Calcularea şi repartizarea judicioasă a timpului

DEŞI cel mai important element al unui discurs este calitatea predării, nici timpul nu trebuie neglijat. Întrunirile noastre sunt programate să înceapă şi să se sfârşească la momente bine stabilite. Pentru aceasta însă este nevoie de colaborarea tuturor celor ce susţin părţi în program.

În timpurile biblice, oamenii percepeau viaţa diferit de noi. Timpul era exprimat în termeni aproximativi, de pildă „pe la ceasul al treilea“ sau „pe la ceasul al zecelea“ (Mat. 20:3–6; Ioan 1:39). Oamenii erau rareori preocupaţi să-şi programeze cu exactitate activităţile zilnice. Această concepţie despre timp mai există şi astăzi în anumite părţi ale lumii.

Dar, chiar dacă din cauza obiceiurilor locale sau a preferinţelor personale unii îşi iau libertatea de a nu fi punctuali, este deosebit de util să acordăm atenţia cuvenită factorului timp. Când mai multe persoane au de susţinut părţi într-un program, ele trebuie să ţină cont de timpul alocat fiecărei părţi. În acest sens, este valabil principiul „toate să aibă loc decent şi în ordine“. — 1 Cor. 14:40.

Cum ne putem încadra în timp. Secretul constă în pregătire. De obicei, oratorii care au probleme cu încadrarea în timp nu sunt suficient de bine pregătiţi. Poate sunt prea siguri de sine. Sau probabil că s-au pregătit în ultimul moment. Pentru a te încadra în timp, trebuie mai întâi de toate să apreciezi privilegiul de a susţine teme şi să doreşti să te pregăteşti bine.

Ţi s-a repartizat ca temă o citire? În acest caz, ar fi indicat să revezi lecţiile 4–7, referitoare la cursivitate, pauze, accentuare şi evidenţierea ideilor principale. Aplică apoi aceste sfaturi în timp ce citeşti cu voce tare materialul primit. Cronometrează-te. E nevoie să citeşti mai repede pentru a te putea încadra în timp? Accelerează ritmul în porţiunile mai puţin importante, dar fă pauze şi citeşte mai rar când trebuie să evidenţiezi ideile esenţiale. Repetă de mai multe ori. Şi, cu cât vei citi mai cursiv, cu atât te vei încadra mai bine în timp.

Te foloseşti de notiţe când ţii discursul? Ca să te poţi încadra în timp, nu ai nevoie de o schiţă prea detaliată, de proporţiile unui manuscris. Când ai pregătit lecţia nr. 25, ai învăţat o metodă mai bună. Reţine următoarele cinci idei: 1) Pregăteşte un material de calitate, dar nu include prea multe informaţii. 2) Reţine clar ideile principale, dar nu învăţa pe de rost fraze întregi. 3) Însemnează-ţi pe schiţă cât timp intenţionezi să dedici fiecărei secţiuni din discurs sau cât timp ar trebui să se scurgă până la un anumit punct. 4) În timp ce te pregăteşti, gândeşte-te la ce detalii ai putea renunţa pentru a nu depăşi timpul. 5) Exersează-ţi expunerea.

Exerciţiul este important. În timp ce repeţi, observă în cât timp parcurgi fiecare parte a cuvântării. Exersează până când te vei încadra bine în timpul repartizat. Nu încerca să îngrămădeşti prea multe informaţii. Acordă-ţi o marjă de timp, întrucât o cuvântare rostită înaintea unui auditoriu ar putea să dureze puţin mai mult decât una repetată în particular.

Alocă fiecărei părţi a expunerii timpul necesar. Buna încadrare în timp depinde în mare măsură de modul judicios în care îţi împarţi timpul. Cea mai mare parte a timpului trebuie rezervată cuprinsului cuvântării, care include ideile principale. Introducerea ar trebui să fie suficient de lungă pentru a îndeplini cele trei cerinţe enunţate în lecţia nr. 38. Cuprinsul nu ar trebui să fie atât de lung, încât să ia din timpul necesar unei încheieri eficiente, aşa cum se arată în lecţia nr. 39.

Străduindu-te să te încadrezi bine în timp, îţi vei putea îmbunătăţi calitatea discursului şi vei demonstra că ai respect faţă de ceilalţi care vor susţine teme, precum şi faţă de întreaga congregaţie.