Acţiunile salvatoare ale lui Iehova în prezent
BIBLIA ne spune următoarele despre Iehova: „Multe sînt necazurile celui drept, dar DOMNUL [Iehova, NW] îl scapă din toate“, şi „Domnul [Iehova, NW] ştie să scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu“. — Psalmul 34:19; 2 Petru 2:9.
Cum vine Iehova în ajutorul poporului său atunci când membrii lui se află în necazuri? Nu prin anihilarea miraculoasă a forţelor naturii sau prin vreo altă acţiune supranaturală, aşa cum cred mulţi că ar trebui să o facă, ci prin intermediul unei alte forţe, pe care majoritatea oamenilor nu o înţeleg cu adevărat — iubirea. Da, Iehova îşi iubeşte poporul şi a cultivat în rândurile acestuia o iubire reciprocă atât de puternică încât poate, prin ea, să înfăptuiască pentru ei lucruri ce par a fi aproape miraculoase. — 1 Ioan 4:10–12, 21.
Unii ar putea afirma că în situaţii critice, este nevoie de alimente, medicamente şi echipament — nu de iubire. Fireşte, alimentele, medicamentele şi echipamentul sunt importante. Însă apostolul Pavel explică următoarele: „Dacă aş avea toată credinţa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sînt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi nu aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic“. — 1 Corinteni 13:2, 3.
Citim adesea despre ajutoare materiale lăsate să se strice în danele porturilor sau să fie mâncate de rozătoare, în timp ce persoanele aflate în nevoie mor de foame sau din cauza bolilor. Sau ce este şi mai rău, astfel de ajutoare materiale pot ajunge pe mâna unor oameni lacomi şi lipsiţi de scrupule care obţin profituri de pe urma lor. Aşadar, a dispune de provizii este ceva, dar a-i vedea pe cei aflaţi în strâmtorare beneficiind de ele este cu totul altceva. Ceea ce poate schimba situaţia este iubirea şi interesul sincer.
Iubirea în acţiune
În septembrie 1992, insula Kauai din arhipelagul Hawaii, insulă pe care trăiesc 55 000 de locuitori, a fost lovită de uraganul Iniki. Uraganul, care se deplasa cu o viteză de 210 kilometri pe oră şi sufla în rafale cu 260 de kilometri pe oră, a cauzat moartea a două persoane şi rănirea a 98, a avariat 75% din locuinţe, a lăsat 8 000 de persoane fără adăpost şi, potrivit estimărilor, a provocat distrugeri în valoare de un miliard de dolari. Printre locuitorii acestei mici insule se aflau aproximativ 800 de Martori ai lui Iehova alcătuind şase congregaţii. Cum au ieşit ei din această situaţie?
Înainte ca uraganul Iniki să lovească efectiv insula, bătrânii congregaţiei, sub îndrumarea supraveghetorului itinerant, luaseră deja legătura cu toţi membrii congregaţiilor pentru a se asigura că erau la adăpost, pregătiţi să înfrunte atacul violent. Această grijă iubitoare a contribuit la prevenirea unor răniri grave sau decese în rândurile Martorilor. — Compară cu Isaia 32:1, 2.
Deşi comunicaţiile şi transporturile erau grav afectate, trei reprezentanţi ai Biroului filialei Watch Tower Bible and Tract Society din Honolulu s-au aflat printre primele persoane care au sosit la faţa locului după uragan, acordându-li-se o permisiune specială din partea apărării civile de a veni cu avionul în Kauai. Ei au luat imediat legătura cu Martorii locali şi, în dimineaţa următoare, au organizat o întrunire pentru a stabili strategia de ajutorare. A fost înfiinţat un comitet de ajutorare pentru a evalua necesităţile şi pentru a obţine materialele necesare prin intermediul Biroului filialei din Honolulu. Lucrând fără întrerupere, ei au condus activitatea de distribuire a proviziilor la cei aflaţi în nevoie, precum şi activitatea de curăţare şi de reparare a locuinţelor care fuseseră avariate.
