China şi Creştinismul

MII de oameni vizitează China; se apreciază că ea a găzduit 10 000 de turişti numai în anul acesta. „Veţi găsi camere spatioase, trenuri confortabile, avioane grupate familiar, . . . un ceai excelent şi pe unii dintre cei mai curtenitori şi mai prietenoşi oameni, oriunde ai merge,“ spunea un articol pentru turişti, publicat în The Wall Street Journal. Dar ce se poate spune despre religie şi în special despre creştinism?

Religia nu se bucură de popularitate, cu exceptia „religiei roşii.“ Creştinismul acum este practic inexistent. O telegramă din Pekin, din 31 iulie, a agenţiei de presă Associated Press, făcea observaţia: „Celor mai multe biserici l-i s-au dat alte întrebuinţări, fiind transformate în şcoli, în garaje în magazii de mărfuri. Nu există în Pekin decît două biserici creştine, întrebuinţate acum mai cu seamă de către vizitatori şi de către rezidenţii străini. Una este romano-catolică, iar ceealaltă protestantă.“

Cum se explică un atît de scăzut interes faţă de Isus şi învăţăturile sale? Comunismul din China a înăbuşit, fireşte, religia de felul acesta. Dar lucrurile nu se limitează numai la atît. Bisericile au prezentat în mod fals învăţăturile lui Cristos, aşa după cum a declarat ziarul new-yorkez Times în numărul său din 15 ianuarie 1979: „Imaginea misionarului apusean era deopotrivă cu politica apuseană, întrucît cei dintîi misionari presbiterieni, metodişti şi romano-catolici au venit în ţară la sfîrşitul secolului al XIX-lea.“

Într-adevăr se pare că numeroşi misionari au servit mai degrabă ca partizani ai guvernelor lor naţionale decît ai regatului lui Dumnezeu. Potrivit unui raport mai vechi al ziarului new-yorkez Times, un conferenţiar al unei facultăţi de teologie se exprimă astfel: „Nenorocirea este că creştinismul fiind religia oficială a Occidentului a fost silit să justifice în diferite feluri imperialismul, colonialismul şi capitalismul burghez.“

Dar în iunie 1947 au pătruns în China doi misionari creştini de un fel cu totul deosebit de misionarii bisericilor creştinătăţii. Ei erau Harold King şi Stanley Jones, absolventi ai celei de a opta serii a cursurilor şcolii biblice Galaad a Societăţii Watchtower. Ei s-au alăturat micului grup de martori ai lui Iehova din Sanhai, participînd împreună cu ei la predicarea regatului lui Dumnezeu din casă în casă.

Cu timpul, în cursul vizitelor sale din casă în casă, Stanley Jones a întîlnit-o pe gospodina Nancy Yuen. Cu toate că soţul ei nu a manifestat interes faţă de Biblie, Nancy a manifestat şi a văzut imediat deosebirea dintre creştinătate şi învăţătura întemeiată pe Biblie a martorilor lui Iehova. În curînd a devenit şi ea o martoră extrem de activă. Ea a făcut progrese rapide dovedindu-se foarte zeloasă în predicarea din casă în casă şi în conducerea de studii biblice, efectuînd totul în limba chineză.

La începutul deceniului al şaselea participau la întrunirile din Sanhai 175 de inşi, cu toate că fuseseră impuse restricţii asupra activităţii martorilor lui Iehova. Apoi, în 1956, Nancy Yuen a fost arestată şi reţinută de către autorităţi. Cînd King şi Jones s-au interesat de starea ei, li s-a ripostat cu duritate: „Asta-i o treabă care îi priveşte pe chinezi. Vedeţi-vă de treburile dumneavoastră.“ Doi ani mai tîrziu, King şi Jones au fost arestaţi şi ei, trebuind să petreacă cinci şi respectiv şapte ani în închisorile chinezeşti, pînă să fie puşi în libertate şi expulzaţi din China.

Dar Nancy Yuen? Sperăm că veţi găsi demnă de tot înteresul captivanta istorisire despre ea, care urmează mai jos.