Argumente convingătoare

CÂND afirmi ceva, cei ce te ascultă au tot dreptul să se întrebe: „Ce siguranţă am că acest lucru e adevărat? Ce dovezi există că ceea ce spune oratorul trebuie luat în seamă?“ Ca învăţător, ai datoria să le răspunzi la astfel de întrebări sau să-i ajuţi să găsească ei răspunsul. Dacă ideea enunţată de tine este esenţială pentru argumentaţie, asigură-te că le oferi motive întemeiate ca s-o accepte. În felul acesta, expunerea ta va avea forţă de convingere.

Apostolul Pavel a avut şi el forţă de convingere. Prin argumente solide, prin raţionamente logice şi rugăminţi sincere, el încerca să-şi ajute ascultătorii să-şi schimbe mentalitatea. El este un excelent exemplu pentru noi (Fap. 18:4; 19:8). Există însă şi oratori care folosesc puterea de convingere pentru a-i induce în eroare pe oameni (Mat. 27:20; Fap. 14:19; Col. 2:4). Poate că pornesc de la o premisă greşită, se bazează pe surse tendenţioase, folosesc argumente superficiale, ignoră faptele contrare opiniilor lor sau fac apel mai mult la sentimente decât la raţiune. Ar trebui să evităm astfel de metode.

Bine ancorate în Cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu ar trebui să predăm idei personale, ci, mai degrabă, să transmitem ceea ce am învăţat din Biblie. În acest sens, ne sunt de mare ajutor publicaţiile clasei sclavului fidel şi prevăzător. Ele ne îndeamnă să examinăm cu atenţie Scripturile. La rândul nostru, noi îndreptăm atenţia oamenilor spre Biblie, nu pentru a le arăta că avem dreptate, ci din dorinţa sinceră de a-i ajuta să vadă personal ce scrie în ea. Noi subscriem la cuvintele lui Isus Cristos, care a spus în rugăciunea adresată Tatălui său: „Cuvântul tău este adevăr“ (Ioan 17:17). Nu există autoritate mai mare decât aceea exercitată de Iehova Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului. Pentru ca argumentele noastre să fie convingătoare, trebuie să se bazeze pe Cuvântul său.

Uneori ai putea întâlni persoane care nu cunosc Biblia sau care nu o acceptă drept Cuvântul lui Dumnezeu. În aceste cazuri trebuie să dai dovadă de discernământ pentru a şti când şi cum să menţionezi textele biblice. Ar fi bine să încerci totuşi să le îndrepţi atenţia cât mai repede spre această sursă de informaţii demnă de încredere.

Dar înseamnă oare că simpla citare a unui text biblic important constituie în sine un argument de necontestat? Nu neapărat. Ar putea fi necesar să te referi şi la context pentru a demonstra că citatul biblic îţi susţine cu adevărat afirmaţiile. Dacă dintr-un verset al cărui context se referă la alt subiect extragi doar un principiu, va fi nevoie să prezinţi mai multe dovezi. Va trebui, poate, să menţionezi şi alte versete din care transpare principiul amintit pentru a-ţi convinge auditoriul că ceea ce spui se bazează efectiv pe Scripturi.

Nu încerca să spui mai mult decât spune versetul. Citeşte-l cu atenţie. Chiar dacă pasajul respectiv se referă la subiectul pe care-l discuţi, el nu va avea forţă de convingere dacă cel ce te ascultă nu vede în el dovada afirmaţiilor tale.

Coroborate prin dovezi suplimentare. Uneori, pentru a-ţi ajuta interlocutorul să înţeleagă caracterul logic al Scripturilor, ar putea fi util să-i aduci argumente din anumite surse extrabiblice demne de crezare.

De exemplu, ai putea face aluzie la universul vizibil pentru a demonstra existenţa unui Creator. Ai putea menţiona legile naturii, de pildă gravitaţia, explicând că acestea presupun existenţa unui Legislator. Logica ta va fi imbatabilă dacă se va armoniza cu ceea ce se afirmă în Cuvântul lui Dumnezeu (Iov 38:31–33; Ps. 19:1; 104:24; Rom. 1:20). Dovezile de acest gen sunt utile întrucât demonstrează că tot ceea ce spune Biblia corespunde realităţii.

Încerci să ajuţi pe cineva să înţeleagă că Biblia este într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu? Ai putea să citezi afirmaţiile unor erudiţi care susţin această idee, dar constituie oare declaraţiile lor o probă de necontestat? Astfel de citate le vor fi de folos doar celor ce au respect faţă de acei erudiţi. Ai putea aduce dovezi ştiinţifice pentru a demonstra veridicitatea Bibliei? Dacă ai folosi ca bază pentru argumentele tale opiniile unor oameni de ştiinţă, care sunt şi ei imperfecţi, înseamnă că îţi construieşti argumentaţia pe o temelie şubredă. În schimb, dacă vei porni în argumentaţia ta de la Cuvântul lui Dumnezeu, amintind după aceea descoperirile ştiinţifice care confirmă exactitatea Bibliei, argumentele tale vor avea o temelie solidă.

Adu suficiente dovezi când doreşti să demonstrezi ceva. Numărul dovezilor va depinde de auditoriu. De exemplu, dacă vorbeşti despre descrierea zilelor din urmă făcută în 2 Timotei 3:1–5, ai putea atrage atenţia spre o ştire recentă din care reiese că oamenii nu au „afecţiune naturală“. Exemplul respectiv ar putea fi suficient pentru a demonstra că acest aspect al semnului care arată că trăim în zilele din urmă este acum în curs de împlinire.

Câteodată este bine venită o analogie (sau compararea a două lucruri care au în comun elemente importante). Totuşi, analogia în sine nu are nici o valoare dacă nu-şi găseşte suportul în Biblie. Ea poate însă ajuta pe cineva să sesizeze logica ideii. O asemenea analogie poate fi folosită pentru a explica, de exemplu, că Regatul lui Dumnezeu este un guvern. Ai putea să specifici că, asemenea guvernelor omeneşti, Regatul lui Dumnezeu are conducători, supuşi, legi, un sistem judiciar şi un sistem educaţional.

Uneori, pentru a arăta că aplicarea sfaturilor biblice este o dovadă de înţelepciune poţi folosi experienţe reale, iar pentru a-ţi susţine afirmaţiile poţi include şi experienţe personale. De exemplu, când îi spui unei persoane cât este de important să citească şi să studieze Biblia, ai putea să-i explici cum te-a ajutat pe tine în viaţă acest studiu. Pentru a-şi încuraja fraţii, apostolul Petru a vorbit despre transfigurare. El fusese martor ocular la acest eveniment (2 Pet. 1:16–18). Şi Pavel a menţionat câteva experienţe personale (2 Cor. 1:8–10; 12:7–9). Evident, ar trebui să aminteşti cu moderaţie aceste experienţe pentru a nu atrage în mod nepotrivit atenţia asupra ta.

Întrucât mediul din care provin oamenii şi mentalitatea lor sunt diferite, ceea ce-i convinge pe unii ar putea să nu-i satisfacă pe alţii. Prin urmare, pentru a decide asupra argumentelor pe care le vei folosi şi asupra modului în care le vei prezenta, ţine cont de mentalitatea ascultătorilor tăi. În Proverbele 16:23 se spune: „Cine are o inimă înţeleaptă îşi arată înţelepciunea când vorbeşte şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui“.