De ce trebuie să fii cinstit?

BIBLIA îl descrie în mod potrivit pe Iehova ca „Dumnezeul adevărului,“ cel „care nu poate minţi“ (Psalmii 31:5; Tit 1:2). De cînd a fost creat omul, Iehova a fost consecvent în ceea ce priveşte cerinţa sa ca închinătorii săi să fie cinstiţi în toate lucrurile. — Zaharia 8:16, 17.

Dacă cineva vrea să fie cinstit, este important ca el să fie îndrumat nu de atitudinile publicului, ci de normele fixate de însuşi Iehova Dumnezeu. Aceste norme sînt consemnate în Biblie.

LEGEA LUI DUMNEZEU ÎN ISRAEL

În legea pe care a dat-o naţiunii Israel, Iehova poruncea: „Voi să nu furaţi, să nu înşelaţi, nimeni dintre voi să nu se poarte în mod necinstit cu tovarăşul său. Şi să nu juraţi pe o minciună în numele meu, căci aţi profana în mod categoric numele Dumnezeului vostru. Eu sînt Iehova.“ — Leviticul 19:11, 12.

Hoţii cu scăpau cu una cu două. Trebuia ca ei să plătească o compensaţie victimei, iar dacă nu posedau suma cerută de lege, ei deveneau sclavi pînă achitau toată datorită prin muncă. — Exodul 22:1–4.

Iehova era foarte explicit în privinţa amănuntelor, astfel că nu exista nici un dubiu că el condamna orice formă de necinste. El dădea un avertisment serios împotriva celor cu ‘limbă înşelătoare’ sau cu vorbe mieroase dar necinstite, împotriva tîlhăriei şi furtului, precum şi împotriva folosirii cîntarului necinstit în afaceri. — Proverbele 1:10, 19; Daniel 11:32; Mica 6:11, 12.

O CERINŢĂ CREŞTINĂ

S-a schimbat oare principiul divin odată cu fondarea adunării creştine? Absolut deloc!

Referitor la minciună şi hoţie, Biblia porunceşte creştinilor: „Nu vă minţiţi unul pe altul.“ „Odată ce aţi înlăturat falsitatea, fiecare să-i vorbească semenului său adevărul . . . Hoţul să nu mai fure, ci mai degrabă să muncească din greu, făcînd cu mîinile lui ceea ce constituie o lucrare bună, astfel încît să aibă ceva ca să-i dea celui nevoiaş.“ „Nimeni dintre voi să nu sufere ca (. . .) hoţ sau răufăcător.“ — Coloseni 3:9; Efeseni 4:25, 28; I Petru 4:15.

Gravitatea problemei este marcată de acest avertisment: „Nu vă lăsaţi induşi în eroare. Nici curvarii, (...) nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii nici batjocoritorii, nici extorcatorii nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu. Şi totuşi, aşa aţi fost unii dintre voi.“ — I Corinteni 6:9–11.

Observaţi că printre primii creştini erau unii care fuseseră hoţi şi extorcatori, dar ei îşi schimbaseră modul de viaţă. Referitor la reputaţia oamenilor din Creta, apostolul Pavel a citat un cretan, probabil poetul Epimenides, care spusese: „Cretanii sînt întotdeauna nişte mincinoşi, nişte fiare primejdioase, nişte mîncăi inactivi“ (Tit 1:12). Pentru greci numele „cretan“ devenise sinonim cu „mincinos.“ Dar unii dintre locuitorii Cretei îşi schimbaseră modul de viaţă şi deveniseră creştini. În mijlocul lor şi aveau bătrîni creştini care ajunseseră să aibă repuntaţia de a fi liberi de acuze, de a nu fi lacomi de cîşting necinstit, de a fi iubitori da bunătate, de a fi drepţi, loiali, stăpîniţi. — Tit 1:7, 8.

CE ANUME I-A FĂCUT SĂ SE SCHIMBE?

