Lumea îmbătrâneşte

ÎN 1513, exploratorul spaniol Juan Ponce de León înainta cu greu prin apă spre un ţărm necunoscut din America de Nord. Se spune că el i-a pus acestui teritoriu numele Florida, care în spaniolă înseamnă „înflorat“, deoarece era plin de flori. A fost uşor să-i găsească un nume. Însă a fost imposibil să găsească ceea ce căuta în această expediţie: un izvor ale cărui ape aveau puterea de a le reda bătrânilor tinereţea. După luni de căutări minuţioase, exploratorul a încetat să mai caute legendarul izvor al tinereţii şi a pornit înapoi pe mare.

Deşi azi, la fel ca în zilele lui Ponce de León, este greu să găseşti un izvor al tinereţii, se pare că omul a descoperit „izvorul bătrâneţii“, cum l-a numit scriitoarea Betty Friedan. Ea a folosit această expresie deoarece pe întregul glob numărul persoanelor în vârstă a crescut foarte mult. Atât de mulţi oameni au în prezent o vârstă înaintată, încât se produc schimbări în componenţa populaţiei lumii. De fapt, lumea îmbătrâneşte.

„Unul dintre cele mai mari succese ale umanităţii“

Iată ce ne dezvăluie datele demografice. La începutul acestui secol, chiar şi în cele mai bogate ţări ale lumii, speranţa de viaţă la naştere era sub 50 de ani. În prezent, ea a crescut la peste 75 de ani. În mod asemănător, în unele ţări în curs de dezvoltare, cum ar fi China, Honduras, Indonezia şi Vietnam, speranţa de viaţă la naştere este cu 25 de ani mai mare decât era cu numai patru decenii în urmă. În fiecare lună, în întreaga lume, un milion de oameni împlinesc 60 de ani. În mod surprinzător, nu cei tineri constituie în prezent categoria de persoane cu cea mai rapidă rată de creştere pe glob, ci cei care au peste 80 de ani, adică „cei foarte în vârstă“.

„Creşterea speranţei de viaţă este unul dintre cele mai mari succese ale umanităţii“, declară demografa Eileen Crimmins, într-un articol din revista Science. Organizaţia Naţiunilor Unite recunoaşte acest lucru, şi, pentru a atrage atenţia asupra acestei realizări, a declarat anul 1999 drept Anul Internaţional al Persoanelor Vârstnice. — Vezi chenarul de la pagina 3.

Se impune o schimbare a punctului de vedere

Acest succes însă nu înseamnă doar o schimbare în ce priveşte speranţa de viaţă a omului. El înseamnă şi o schimbare a modului în care omul percepe procesul de îmbătrânire. Este adevărat, gândul că îmbătrânesc continuă să-i preocupe pe mulţi oameni, ba chiar să-i îngrijoreze, deoarece vârsta înaintată este asociată, de obicei, cu un trup firav şi o minte slăbită. Cu toate acestea, cercetătorii care studiază procesul de îmbătrânire atrag atenţia asupra faptului că a îmbătrâni şi a te îmbolnăvi sunt două lucruri diferite. Oamenii diferă foarte mult în ce priveşte modul în care îmbătrânesc. Cercetătorii spun că există o diferenţă între vârsta cronologică şi cea biologică (vezi chenarul „Ce este procesul de îmbătrânire?“). Cu alte cuvinte, a înainta în vârstă nu înseamnă neapărat şi a fi în declin.

De fapt, pe măsură ce îmbătrâniţi, puteţi să luaţi măsuri pentru a vă îmbunătăţi calitatea vieţii. Este adevărat că aceste măsuri nu vă vor face mai tineri, însă ele vă vor permite să rămâneţi sănătoşi în timp ce înaintaţi în vârstă. În articolul următor se vor analiza câteva măsuri de acest gen. Chiar dacă acest subiect al îmbătrânirii nu constituie în prezent o chestiune de mare interes pentru voi, probabil că veţi dori să citiţi şi următorul articol, deoarece nu peste mult timp el va deveni o chestiune de interes şi pentru voi.

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 3]

ANUL INTERNAŢIONAL AL PERSOANELOR VÂRSTNICE

„Deoarece am împlinit 60 de ani . . ., acum şi eu mă încadrez în statisticile pe care le-am menţionat mai devreme“, a declarat recent secretarul general al ONU, Kofi Annan, cu ocazia începerii Anului Internaţional al Persoanelor Vârstnice. Există multe persoane în situaţia dlui Annan. Cercetătorii afirmă că, la începutul secolului următor, în multe ţări, unul din cinci locuitori va avea 60 de ani sau mai mult. Unii dintre aceştia vor avea nevoie de îngrijire, însă toţi vor avea nevoie de mijloace prin care să-şi poată păstra independenţa, demnitatea şi capacitatea de a face ceva. Pentru a-i ajuta pe cei care elaborează strategii să depăşească dificultăţile create de această ‘revoluţie demografică’ şi să aprecieze mai mult „valoarea vârstei a treia în societate“, în 1992, Adunarea Generală a ONU a decis să proclame anul 1999 drept Anul Internaţional al Persoanelor Vârstnice. Tema acestui an special este „Să ne îndreptăm spre o societate de toate vârstele“.

[Legenda unei fotografii]

Kofi Annan

[Provenienţa fotografiilor]

Foto ONU

ONU/DPI fotografie de Milton Grant

[Chenarul/Fotografia de la pagina 4]

CE ESTE PROCESUL DE ÎMBĂTRÂNIRE?

„«Globul de cristal» biologic este foarte neclar când vine vorba despre îmbătrânire“, afirmă un cercetător. „Nimeni nu o înţelege în mod deplin“, declară un altul. Cu toate acestea, gerontologii (oameni de ştiinţă care studiază procesul de îmbătrânire) au încercat să o definească. Simplu spus, îmbătrânirea este perioada cronologică corespunzătoare existenţei unei persoanei, după cum afirmă aceştia. Însă îmbătrânirea nu înseamnă doar trecerea anilor. În mod normal, nimeni nu spune că un copil îmbătrâneşte, deoarece procesul de îmbătrânire sugerează deteriorarea vitalităţii. Îmbătrânirea este preţul dureros plătit de o persoană cu trecerea anilor. Unele persoane arată tinere în raport cu vârsta lor cronologică. Acest lucru este sugerat când unei persoane i se spune, de exemplu, că nu-şi „arată vârsta“. Pentru a face distincţie între îmbătrânirea cronologică şi cea biologică, cercetătorii se referă, de obicei, la îmbătrânirea biologică (îmbătrânirea însoţită de schimbări fizice degenerative) ca fiind senescenţă.

Steven Austad, profesor de zoologie, descrie senescenţa drept „deteriorarea progresivă în timp aproape a tuturor funcţiilor organismului“. Iar dr. Richard Sprott, de la Institutul American de Gerontologie, afirmă că îmbătrânirea „este deteriorarea lentă a acelor părţi ale sistemelor noastre care ne permit să reacţionăm în mod corespunzător la factorii de stres“. Majoritatea specialiştilor sunt însă de acord că este greu să se dea o definiţie clară a îmbătrânirii. Dr. John Medina, specialist în biologie moleculară, explică motivul: „De la cap până la degetele de la picioare, de la proteine până la ADN, de la naştere până la moarte, au loc nenumărate procese care să producă îmbătrânirea unui om format din 60 de trilioane de celule“. Nu este de mirare că mulţi cercetători ajung la concluzia că procesul de îmbătrânire este „cea mai complicată problemă biologică“!