De la cititorii noştri
Situaţia critică a copiilor Doresc să-mi exprim aprecierea pentru seria publicată în ediţia din 8 aprilie 1999, intitulată „Copiii într-o situaţie critică: Cine îi va ocroti?“. Cred că dramatica temă a abuzului asupra copiilor ar trebui să fie un stimul constant pentru sensibilizarea opiniei publice. Este de datoria noastră să protejăm universul copiilor noştri. Continuaţi să faceţi această muncă de calitate.
P. P., de la Biroul Consilierului pentru Copii, Roma (Italia)
Este şocant să ne gândim că, şi acum, în pragul secolului al XXI-lea, mulţi copii muncesc ca sclavi şi sunt folosiţi pentru uciderea altora. Şi mai greu de acceptat este faptul că majoritatea acestora au puţine perspective să aibă o viaţă mai bună în viitor. Încă o dată, Treziţi-vă! a descris cu exactitate situaţia grea în care se află copiii.
S. R. B., Brazilia
După 36 de ani de căsnicie, am divorţat. Am aflat că soţul meu (care nu era creştin) mi-a molestat ani de zile dragele mele fiice. Când am aflat despre acest lucru, am fost înnebunită de durere. Se părea că nimeni nu înţelegea gravitatea abuzului sexual sau durerea de nedescris pe care o simt cei nevinovaţi. Prin urmare, îi mulţumesc lui Iehova că aţi scris despre acest flagel.
N. M., Statele Unite
Grija faţă de vârstnici Mi-a plăcut foarte mult articolul „Arătaţi-le că vă pasă de ei“ (8 aprilie 1999). Mulţi vârstnici din azilurile de bătrâni sunt uitaţi de familia lor. Dar, în urmă cu câteva luni, câţiva dintre noi ne-am hotărât să discutăm din Biblie cu nişte oameni dintr-un azil din apropiere. După aceea, le-am cântat la pian şi am stat de vorbă cu ei. Avem de gând să-i vizităm cu regularitate.
C. V., Statele Unite
Furtună africană Am 12 ani şi doresc să vă mulţumesc pentru articolul „După furtună, creştinismul a triumfat“ (8 martie 1999). Cred că fraţii care i-au ajutat pe cei aflaţi în necaz sunt demni de laudă! Articolul mi-a amintit de modul în care fraţii noştri i-au ajutat pe alţii după marele cutremur din Hanshin (Japonia). Acesta m-a încurajat să fiu curajos şi să fac lucruri bune pentru ceilalţi.
R. K., Japonia
Somnul sugarilor Vă mulţumesc pentru articolul „Cum trebuie să doarmă sugarul?“ (22 martie 1999). Mi-am pierdut primul copil, care avea două luni şi jumătate, din cauza sindromului morţii subite a sugarului (SIDS). Dacă aş fi avut aceste informaţii! Deşi am încă doi copii minunaţi, totuşi simt o mare durere, care nu poate fi descrisă.
A. D., Italia
Există numeroşi factori de risc în cazul SIDS (vezi „Lumea în obiectiv“ din ediţia din 22 ianuarie 1997 a revistei Treziţi-vă!). Totuşi, în multe privinţe, SIDS continuă să fie un mister al medicinei. Aşadar, părinţii care au pierdut un copil din cauza SIDS nu ar trebui să se învinovăţească din cauza acestei tragedii. Analiza mai detaliată pe tema SIDS din ediţia din 8 ianuarie 1989 le-a adus mângâiere multor părinţi îndureraţi. — ED.
Maladia celiacă Am primit articolul „Maladia celiacă: Ce se poate face“ (22 martie 1999) la trei luni după ce am aflat că fiica noastră în vârstă de şase ani are această maladie. În Rusia, această boală este practic necunoscută, chiar şi în rândul medicilor. Cât de încurajator este că fraţii şi surorile noastre creştine vor înţelege de ce fiica noastră are un regim alimentar special! Acest articol ne-a întărit şi ne-a dat asigurarea că Iehova se îngrijeşte întotdeauna de necesităţile poporului său.
V. P. şi L. P., Rusia
Când doreşti lucruri pe care nu le poţi avea Tocmai am terminat de citit articolul „Tinerii se întreabă . . . De ce nu pot să am lucrurile pe care mi le doresc?“ (22 martie 1999). Aş vrea să vă mulţumesc pentru acest articol deoarece m-a ajutat să-mi dau seama că nu pot avea tot ce-mi doresc. Dar, aşa cum se spunea în articol, Iehova ne cunoaşte necesităţile şi sunt foarte fericită că am o viaţă simplă.
C. K., Canada