Pacea şi securitatea — condiţii indispensabile
„În secolul nostru războiul a devenit, sub toate aspectele, din ce în ce mai barbar, mai distrugător, mai degradant. (. . .) Bombele care au fost lansate asupra oraşelor Hiroşima şi Nagasaki au pus capăt unui război. Ele au stabilit, de asemenea, în mod clar, că niciodată nu mai trebuie să pornim un alt război. Acestea sînt învăţămintele pe care trebuie să le tragă din istorie oamenii şi conducătorii politici. După părerea mea, numai cînd vor fi înţeles acest lucru vor găsi ei calea care duce la o pace durabilă. Altă soluţie nu există.“ — Henry L. Stimson, „The Decision to Use the Atomic Bomb“, („Hotărîrea de a folosi bomba atomică“), revista Harper’s, februarie 1947.
ACESTE cuvinte au fost exprimate de Henry L. Stimson, ministru american al războiului, în perioada 1940—1945, la exact un an de la formarea Organizaţiei Naţiunilor Unite. După aproape 40 de ani de atunci, a tras oare omul acum învăţămintele necesare? Cunoaştem astăzi o „pace durabilă“, prin intermediul Naţiunilor Unite? Pentru a putea afla răspunsul la aceste întrebări, să examinăm mai întîi tributul greu pe care omenirea l-a plătit pentru război şi pentru pregătirile de război care au avut loc de la al doilea război mondial încoace.
COSTUL ÎN VIEŢI OMENEŞTI: Cîte vieţi omeneşti au secerat conflictele armate de la al doilea război mondial încoace, în ciuda eforturilor Naţiunilor Unite de a instaura pacea? De la al doilea război mondial încoace au avut loc 105 conflicte armate majore (răspunzătoare de moartea a cel puţin 1 000 de persoane pe an) care s-au desfăşurat în 66 de ţări şi teritorii. (. . .) Războaiele care au izbucnit după 1945 au cauzat 16 milioane de morţi, mai mult în rîndul civililor decît în rîndul soldaţilor care au participat la lupte. (Această cifră este incompletă deoarece victimele, îndeosebi cele din rîndul civililor, nu sînt înregistrate în mod oficial.)“ — World Military and Social Expenditures 1983, de Ruth Sivard.
Fără îndoială, pacea şi securitatea se îndepărtează tot mai mult, iar frecvenţa războaielor creşte pe zi ce trece. Lucrarea citată mai sus face următoarea constatare: „În anii ’50 media [numărului de războaie] era de 9 pe an; în anii ’60, de 11 pe an; iar în anii ’70 (. . .) de 14 pe an.“
COSTUL PSIHOLOGIC: De cînd a avut loc tragedia de la Hiroşima, omul trăieşte în teama de un război nuclear. Aceasta înseamnă că cele cîteva mecanisme nucleare care existau în 1945 s-au înmulţit. În 1983 numărul lor ajunsese la 50 000 pe glob. Iar fabricarea acestor arme creşte mereu! Evident că, cu cît creşte numărul mecanismelor nucleare şi al naţiunilor care le posedă, cu atît mai mare este riscul unui război nuclear. Dar care sînt efectele psihologice provocate de teama de un asemenea război nuclear?
O carte care tratează despre această problemă declară următoarele: „Este urgent să se studieze mai îndeaproape efectele produse de spectrul armelor nucleare asupra aspiraţiilor şi comportamentului copiilor şi adulţilor. (. . .) Iată un preţ, cît se poate de înalt şi în continuă creştere, pe care societatea noastră trebuie să-l plătească, precum şi dobînzile care cresc pe măsură ce generaţiile se maturizează. Ce preţ au visele unui copil?“ — Preparing for Nuclear War — The Psychological Effects.
Într-adevăr, tinerii sînt vulnerabili mai ales la lipsa unui viitor sigur. Citiţi mărturiile următoare, care au fost înregistrate recent în timpul unui sondaj de opinie efectuat în rîndul elevilor australieni în vîrstă de 10—12 ani: „Cred că atunci cînd voi fi mare va avea loc un război şi că în Australia toată lumea va muri.“ „Lumea va fi nimicită; vor fi cadavre peste tot, iar Statele Unite vor fi şterse de pe faţa pămîntului.“ Peste 70% din copiii chestionaţi „au spus că va izbucni un război nuclear“. Psihologii se tem că lipsa securităţii va fi parţial răspunzătoare pentru atitudinea de indiferenţă — „după mine potopul“ — care predomină în rîndul tinerilor şi care îi îndeamnă la căutarea permanentă a plăcerilor.
COSTUL ECONOMIC: Înainte de 1935 cheltuielile militare ale lumii se ridicau la aproximativ 4,5 miliarde de dolari pe an. Dar în 1982 această cifră urcase la 660 de miliarde de dolari şi, aşa cum ştie fiecare, ea continuă să crească. Pentru a vă face o idee despre ceea ce reprezintă aceste cifre, World Military and Social Expenditures 1983 face următoarea paralelă: „În fiecare minut 30 de copii mor din cauza lipsei de hrană şi de vaccinuri care, de altfel, sînt ieftine. Pe de altă parte, în fiecare minut bugetul militar al omenirii înghite 1,3 milioane de dolari care provin din tezaurul public.“ (Sublinierea ne aparţine.) În prezent, adică doi ani mai tîrziu, această cifră a ajuns la 2 milioane de dolari/minut.
Dacă avem în vedere preţul exorbitant pe care omul îl plăteşte pentru război şi pentru pregătirile de război, un lucru este sigur: omul nu a reuşit să găsească, de unul singur, „calea care duce la o pace durabilă“. Totuşi, merită să dai atenţie următoarelor întrebări: Există oare în zilele noastre o cale care duce la pace şi securitate mondială? Care ar putea fi sursa acestei păci şi securităţi? Ar trebui oare să aşteptăm de la Naţiunile Unite realizarea acestui ideal? Şi dacă nu, atunci cum se va putea instaura pacea şi securitatea pe planeta noastră?