Încheiere eficientă

SĂ PRESUPUNEM că ai făcut cercetări meticuloase şi că ţi-ai structurat bine materialul ales pentru cuprinsul cuvântării. În plus, ţi-ai pregătit şi o introducere care să trezească interesul ascultătorilor. Acum mai ai nevoie de un singur lucru: o încheiere eficientă. Nu-i subaprecia importanţa. Ceea ce spui în final este deseori reţinut mai bine. Dacă încheierea este lipsită de consistenţă, s-ar putea ca şi ideile ce au precedat-o să-şi piardă din eficacitate.

Gândeşte-te la următorul exemplu: Spre sfârşitul vieţii, Iosua a ţinut o cuvântare memorabilă înaintea bătrânilor Israelului. După ce a povestit cum a acţionat Iehova faţă de Israel încă de pe vremea lui Avraam, s-a mulţumit Iosua să rezume ideile importante? Nu, ci a îndemnat poporul din toată inima: „Temeţi-vă de DOMNUL şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie [în mod ireproşabil şi în adevăr, NW]“. Citeşte încheierea făcută de el în Iosua 24:14, 15.

O altă cuvântare memorabilă este cea din Faptele 2:14–36. Ea a fost rostită de apostolul Petru înaintea unei mulţimi adunate la Ierusalim cu ocazia Penticostei din anul 33 e.n. La început, el le-a explicat că asistau la împlinirea profeţiei lui Ioel referitoare la revărsarea spiritului lui Dumnezeu. Apoi, le-a arătat legătura dintre împlinirea acestei profeţii şi profeţiile mesianice consemnate în Psalmi, care preziceau învierea lui Isus Cristos şi înălţarea sa la dreapta lui Dumnezeu. În încheiere, Petru a vorbit clar despre o chestiune pe care nici unul dintre cei prezenţi nu putea s-o ignore. El a spus: „Prin urmare, toată casa lui Israel să ştie cu certitudine că Dumnezeu l-a făcut şi Domn, şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi ţintuit pe stâlp“. Cei prezenţi au întrebat: „Bărbaţi, fraţilor, ce trebuie să facem?“ Petru le-a răspuns: „Căiţi-vă, şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos“ (Fap. 2:37, 38). În acea zi, circa 3 000 de persoane din auditoriu, adânc mişcate de cele auzite, au acceptat adevărul referitor la Isus Cristos.

Idei de reţinut. Ceea ce spui în încheiere trebuie să aibă legătură directă cu tema cuvântării. Încheierea ar trebui să constituie concluzia logică la ideile principale pe care le-ai dezvoltat. Chiar dacă vei include în ea câteva cuvinte-cheie din temă, nu eşti obligat să le redai textual.

În general, scopul unui discurs este de a-i încuraja pe alţii să acţioneze în armonie cu informaţiile prezentate. Unul dintre obiectivele fundamentale ale încheierii este acela de a-i arăta auditoriului ce să facă. Când ţi-ai ales tema şi ideile principale, te-ai gândit cu seriozitate de ce este materialul important pentru auditoriu şi ce urmăreşti prin prezentarea lui? Dacă da, înseamnă că ştii ce-ai vrea să facă ascultătorii tăi. Acum este momentuI să le explici ce se aşteaptă de la ei şi, eventual, modul în care să acţioneze.

Pe lângă faptul că le arată celor prezenţi cum să procedeze, încheierea ar trebui şi să le dea o motivaţie. Ar trebui să cuprindă argumente convingătoare care să-i îndemne la acţiune şi care să le arate, eventual, beneficiile de care vor avea parte procedând astfel. Pregătită cu grijă şi bine formulată, fraza finală va potenţa efectul întregii cuvântări.

Gândeşte-te că expunerea ta se apropie de sfârşit. Cuvintele tale trebuie să arate acest lucru. Ritmul trebuie să fie adecvat. Nu vorbi repede până la sfârşit, oprindu-te apoi brusc. Dar nu lăsa nici ca vocea să-ţi devină tot mai stinsă. Volumul trebuie să fie bine dozat: nici prea tare, nici prea încet. Ultimele fraze trebuie spuse pe un ton conclusiv, cu sinceritate şi convingere. Când îţi pregăteşti tema, să nu uiţi să repeţi şi încheierea.

Dar cât ar trebui să dureze încheierea? Durata nu este stabilită doar în funcţie de ceas. Încheierea nu ar trebui să treneze. Îi poţi stabili durata în funcţie de efectul pe care îl produce asupra auditoriului. O încheiere simplă, directă şi pozitivă este întotdeauna apreciată. Dar chiar şi o încheiere puţin mai lungă, care să cuprindă o ilustrare scurtă, poate fi eficientă dacă este bine pregătită. Compară concisa încheiere a cărţii Eclesiastul, din Eclesiastul 12:13, 14, cu cea a scurtei Predici de pe munte, consemnată în Matei 7:24–27.

În ministerul de teren. În ministerul de teren ţi se oferă cele mai multe ocazii de a face încheieri. Dacă te vei pregăti şi vei fi sincer interesat de oameni, vei obţine rezultate excelente. Cu adaptările de rigoare, sfaturile oferite mai sus se pot aplica chiar şi atunci când vorbeşti cu o singură persoană.

Conversaţia poate fi foarte scurtă. Poate că interlocutorul este ocupat, iar vizita ta nu durează decât un minut. Ai putea spune ceva de genul: „Înţeleg că sunteţi ocupat. Permiteţi-mi totuşi să vă împărtăşesc o idee încurajatoare. Biblia arată că Cel ce ne-a creat are un scop extraordinar: acela de a transforma pământul într-un paradis în care oamenii să se poată bucura veşnic de viaţă. Şi noi putem trăi în acest paradis dacă respectăm cerinţele lui Dumnezeu“. Sau ai putea pur şi simplu să te oferi să revii într-un moment mai potrivit.

Chiar dacă uneori trebuie să întrerupi brusc vizita din cauză că locatarul este nepoliticos, ba chiar grosolan, poţi totuşi obţine un rezultat pozitiv. Gândeşte-te la sfaturile din Matei 10:12, 13 şi Romani 12:17, 18. Răspunsul tău blând l-ar putea face să-şi schimbe părerea despre Martorii lui Iehova. Iar asta ar fi o realizare!

Sau poate că ai o discuţie plăcută cu locatarul. În acest caz, ar fi bine ca la sfârşit să repeţi ideea principală pe care ai vrea s-o reţină. Oferă-i şi argumentul care să-l motiveze să treacă la acţiune.

Dacă întrevezi posibilitatea de a continua discuţia cu o altă ocazie, dă-i persoanei un motiv pentru care să aştepte acel moment. Pune-i o întrebare, eventual una dintre cele analizate în cartea Să aducem argumente din Scripturi sau în altă publicaţie folosită la studiile biblice la domiciliu. Nu pierde din vedere obiectivul stabilit de Isus şi consemnat în Matei 28:19, 20.

La terminarea unui studiu biblic, repetarea temei îl va ajuta pe elev să-şi amintească lucrurile discutate. Întrebările recapitulative îi vor permite să-şi întipărească în minte ideile-cheie, mai ales când recapitularea nu este făcută pe fugă. Întrebându-ţi elevul în ce fel îi este util materialul studiat sau cum le-ar putea vorbi şi altora despre el, l-ai putea determina să se gândească la modalităţile de a pune în practică cele învăţate. — Prov. 4:7.

Nu uita: eficienţa temei tale depinde în mare măsură de încheierea pe care o faci.