Martorii de pe celelalte insule au arătat imediat interes faţă de fraţii lor aflaţi în nevoie. De îndată ce aeroportul din Kauai a fost deschis, 70 de Martori au venit să-şi ofere ajutorul. Au fost expediate cu vaporul ajutoare în valoare de 100 000 de dolari, printre care s-au aflat generatoare de curent, maşini de gătit portabile, lanterne şi alimente. Una dintre Sălile Regatului de pe insulă a fost folosită ca depozit; exista însă teama că ar putea fi jefuită. Atunci, câteva camioane militare au intrat în parcarea Sălii Regatului, iar şoferii au întrebat dacă îşi puteau parca acolo camioanele. Soldaţii care au fost postaţi pentru păzirea camioanelor au rezolvat şi problema jefuirii ajutoarelor.
Fraţii au dus generatoarele de curent din casă în casă, le-au pus în funcţiune în fiecare locuinţă timp de două sau trei ore pentru a-i ajuta pe oameni să-şi păstreze congelatoarele în funcţiune. Grupuri de fraţi au fost repartizaţi la diferite locuinţe pentru a ajuta la curăţarea şi la repararea caselor. Când au lucrat la casa unei surori, soţul acesteia, care i se împotrivise cu înverşunare în trecut, a fost atât de mişcat încât tot ce a putut face a fost să privească şi să plângă. Un vizitator venit de pe continent, care a văzut un alt grup de Martori aflat la lucru, a fost atât de impresionat de conduita şi de organizarea lor încât s-a apropiat de ei şi i-a întrebat ce anume îi făcea să fie atât de deosebiţi. Când un frate i-a explicat că acest lucru era iubirea lor faţă de Dumnezeu şi faţă de colaboratorii lor creştini, omul a răspuns: „Cum pot ajunge să-l cunosc şi eu pe Dumnezeu?“ (Matei 22:37–40). Apoi, a adăugat: „Sunteţi atât de bine organizaţi încât veţi aranja, probabil, ca cineva să mă aştepte acasă, la întoarcere în Florida!“
În total, Martorii lui Iehova au ajutat la curăţarea şi la repararea a 295 de locuinţe din Kauai. La 207 dintre acestea au fost necesare reparaţii minore, dar alte 54 fuseseră grav avariate, iar 19 fuseseră distruse complet. Activitatea lor a inclus şi vizitarea fiecărui Martor cunoscut de pe insulă pentru a se asigura că i s-a purtat de grijă fiecăruia. Când s-au distribuit provizii unei surori, un vecin al ei, care era budist, a spus că el nu primise nici măcar un pliculeţ de ceai din partea grupării sale. O altă doamnă, a cărei casă fusese curăţată de către o echipă de Martori, a spus: „Veniţi de mult timp la uşa mea şi v-am considerat buni vecini, dar această manifestare a iubirii de aproapele îmi demonstrează ce înseamnă organizaţia dumneavoastră. Vă mulţumesc pentru toată munca voastră asiduă“.
Pe lângă satisfacerea necesităţilor materiale ale tuturor colaboratorilor lor creştini, cei cărora li se încredinţase lucrarea de ajutorare au fost interesaţi în egală măsură de bunăstarea spirituală a acestora. La mai puţin de două zile după uragan, mai multe congregaţii îşi ţineau deja întrunirile. Imediat după aceea, şi-au reînceput activitatea unele grupe mici de studiu de carte. Zece bătrâni din celelalte insule au venit în Kauai să-i sprijine pe bătrânii locali, astfel încât să poată fi efectuate vizite de păstorire la fiecare Martor de pe insulă. În duminica următoare, toate cele şase congregaţii au ţinut studiul Turnului de veghere împreună cu o cuvântare de 30 de minute despre măsurile de ajutorare, cuvântare ţinută de un membru al Comitetului de ajutorare, şi o cuvântare de încheiere de 30 de minute, ţinută de un membru al Comitetului de filială care venise din Honolulu în acest scop. Într-o notă din partea unui martor ocular se spune: „Toţi au fost încurajaţi de excelentele îndrumări acordate şi s-au simţit pregătiţi spiritualiceşte să treacă la rezolvarea problemelor rămase. Când programul s-a încheiat, mulţi au avut ochii plini de lacrimi şi au izbucnit spontan în aplauze“.
