Stăpînirea de sine — de ce este ea atît de importantă?
„Depunînd din partea voastră orice efort susţinut suplimentaţi-vă credinţa cu virtute, virtutea cu cunoştinţă, cunoştinţa cu stăpînire de sine.“ — 2 PETRU 1:5, 6, NW.
1. Ce manifestare remarcabilă de stăpînire de sine fizică a avut loc în secolul al XlX–lea?
FĂRĂ îndoială, una dintre cele mai uimitoare manifestări de stăpînire de sine fizică a furnizat–o Charles Blondin, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Potrivit unei ştiri, el a traversat cascada Niagara de mai multe ori, prima dată în 1859, pe o sîrmă lungă de 340 m şi la o înălţime de 50 m deasupra apei. După aceea, el a făcut acelaşi lucru de mai multe ori, dar manifestîndu–şi de fiecare dată măiestria în mod diferit: legat la ochi, băgat într–un sac, împingînd o roabă, mergînd pe picioroange şi purtînd în spinare un om. În alt loc, el a făcut tumbe în aer avînd picioroange şi stînd pe o frînghie aflată la o înălţime de 52 m deasupra pămîntului. Menţinerea echilibrului în asemenea condiţii a necesitat o stăpînire de sine fizică enormă. Drept răsplată, Blondin a ajuns celebru şi bogat.
2. Ce alte forme de activitate existente pretind o stăpînire de sine fizică?
2 Deşi aproape nimeni nu ar putea să reediteze, fie şi într–o măsură foarte mică, aceste performanţe, importanţa stăpînirii de sine de ordin fizic în exercitarea deprinderilor profesionale sau în sport este evidentă pentru toţi. De exemplu, descriind virtuozitatea celui care a fost pianistul de faimă mondială Vladimir Horowitz, un muzician a spus: „Ceea ce mă fascina la el era un simţ desăvîrşit al controlului . . ., simţul unei energii incredibile care era exploatată.“ Într–un alt articol despre Horowitz se făcea referire la cele „opt decenii ale degetelor zburătoare aflate sub un control perfect“.
3. a) Care este cea mai pretenţioasă formă de stăpînire, şi cum este ea definită? b) Care este sensul cuvîntului grecesc redat prin „stăpînire de sine“ în Biblie?
3 Pentru a dezvolta asemenea deprinderi este nevoie de mari eforturi. Însă mult mai importantă şi mai grea este stăpînirea de sine. Aceasta a fost definită drept „reţinere exercitată asupra propriilor impulsuri, sentimente sau dorinţe“. În Scripturile greceşti creştine, cuvîntul tradus prin „stăpînire de sine“ în 2 Petru 1:6 şi în alte părţi a fost definit drept „virtutea unui om care îşi stăpîneşte dorinţele şi pasiunile, îndeosebi poftele senzuale“. Stăpînirea de sine individuală a fost chiar denumită „culmea realizării omeneşti“.
De ce este stăpînirea de sine atît de importantă
4. Ce roade rele a secerat lipsa stăpînirii de sine?
4 Ce recoltă a secerat lipsa stăpînirii de sine! Multe probleme ale lumii de azi izvorăsc din lipsa stăpînirii de sine. Cu adevărat, ne aflăm în „ultimele zile“, cînd «sînt timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă». Oamenii sînt, deseori, „fără stăpînire de sine“ din cauza lăcomiei, o formă a acesteia constituind–o faptul că ei sînt „mai degrabă iubitori de plăceri decît iubitori de Dumnezeu“ (2 Timotei 3:1-5, NW). Acest adevăr alarmant ne–a fost demonstrat cu tărie de faptul că, în anul de serviciu care a trecut, au fost excluşi din fraternitatea congregaţiei creştine peste 40 000 de slujitori infideli ai lui Iehova Dumnezeu, şi aceasta în special din cauza unei conduite greşite crase. La aceştia trebuie adăugaţi mulţi care au fost mustraţi în principal pentru imoralitate sexuală, dar toţi făcîndu–se vinovaţi de lipsa stăpînirii de sine. Alarmant este şi faptul că unii bătrîni cu vechime şi–au pierdut toate privilegiile din aceleaşi motive.
5. Cum ar putea fi ilustrată importanţa stăpînirii de sine?
5 Importanţa stăpînirii de sine ar putea fi ilustrată cu ajutorul unui automobil. Acesta are patru roţi care îi asigură deplasarea, un motor puternic care poate învîrti foarte repede aceste roţi, precum şi frîne care le pot opri. Totuşi, dacă nu se află nimeni pe scaunul şoferului pentru a decide, printr–o folosire controlată a volanului, a acceleratorului şi a frînelor, încotro să meargă roţile, cît de repede să se rotească şi cînd să se oprească, se poate produce un dezastru.
