„Bunătatea sa iubitoare s-a dovedit puternică“

RELATATĂ DE JOSÉ VERGARA OROZCO

Credeţi că viaţa dvs. ar putea primi un nou imbold la vîrsta de 70 de ani? A mea a primit. Şi aceasta s-a petrecut cu peste 35 de ani în urmă.

În virtutea bunătăţii iubitoare a lui Iehova, începînd din 1962 am slujit ca pionier regular, iar din 1972 am fost supraveghetor în congregaţia Martorilor lui Iehova El Carrizal din statul Jalisco, Mexic. Permiteţi-mi să vă povestesc puţin despre experienţa mea.

M-AM născut în statul Michoacán, din Mexic, la 18 august 1886. Tatăl meu era francmason, astfel că familia noastră nu frecventa Biserica catolică, nu participa la vreo sărbătoare religioasă catolică, nici nu aveam în casă vreo imagine religioasă.

Cînd aveam 16 ani, tatăl meu a plecat să lucreze în Statele Unite, dar a aranjat ca un bărbat să mă înveţe o meserie. Doi ani mai tîrziu însă, omul acela m-a dus în Mexico pentru a primi instruire la o academie militară. Mai tîrziu, mi-am început cariera în armata mexicană.

În armată şi după aceea

Am luptat în revoluţia mexicană care a început în 1910. Toţi tinerii de la academie l-am susţinut pe Francisco I. Madero, un revoluţionar care se opunea dictaturii lui Porfirio Diaz. L-am sprijinit pe Madero pînă la moartea sa în 1913, iar după aceea, l-am susţinut pe Venustiano Carranza, care a fost preşedintele Republicii din 1915 pînă în 1920. Eram numiţi Carranzistas.

În patru ocazii diferite am încercat, fără succes, să mă eliberez din armată. În cele din urmă am dezertat şi am devenit un fugar. Ca urmare a acestui fapt, tatăl meu, care revenise în Mexic, a fost arestat. Într-o zi, pretinzînd că sînt nepotul lui, l-am vizitat la închisoare. Am comunicat în scris, pe nişte bucăţele mici de hîrtie, astfel încît gardienii nu ne-au putut auzi. Pentru ca cineva să nu descopere cine eram, am înghiţit hîrtia.

După ce tatăl meu a fost eliberat din închisoare, m-a vizitat şi mi-a cerut să mă predau autorităţilor. Am făcut acest lucru, dar, spre surprinderea mea, generalul de serviciu nu m-a arestat. Dimpotrivă, el mi-a sugerat să mă mut în Statele Unite. I-am urmat sugestia şi am trăit acolo din 1916 pînă în 1926.

În 1923 m-am căsătorit cu o femeie originară din Mexic care trăia, de asemenea, în Statele Unite. Am învăţat o meserie în domeniul construcţiilor şi am adoptat o fetiţă. Cînd fetiţa avea 17 luni ne-am reîntors în Mexic şi ne-am stabilit în Jalpa, Tabasco. Atunci a izbucnit ‘răscoala lui Cristero’, care a durat din 1926 pînă în 1929.

Rebelii doreau să mă ataşez lor. Eu şi familia mea am preferat însă să fugim în statul Aguascalientes. După ce am locuit în diverse locuri pe teritoriul Republicii mexicane, în 1956 ne-am stabilit în Matamoros, Tamaulipas, unde am început să supraveghez lucrările de construcţii.

Viaţa mea se schimbă

Acesta a fost momentul cînd viaţa mea a început să se schimbe. Fiica mea, care era căsătorită deja şi locuia dincolo de graniţă, în Brownsville, Texas, S.U.A., ne vizita frecvent. Într-o zi, ea a spus: „Tată, o mulţime de familii se întrunesc chiar acum în sala comunală. Să mergem să vedem despre ce este vorba“. Era o adunare a Martorilor lui Iehova. Fiica mea, ginerele, nepotul, soţia şi cu mine am asistat în toate cele patru zile ale adunării.

Începînd din acel an, am asistat la întrunirile creştine ale Martorilor lui Iehova. Eu am progresat spiritualiceşte în Mexic, în timp ce fiica mea făcea acelaşi lucru în Statele Unite. La scurt timp după aceea, le-am vorbit colegilor de muncă despre adevărurile biblice pe care le învăţam. Am primit cîte zece exemplare din fiecare ediţie a revistelor Turnul de veghere şi Treziţi-vă! pe care le-am distribuit colegilor mei de muncă. Cinci dintre cei de la birou şi trei ingineri, precum şi cîţiva dintre ceilalţi muncitori au devenit Martori.

Oh, cît a fost de frig în acea zi de 19 decembrie 1959, cînd am fost botezat în rîu! Toţi cei care au fost botezaţi în ziua aceea s-au îmbolnăvit, deoarece apa a fost extrem de rece. Fiica mea a fost botezată înaintea mea, iar soţia mea, deşi nu a fost botezată, a ajuns la stadiul de a cunoaşte adevărul biblic şi s-a dovedit foarte dispusă să coopereze.

Ministerul cu timp integral

M-am simţit dator lui Dumnezeu pentru toată bunătatea sa iubitoare, de aceea, în februarie 1962, pe cînd aveam vîrsta de 75 de ani, am început să activez ca pionier în ministerul cu timp integral. Cîţiva ani mai tîrziu, în 1968, a murit soţia mea. Atunci am dorit să slujesc într-o altă ţară, dar, din cauza vîrstei mele, fraţii nu au considerat că era recomandabil. Totuşi, în 1970 am fost numit pionier în Colotlán, statul Jalisco, unde exista o mică congregaţie.

În septembrie 1972, supraveghetorul de circumscripţie a sugerat să mă mut în orăşelul El Carrizal, situat în apropiere de Colotlán. În luna noiembrie a acelui an, a fost întemeiată acolo o congregaţie nouă, iar eu am fost numit bătrîn. Deşi este un orăşel foarte izolat, pînă la 31 de persoane asistă la întrunirile congregaţiei.

În pofida vîrstei mele înaintate, sînt încă activ în minister, străduindu-mă să–i ajut pe oameni să se gîndească la raţiunea convingerilor lor. De exemplu, în Rozariu, catolicii sinceri repetă Ave Maria: ‘Ave Maria, plină de îndurare; Domnul este cu tine’. Rugăciunea adaugă: ‘Sfîntă Maria, Mama lui Dumnezeu’. Eu îi întreb: ‘Cum este posibil acest lucru? Dacă Dumnezeu este cel care o salvează pe Maria, cum poate fi el în acelaşi timp fiul ei?’

Acum sînt în vîrstă de 105 ani şi slujesc ca bătrîn şi pionier regular în El Carrizal, Jalisco, de aproape 20 de ani. Consider că a fost voinţa lui Iehova să trăiesc acest mare număr de ani, întrucît în felul acesta pot compensa timpul pe care l-am pierdut în cursul vieţii mele, atunci cînd nu i-am slujit Lui.

Un lucru pe care l-am învăţat este că trebuie să avem întotdeauna încredere că Judecătorul nostru Suprem veghează asupra noastră de pe tronul său de dreptate şi se îngrijeşte de toate nevoile noastre. Aşa cum spune Psalmul 117:2, NW: „Bunătatea sa iubitoare s-a dovedit puternică faţă de noi“.