De la cititorii noştri
Cruzime faţă de animale Vă scriu ca să vă spun că aţi făcut un lucru extraordinar redactând articolul „Potrivit Bibliei: Este greşit să fim cruzi cu animalele?“ (8 noiembrie 1998). Găsesc demn de laudă faptul că aţi arătat că Dumnezeu nu aprobă cruzimea faţă de animale, în special din partea celor care pretind că sunt creştini.
J. L. C., Statele Unite
Tineri fără părinţi Vă sunt profund recunoscătoare pentru articolul „Tinerii se întreabă . . . De ce trebuie să trăiesc fără părinţi?“ (22 noiembrie 1998). Am 39 de ani. Când aveam 11 ani, mama a murit, iar tata ne-a abandonat. Până în prezent nu am reuşit să-i fac pe oameni să înţeleagă nefericirea de care am avut parte eu şi fraţii mei. Însă acum simt că şi alţii ne înţeleg. Vă mulţumesc.
K. Y., Japonia
Tata a murit când aveam doar nouă luni, iar mama a murit înainte ca eu să împlinesc 12 ani. Articolul vostru a fost foarte mângâietor şi a dezvăluit ce simt în realitate orfanii. Cât de reconfortant este să ştim că Iehova îi va readuce la viaţă pe cei dragi ai noştri!
M. S. S., Brazilia
Am 40 de ani şi am citit de nenumărate ori articolul. Ochii îmi erau plini de lacrimi de când începeam să citesc articolul până când îl terminam, deoarece am rămas orfan de la vârsta de doi ani. Până acum, nu mă puteam uita la vreo fotografie a mamei sau a tatălui meu fără să plâng. Vă mulţumesc pentru că scrieţi astfel de articole!
J. C. V., Franţa
Părinţii mei trăiesc, dar eu sufăr de psihoza maniacodepresivă (bipolară) şi mă interesează orice articol care vorbeşte despre modul în care se pot înfrunta situaţiile dificile. Vreau doar să vă spun că îmi plac relatările autobiografice şi sfaturile bazate pe Biblie din cadrul articolelor „Tinerii se întreabă . . .“.
S. H., Canada
Prelucrarea lemnului Citesc această revistă de zeci de ani, şi se pare că, pe măsură ce trece timpul, aceasta îşi îmbunătăţeşte conţinutul, stilul şi alegerea subiectelor tratate. Aş dori însă să fac o observaţie în legătură cu articolul „Să explorăm frumuseţea fără vârstă a lemnului“ (8 noiembrie 1998). Vă rog să-i avertizaţi pe cititorii care s-ar simţi tentaţi să încerce această îndeletnicire că tesla este o unealtă foarte periculoasă. Aceasta se folosea şi când eram copil, în anii ’20, şi era cunoscută sub numele de teslă de picior. Aşa cum arăta imaginea din articol, lemnul se ţine între picioare, iar unealta este foarte ascuţită. Însă mai era numită şi „nenorocirea picioarelor“, deoarece de multe ori cei ce o foloseau îşi răneau picioarele. Cred că este prea periculos pentru ca o persoană lipsită de experienţă să o folosească.
W. G., Statele Unite
Apreciem acest avertisment. — ED.
O regină plină de tact Fascinantul articol despre Catherine Parr („O regină plină de tact iese victorioasă din intrigile unui episcop“, 8 noiembrie 1998) mi-a adus aminte de relatarea biblică despre regina Estera. De câtă înţelepciune au dat dovadă aceste femei! Deşi nu sunt Martoră a lui Iehova, nu îmi scapă nici o ediţie a revistei Treziţi-vă! Mă întreb de multe ori de ce, spre deosebire de mine, unii nu apreciază literatura voastră.
M. D. S. F., Brazilia
Consider că articolul istoric despre Henric al VIII-lea şi soţia sa Catherine Parr este foarte interesant. Felicitări. Articolul este bine documentat, concis şi clar.
C. G., Italia
Modul în care a fost narată acţiunea ne-a făcut să ne simţim de parcă am fi trăit fiecare moment alături de regina Catherine. Vă mulţumim pentru publicarea unor articole de acest gen, pentru ca şi noi, cei care trăim în această parte a lumii, să putem cunoaşte culturile îndepărtate.
L. G. şi L. G., Venezuela