6. a) Ce criteriu referitor la iubire s–ar putea aplica stăpînirii de sine? b) Ce sfat suplimentar trebuie să ţinem minte?
6 Nu se poate accentua îndeajuns importanţa stăpînirii de sine. Ceea ce a spus apostolul Pavel în 1 Corinteni 13:1-3 despre importanţa iubirii s–ar putea foarte bine spune şi despre stăpînirea de sine. Oricît de convingători am putea fi ca vorbitori publici, oricît de multă cunoştinţă şi credinţă am dobîndit prin bunele obiceiuri de studiu şi indiferent de lucrările pe care le–am face spre folosul altora, dacă nu exercităm stăpînire de sine toate acestea sînt zadarnice. Trebuie să ţinem minte cuvintele lui Pavel: „Nu ştiţi că alergătorii, într-o competiţie, aleargă toţi, dar numai unul singur primeşte premiul? Alergaţi în aşa fel încît să-l obţineţi. De altfel, orice participant la o competiţie exercită stăpînire de sine în toate lucrurile“ (1 Corinteni 9:24, 25, NW). Ceea ce ne ajută să exercităm stăpînire de sine în toate lucrurile este avertismentul lui Pavel, consemnat în 1 Corinteni 10:12: „Cel căruia i se pare că stă în picioare să ia seama să nu cadă.“
Exemple care avertizează
7. a) Cum a fost împinsă omenirea pe cursul ei descendent de lipsa stăpînirii de sine? b) Ce alte exemple timpurii de lipsă a stăpînirii de sine ne dau Scripturile?
7 Permiţînd mai curînd sentimentelor decît raţiunii să–i dirijeze acţiunile, Adam nu a reuşit să exercite stăpînire de sine. Drept urmare „a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea“ (Romani 5:12). Primul asasinat s–a produs tot din cauza lipsei de stăpînire de sine, căci Iehova Dumnezeu îl avertizase pe Cain: „Pentru ce te–ai mîniat şi pentru ce ţi s–a posomorît faţa? . . . păcatul stă culcat la uşă . . . , dar tu trebuie să–l stăpîneşti.“ Deoarece Cain nu a stăpînit păcatul, el l–a asasinat pe fratele său Abel (Geneza 4:6-12). Nici soţia lui Lot nu a reuşit să exercite stăpînire de sine. Ea pur şi simplu nu a putut să reziste tentaţiei de a privi în urmă. Cît a costat–o lipsa de stăpînire de sine? Ei bine, aceasta a costat–o propria ei viaţă! — Geneza 19:17, 26.
8. Care sînt cei trei oameni din vechime ale căror întîmplări ne furnizează avertismente referitoare la necesitatea stăpînirii de sine?
8 Ruben, întîiul născut al lui Iacov, şi–a pierdut dreptul de întîi–născut din cauza lipsei de stăpînire de sine. El a dezonorat patul tatălui său, avînd relaţii sexuale cu una dintre concubinele lui Iacov (Geneza 35:22; 49:3, 4; 1 Cronici 5:1). Deoarece Moise şi–a pierdut într–o zi cumpătul din cauza modului în care israeliţii l–au pus la încercare cu murmurele, plîngerile şi răzvrătirea lor, lui i–a fost refuzat privilegiul mult dorit de a intra în Ţara Promisă (Numeri 20:1-13; Deuteronomul 32:50-52). Chiar şi fidelul rege David, «un om după inima lui Iehova», s–a confruntat la un moment dat cu un mare necaz din cauza lipsei de stăpînire de sine (1 Samuel 13:14; 2 Samuel 12:7-14). Toate aceste exemple ne furnizează avertismente sănătoase potrivit cărora trebuie să exercităm stăpînire de sine.
În ce anume trebuie să ne stăpînim
9. Ce versete scot în evidenţă importanţa stăpînirii de sine?
9 În primul rînd, stăpînirea de sine se aplică gîndurilor şi sentimentelor noastre. La acestea se face deseori referire în Scripturi prin folosirea la modul figurativ a unor cuvinte ca „inimă“ şi „rinichi“. Lucrurile asupra cărora permitem minţii să insiste sau ne ajută, sau ne stînjenesc eforturile de a–i plăcea lui Iehova. Dacă vrem să urmăm sfatul scriptural consemnat în Filipeni 4:8, avem nevoie de stăpînire de sine pentru a continua să medităm la lucrurile care sînt adevărate, caste şi virtuoase. Psalmistul David a exprimat o idee asemănătoare în rugăciune spunînd: „Primeşte cu bunăvoinţă . . . cugetarea inimii mele, DOAMNE, Stînca mea şi Răscumpărătorul meu!“ (Psalmul 19:14). Cea de–a zecea poruncă — a nu dori nimic care aparţine semenului nostru — impunea o stăpînire asupra propriilor gînduri (Exodul 20:17). Iată cum a scos în evidenţă Isus importanţa ţinerii în stăpînire a gîndurilor şi a sentimentelor noastre: „Orişicine se uită la o femeie, ca s–o poftească, a şi comis adulter cu ea în inima lui.“ — Matei 5:28.
