Să ne folosim în mod corect de libertatea creştină
CREŞTINII au fost „chemaţi pentru libertate“, dar li s-a dat următorul avertisment: „Nu folosiţi această libertate ca o tentaţie pentru carne“ (Galateni 5:13; 1 Petru 2:16). Ar fi, într-adevăr regretabil dacă un creştin şi-ar folosi în mod greşit libertatea creştină şi s-ar întoarce la starea de sclavie. Să luăm un exemplu:
În multe religii se predă învăţătura că este un păcat să bei alcool. Cunoaşterea exactă a Bibliei îi eliberează pe oameni de această idee eronată; Biblia condamnă beţia şi nu consumarea alcoolului. (Compară Psalm 104:14, 15 cu 1 Corinteni 6:10 şi 1 Petru 4:3.) Prin urmare, un creştin eliberat ar putea acum să-şi permită din cînd în cînd să bea o băutură alcoolică. Dar dacă începe ‘să folosească libertatea sa ca o tentaţie pentru carne’, el poate să depăşească măsura, să capete un oarecare grad de dependenţă faţă de alcool şi chiar să devină sclavul acestuia.
Astfel, după ce s-a eliberat de raţionamentele greşite cu privire la destindere, la îmbrăcăminte şi pieptănătură, la comportarea faţă de alţii, creştinul nu se va expune riscului de a cădea în cealaltă extremă, care ar consta în a consacra prea mult timp sau bani pentru nişte lucruri care altădată îi erau interzise, iar acum îi sînt permise. Dacă ar cădea în această extremă, el ar abuza de libertatea creştină şi ar avea de suportat consecinţe grave.
Să predicăm speranţa eliberării
În special de la instaurarea Regatului mesianic al lui Dumnezeu în 1914, promisiunea divină potrivit căreia „însăşi creaţia va fi şi ea eliberată din sclavia descompunerii, ca să aibă glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“, se apropie cu repeziciune de împlinire (Romani 8:21). Cristos a eliberat deja cerurile de influenţa nefastă a lui Satan (Apocalips 12:7–12). În curînd, el va distruge Babilonul cel Mare, care i-a subjugat pe oameni prin intermediul doctrinelor religioase eronate. Apoi, în războiul lui Dumnezeu de la Har-Maghedon, el va elibera omenirea de guvernele omeneşti imperfecte, ştergîndu-le din existenţă (Daniel 2:44; Apocalips 18:21; 19:11–21). El îi va elibera pe oameni chiar şi de cauza principală care a dus la subjugarea lor, şi anume de Satan, cînd îl va reduce la inactivitate, ‘pentru ca să nu mai poată induce în eroare naţiunile pînă cînd se vor termina cei o mie de ani’. — Revelaţia (Apocalips) 20:2, 3.
La sfîrşitul domniei sale de o mie de ani Cristos va elibera în întregime omenirea de consecinţele dezastruoase ale primei mişcări de eliberare care şi-a avut originea în Eden. Grupările rasiale, altădată maltratate, nu vor mai suferi din cauza nedreptăţii şi a discriminării. Femeile vor scăpa de stăpînirea abuzivă a unor bărbaţi, bolnavii vor scăpa de afecţiunile pe care le au, persoanele în vîrstă de consecinţele bătrîneţii şi, ceea ce este şi mai minunat, persoanele îndoliate vor scăpa de suferinţă fiindcă cei pe care i-au iubit vor fi eliberaţi din morminte. — Apocalips 20:13 pînă la Apoc. 21:5; vezi şi Psalm 146:5–10.
Predicînd astăzi acest mesaj divin de eliberare, Martorii lui Iehova întrebuinţează în mod profitabil libertatea creştină pe care au primit-o. Ei ar da dovadă de miopie dacă ar sprijini mişcările de eliberare omeneşti care pot cel mult să aducă o ameliorare parţială şi care, în realitate abat atenţia de la adevărata speranţă de eliberare.
Gîndiţi-vă puţin! Aveţi posibilitatea să cunoaşteţi o libertate care vă va aduce binecuvîntări infinit mai mari decît libertatea despre care a vorbit Patrick Henry. Mai mult decît atît, după Har-Maghedon veţi putea să vă bucuraţi veşnic de libertate!