O fraternitate mondială
O asemenea iubire şi interes constituie trăsătura caracteristică a poporului lui Iehova de pe întregul glob. Cu aproape un an în urmă, ciclonul Val a izbit puternic Samoa de Vest, provocând numeroase pagube, dar Martorii lui Iehova din alte părţi ale lumii au venit imediat în ajutorul fraţilor lor de aici. Mai târziu, când guvernul le-a acordat fonduri tuturor grupărilor religioase — inclusiv Martorilor lui Iehova — pentru a-şi repara locaşurile de închinare, Martorii au înapoiat fondurile ataşând o scrisoare în care se arăta că toate stricăciunile lor au fost deja reparate şi că fondurile puteau fi folosite pentru repararea unor clădiri ale statului. Acţiunea lor a fost semnalată într-un ziar local. Văzând aceasta, un reprezentant guvernamental i-a spus unui Martor că se simţea oarecum ruşinat din cauza bisericii sale, deoarece aceasta acceptase banii din partea guvernului, deşi toate clădirile sale, care fuseseră avariate de ciclon, erau asigurate.
Tot astfel, în septembrie 1992, când apele râului Ouvèze din sud-estul Franţei s-au revărsat inundând Vaison–la–Romaine şi 15 localităţi învecinate, Martorii au reacţionat cu promptitudine. În timpul nopţii, inundaţia cauzase moartea a 40 de persoane, distrusese 400 de locuinţe şi avariase alte sute, iar mii de familii rămăseseră fără apă sau curent electric. În primele ore ale dimineţii următoare, Martorii din congregaţiile locale au fost primii care le-au venit în ajutor victimelor inundaţiei. Cei care aveau nevoie de adăpost au fost primiţi cu iubire de către familiile de Martori din regiune. Sute de Martori au venit din toate părţile să ofere ajutor. În apropiere de oraşul Orange, a fost înfiinţat un comitet de ajutorare pentru a coordona eforturile a patru echipe de voluntari care au îndepărtat noroiul şi au curăţat casele, au spălat cantităţi enorme de articole de îmbrăcăminte pline de noroi şi au pregătit şi distribuit hrană şi apă potabilă în toate zonele afectate. Ei s-au oferit ca voluntari chiar şi pentru a curăţa localul unei şcoli şi sediile mai multor primării. Eforturile lor neobosite au fost apreciate atât de către fraţii lor, cât şi de către localnici.
În multe alte locuri, Martorii lui Iehova, la fel ca oricare alţii, au suferit din cauza unor dezastre, cum ar fi inundaţii, furtuni şi cutremure de pământ. Înţelegând faptul că acestea sunt consecinţele unor împrejurări neprevăzute sau inevitabile, ei nu-l acuză pe Dumnezeu, nici pe altcineva (Eclesiastul 9:11). Dimpotrivă, ei au încredere că iubirea plină de sacrificiu de sine a colaboratorilor lor de credinţă le va veni în ajutor, oricare ar fi împrejurările nefaste care s-ar abate asupra lor. Asemenea acţiuni iubitoare sunt un rezultat al aceleiaşi credinţe. Discipolul Iacov explică: „Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: «Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!», fără să le dea cele necesare trupului, ce folos este? Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi“. — Iacov 2:15–17.
Sursa adevăratei ocrotiri
În loc să se aştepte la o intervenţie divină de un anume fel sub formă de miracole, Martorii lui Iehova înţeleg faptul că vor găsi ocrotire în cadrul fraternităţii lor creştine mondiale. În realitate, ceea ce poate înfăptui această fraternitate în timpuri de strâmtorare este aproape de domeniul supranaturalului. Ei îşi amintesc cuvintele lui Isus care se găsesc în Matei 17:20: „Dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici acolo!» şi s-ar muta; nimic nu vă va fi cu neputinţă“. Da, obstacole asemenea unor munţi dispar atunci când intră în acţiune credinţa creştină adevărată asociată cu iubirea.
Membrii poporului lui Iehova de pretutindeni simt mâna ocrotitoare a Dumnezeului lor în aceste timpuri instabile şi periculoase. Ei simt asemenea psalmistului: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, DOAMNE, faci să fiu în siguranţă în locuinţa mea“ (Psalmul 4:8). Plini de încredere, ei îşi concentrează atenţia asupra misiunii lor actuale: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24:14). Şi, cu certitudine, ei aşteaptă cu nerăbdare realizarea promisiunii lui Iehova referitoare la o lume nouă, paşnică şi dreaptă, în care nu vor mai fi afectaţi de nici un fel de dezastre, fie naturale, fie provocate de om. — Mica 4:4.
[Legenda fotografiilor de la pagina 12]
Martorii au venit din toate părţile pentru a-i ajuta pe cei afectaţi de inundaţie.