10. Ce texte scripturale subliniază importanţa faptului de a ne stăpîni vorbirea?
10 Stăpînirea de sine se aplică şi cuvintelor noastre, vorbirii noastre. Sînt numeroase, într–adevăr, versetele care ne sfătuiesc să exercităm stăpînire asupra limbii. De exemplu: „Dumnezeu este în cer, şi tu pe pămînt, de aceea să nu spui cuvinte multe“ (Eclesiastul 5:2). „Cine vorbeşte mult nu poate să nu greşească, dar cel ce–şi ţine buzele este înţelept“ (Proverbele 10:19). „Nici un cuvînt murdar să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie . . . Orice . . . strigare şi orice defăimare să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice fel de răutate.“ Şi Pavel ne sfătuieşte în continuare să înlăturăm de la noi vorbele nechibzuite şi glumele obscene. — Efeseni 4:29, 31; 5:3, 4.
11. Cum tratează Iacov problema ţinerii limbii în stăpînire?
11 Iacov, fratele vitreg al lui Isus, condamnă vorbirea nestăpînită şi arată cît de grea este ţinerea limbii în stăpînire. El spune: „Tot aşa şi limba: este un mădular mic şi se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, o lume de nedreptăţi. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aruncă în foc cursul vieţii, fiind aprinsă de focul gheenei. Toate speciile de fiare, de păsări, de reptile, de vieţuitoare din mare se îmblînzesc şi au fost îmblînzite de oameni; dar limba, nici un om n–o poate îmblînzi. Ea este un rău care nu se poate înfrîna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvîntăm pe DOMNUL şi Tatăl, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură iese şi binecuvîntarea şi blestemul. Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!“ — Iacov 3:5-10.
12, 13. Menţionaţi cîteva versete care arată că este important să ne stăpînim acţiunile şi comportarea.
12 Desigur, stăpînirea de sine are legătură cu acţiunile noastre. Un domeniu în care avem nevoie de multă stăpînire de sine este cel al relaţiilor noastre cu persoanele de sex opus. Iată ce li se porunceşte creştinilor: „Fugiţi de imoralitatea sexuală“ (1 Corinteni 6:18, New International Version). Soţii sînt îndemnaţi să–şi limiteze interesul sexual la propriile lor soţii şi li se spune: „Bea apă din fîntîna ta şi din izvoarele puţului tău“ (Proverbele 5:15-20). Ni se spune clar că „Dumnezeu va judeca pe desfrînaţi şi pe cei adulteri“ (Evrei 13:4). Stăpînirea de sine le este necesară îndeosebi celor care cultivă darul celibatului. — Matei 19:11, 12; 1 Corinteni 7:37.
13 Isus a rezumat întreaga chestiune referitoare la acţiunile noastre faţă de semenii noştri cînd a enunţat ceea ce se cunoaşte sub denumirea generală de „regula de aur“: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi–le şi voi la fel; căci aceasta este Legea şi Prorocii“ (Matei 7:12). Este, într–adevăr, nevoie de stăpînire de sine pentru a nu permite înclinaţiilor noastre egoiste sau presiunilor din exterior sau ispitelor să ne determine să–i tratăm pe alţii în mod diferit de felul în care am vrea să ne trateze ei pe noi.
14. Ce sfaturi ne dă Cuvîntul lui Dumnezeu referitor la mîncare şi băutură?
14 Să nu uităm stăpînirea de sine nici în ce priveşte mîncarea şi băutura. Cuvîntul lui Dumnezeu ne sfătuieşte cu înţelepciune: „Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne“ (Proverbele 23:20). Referindu–se îndeosebi la timpul nostru, Isus ne–a avertizat: „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste“ (Luca 21:34, 35). Da, stăpînirea de sine influenţează gîndurile şi sentimentele nostre, precum şi cuvintele şi acţiunile noastre.
De ce stăpînirea de sine este o mare dificultate
15. Cum arată Scripturile că împotrivirea lui Satan la exercitarea stăpînirii de sine de către creştini este o realitate?
15 Stăpînirea de sine nu se dobîndeşte uşor, deoarece, aşa cum toţi creştinii ştiu, avem trei forţe puternice care acţionează împotriva stăpînirii de sine exercitate de noi. În primul rînd, este vorba de Satan şi demonii lui. Scripturile nu lasă nici o îndoială în ce priveşte realitatea acestora. Astfel, citim că «Satan a intrat în Iuda» exact înainte ca acesta să iasă din casă pentru a se duce să–l trădeze pe Isus (Ioan 13:27). Apostolul Petru l–a întrebat pe Anania: „Pentru ce ţi–a umplut Satan inima ca să minţi pe Duhul Sfînt?“ (Fapte 5:3). În mod foarte potrivit, Petru a mai avertizat astfel: „Fiţi treji şi vegheaţi, pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.“ — 1 Petru 5:8.