Schimbarea a fost produsă de faptul că cretanii ajunseseră să-l cunoască pe Iehova, „Dumnezeul adevărului“ şi că învăţaseră cerinţele lui faţă de slujitorii săi. Exemplul lor a fost Isus Cristos care ‘a lăsat un model pe care să-l urmeze îndeaproape.’ Studiind modelul de viaţă al lui Isus, ei au descoperit că ‘în gura sa nu exista nici o înşelătorie.’ Din învăţăturile lui ei şi-au însuşit următoarele: „Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, aşa să le faceţi şi voi.“ — I Petru 2:21, 22; Luca 6:31.

Bineînţeles, este puţin probabil că cretanii s-au schimbat peste noapte. Acesta este, de exemplu, motivul pentru care apostolul Pavel i-a scris lui Tit, îndemnîndu-l să „continue să le reamintească“ creştinilor din Creta anumite lucruri în legătură cu conduita sfîntă (Tit 3:1–3). La început ei poate au simţit că le era imposibil să se îmbrace cu noua personalitate. Cînd au trăit momente de recădere în vechile obiceiuri, probabil că s-au simţit deprimaţi. Dar aprecierea faţă de minunata îngrijire pe care Iehova a făcut-o pentru a le ierta modul de viaţă păcătos din trecut pe baza credinţei în sacrificiul lui Isus Cristos, a avut un efect mobilizator asupra lor. Şi, în timp ce învăţau să se bizuie pe Iehova şi să caute ajutorul spiritului său, ei au descoperit că în ei se petrecuseră nişte schimbări pe care nu le-ar fi putut efectua singuri. — Vezi I Corinteni 6:11.

DE CE SĂ PROCEDĂM ASTFEL?

Dar ce rost are să ne angajăm în această luptă? De ce să insistăm să fim cinstiţi în orice lucru?

Să analizăm în primul rînd situaţia căminului. Care este urmarea cînd partenerii de căsătorie descoperă că nu pot avea încredere unul în celălalt? Tonul poate fi dat de nişte lucruri în aparenţă minore, dar care, în scurtă vreme, năruie întreaga legătură. Pe de altă parte, dacă partenerii sînt cinstiţi în orice situaţie, legătura matrimonială se consolidează şi constituie de asemenea o puternică influenţă în bine în viaţa copiilor.

În afara căminului atitudinea cinstită pe care o manifeşti faţă de alţii demonstrează cum îi consideri pe semenii tăi. Desigur, aplicarea pedepsei îi reţine pe unii de a face răul. Dar există şi alte forţe mobilizatoare. Apostolul Pavel a scris: „‘Să nu furi, să nu pofteşti’ şi orice altă poruncă existentă, se poate rezuma în acest enunţ, adică ‘Să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi’“ (Romani 13:9). Pentru ca să primim iubire, trebuie să dăm iubire. Omul cinstit se bucură de relaţii bune cu ceilalţi. De asemenea, el este cu conştiinţa împăcată. El nu are o conştiinţă încărcată, care să nu-l lase să doarmă noaptea. El nu priveşte neîncetat în urma sa, temîndu-se ca nu cumva să fie prins. — Romani 13:3–5.

Dar cel mai important lucru dintre toate este relaţia individului cu Dumnezeu. Numai iubirea sinceră faţă de Iehova şi dorinţa de-a avea aprobarea sa îl va îndemna pe om să lupte cu propriile imperfecţiuni şi să fie cinstit, chiar dacă alţii nu sînt. — Psalmii 15:1–5.

Există oare oameni care procedează aşa în prezent? Pentru a ne convinge, să citim articolul următor.

[Text generic pe pagina 29]

Cinstea contribuie la întărirea încrederii între membrii familiei

[Text generic pe pagina 30]

Un om cinstit are o conştiinţă curată şi noaptea are un semn liniştit

[Text generic de la pagina 30]

O bună relaţie cu Dumnezeu este condiţionată de o conduită cinstită