16. De ce trebuie creştinii să exercite stăpînire de sine cu privire la această lume?
16 În efortul de a manifesta stăpînire de sine, creştinii trebuie să se lupte şi cu această lume care zace „în puterea celui rău“, Satan Diavolul. Referitor la aceasta, apostolul Ioan a scris: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume, pofta cărnii, pofta ochilor şi mîndria vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea trece, şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămîne în veac.“ Dacă nu exercităm stăpînire de sine şi nu ne împotrivim cu tărie oricărei tendinţe de a iubi lumea, vom ceda influenţei acesteia, la fel cum a făcut Dima, colaboratorul de odinioară al lui Pavel. — 1 Ioan 2:15-17; 5:19; 2 Timotei 4:10.
17. Cu ce problemă ne naştem referitor la stăpînirea de sine?
17 În calitate de creştini, dacă vrem să luptăm cu succes împotriva propriilor noastre greşeli şi slăbiciuni carnale moştenite, avem, de asemenea, nevoie de stăpînire de sine. Nu ne putem sustrage faptului că „gîndirea inimii omului este rea din tinereţea lui“ (Geneza 8:21). Asemenea regelui David, «sîntem născuţi în nelegiuire şi în păcat ne–au conceput mamele noastre» (Psalmul 51:5). Un copil nou–născut nu ştie nimic despre stăpînirea de sine. Cînd vrea ceva, el continuă să plîngă pînă obţine acel lucru. Într–un studiu asupra educării copiilor se spune: «Copiii gîndesc într–un mod total diferit de cel al adulţilor. Copiii sînt egoişti şi, deseori, recalcitranţi la cele mai logice argumente, deoarece ei nu sînt capabili „să se pună în locul altcuiva“.» Cu adevărat, „nebunia este lipită de inima copilului“. Totuşi, dacă se aplică „nuiaua disciplinei“, el învaţă treptat că există reguli de care trebuie să asculte şi că egoismul trebuie înfrînat. — Proverbele 22:15.
18. a) Potrivit cuvintelor lui Isus, ce înclinaţii sălăşluiesc în inima figurativă? b) Ce cuvinte ale lui Pavel arată că el era conştient de necesitatea de a exercita stăpînire de sine?
18 Da, propriile înclinaţii egoiste înnăscute ne sfidează cînd este vorba să exercităm stăpînire de sine. Aceste înclinaţii sălăşluiesc în inima figurativă, despre care Isus a zis: „Din inimă ies gînduri rele, ucideri, fapte de adulter, desfrînări, furturi, mărturii mincinoase, hule“ (Matei 15:19). Iată de ce Pavel a scris următoarele: „Nu practic binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu îl vreau, iată ce fac! Şi dacă ce nu vreau, aceea practic, nu mai sînt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine“ (Romani 7:19, 20). Totuşi, aceasta nu era o luptă zadarnică, fiindcă Pavel a mai scris că „îmi lovesc trupul şi–l ţin captiv, ca nu cumva, după ce am predicat altora, să fiu eu însumi dezaprobat“. Pentru a–şi lovi trupul, el avea nevoie de stăpînire de sine. — 1 Corinteni 9:27, nota de subsol.
19. De ce Pavel a putut pe bună dreptate să spună că şi–a lovit trupul?
19 Pavel a putut spune pe bună dreptate că îşi lovea corpul, deoarece exercitarea stăpînirii de sine este stînjenită de mulţi factori de ordin fizic, cum ar fi: tensiunea ridicată, iritabilitatea, insomnia, durerile de cap, indigestia şi altele. În articolul următor vom aborda trăsăturile şi ajutoarele care ne vor înlesni să exercităm stăpînire de sine.
Vă amintiţi?
◻ De ce este importantă stăpînirea de sine?
◻ Menţionaţi cîteva exemple cu cei care au suferit pierderi din cauza lipsei de stăpînire de sine.
◻ În ce domenii trebuie să exercităm stăpînire de sine?
◻ Care sînt cei trei duşmani care ne îngreunează exercitarea stăpînirii de sine?
[Legenda fotografiei de la pagina 10]
Creştinii trebuie să exercite stăpînire de sine în ce priveşte mîncarea şi băutura
[Legenda fotografiei de la pagina 11]
Stăpînirea de sine ne va ajuta să ne reţinem de la cleveteala dăunătoare
[Provenienţa fotografiei de la pagina 8]
Historical Pictures Service