În căutarea religiei celei bune

UNII oameni au căutat încă din copilărie răspunsuri mulţumitoare la întrebările lor referitoare la viaţă. Poate că în tinereţe au asistat la servicii religioase. Însă mulţi dintre ei au constatat că nici răspunsurile pe care le-au primit, nici ritualurile din cadrul bisericii nu i-au ajutat cu adevărat să facă faţă problemelor vieţii.

Poate că ei declară că aparţin încă bisericii părinţilor lor, cu toate că rareori asistă la serviciile religioase. Potrivit exprimării unui episcop al Bisericii Anglicane, ei nu au decât o reminiscenţă de credinţă. Ei au tras religia pe o linie moartă. Alţii, dezgustaţi de ipocrizia pe care o observă în cercurile religioase, au respins complet şi religia. Totuşi, întrebările lor referitoare la viaţă persistă.

De ce au unii îndoieli serioase

Majoritatea oamenilor ştiu că multe biserici dispun de instituţii care se ocupă cu ajutorarea celor lipsiţi de adăpost, cu distribuirea de alimente celor nevoiaşi şi cu organizarea unor activităţi culturale. Dar în acelaşi timp, aproape în fiecare zi ei aud ştiri care vorbesc despre acte de violenţă şi vărsări de sânge de care este răspunzătoare religia, şi aceasta nu numai în rândul necreştinilor, ci şi în rândul celor care se pretind a fi creştini. Ar trebui să ne surprindă oare faptul că aceşti oameni au îndoieli în a crede că grupările implicate în astfel de acţiuni violente practică religia cea bună?

Multe persoane cu educaţie religioasă credeau că activitatea de îngrijire a orfanilor întreprinsă de biserici este un lucru excelent. În ultimii ani însă, ei au rămas îngroziţi aflând că tot mai mulţi preoţi din diverse locuri au fost acuzaţi de comiterea unor abuzuri sexuale asupra copiilor care le fuseseră încredinţaţi spre îngrijire. La început, oamenii au crezut că numai un număr mic de preoţi poartă vina. Acum însă, unii dintre ei se întreabă dacă nu cumva există ceva fundamental greşit chiar în cadrul bisericii.

Anumite persoane, cum ar fi Eugenia, originară din Argentina, au fost cândva profund implicate în religia lor. În tinereţe, ea făcuse parte dintre cei care mergeau în pelerinaj pentru se închina Fecioarei din Itatí. Timp de 14 ani, ea a fost călugăriţă într-o mânăstire. Apoi a plecat de acolo, alăturându-se unei grupări internaţionale de natură politico-religioasă, care milita pentru realizarea unor schimbări imediate şi radicale a structurilor economico-sociale ale societăţii prin mijloace revoluţionare. Ca urmare a lucrurilor pe care le-a văzut şi cu care s-a confruntat, ea şi-a pierdut credinţa şi încrederea în Dumnezeu. În realitate, ea nu căuta o religie în care să poată crede. Ceea ce dorea ea era să găsească o modalitate de a le face dreptate celor sărmani — da, şi un prieten în care să poată avea încredere.

Alţii observă ce anume se petrece în cadrul bisericilor şi rămân la distanţă de acestea. Un ateu, ale cărui convingeri au fost publicate în 1991 în revista Sputnik, spunea în mod deschis: „Îmi este imposibil să văd vreo deosebire esenţială între caracteristicile mitologiei creştine şi cele ale mitologiei păgâne“. Pentru exemplificare, el a descris o procesiune în care preoţi îmbrăcaţi în veşminte brodate cu aur înaintau lent pe străzile Moscovei, purtând un sarcofag în care se afla o mumie. Era vorba despre corpul unui „sfânt al Bisericii Creştine Ortodoxe“ care era mutat de la un muzeu la o biserică, iar ceremonia respectivă i-a amintit scriitorului de preoţii şi de mumiile din Egiptul antic. El şi-a amintit, de asemenea, că în timp ce participanţii la procesiunea de la Moscova credeau în „Trinitatea creştină“, egiptenii se închinaseră şi ei unei triade de zeităţi — Osiris, Isis şi Horus.

Acelaşi scriitor s-a referit la conceptul creştin de iubire — „Dumnezeu este iubire“ şi „să iubeşti pe aproapele tău“ —, afirmând că acesta nu avea corespondent în Egiptul păgân. Însă el a făcut următoarea remarcă: „Iubirea frăţească nu a reuşit să triumfe în lume, nici chiar în acea parte a ei care îşi spune lumea creştină“. Iar în continuare, el a făcut comentarii cu privire la roadele deplorabile pe care le-a produs insistenţa cu care biserica s-a amestecat în afacerile statului. Lucrurile constatate de acest scriitor nu l-au determinat să creadă că bisericile creştinătăţii ofereau ceea ce căuta el.

Spre deosebire de exemplele de mai sus, alţii au găsit răspunsuri care le-au adus satisfacţie, însă nu în cadrul bisericilor creştinătăţii.

Ea a aflat adevărul despre starea morţilor

Magdalena, care are acum 37 de ani, locuieşte în Bulgaria. După moartea socrului ei, care a survenit în anul 1991, ea s-a simţit foarte deprimată. Se întreba fără încetare: ‘Unde se duc morţii? Unde este socrul meu?’ Ea se ducea la biserică şi se ruga şi acasă, înaintea unei icoane, totuşi nu a primit nici un răspuns.

Apoi, într-o zi, i-a telefonat un vecin şi a invitat-o la el acasă. La vecinul ei se afla în vizită un tânăr care studia Biblia cu Martorii lui Iehova. Magdalena l-a ascultat în timp ce el a vorbit despre Regatul lui Dumnezeu şi despre scopul Său de a transforma pământul într-un paradis în care oamenii să trăiască pentru totdeauna în fericire. Pe masă se afla cartea Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pămînt. Folosindu-se de această carte, tânărul i-a atras atenţia asupra textului biblic din Eclesiastul 9:5, în care se spune: „Cei morţi nu ştiu nimic [nu sunt conştienţi de absolut nimic, NW]“. În seara aceea, ea a citit mai mult din carte. A aflat că morţii nu trec într-o altă viaţă, în cer sau în iad; ei nu sunt conştienţi de nimic, ca şi cum ar fi cufundaţi într-un somn adânc. Magdalena a acceptat cu bucurie invitaţia de a asista la o întrunire a congregaţiei Martorilor lui Iehova din localitate. Iar după întrunire, a fost de acord să studieze cu regularitate Biblia cu cineva. Observând modul în care i-au fost adresate rugăciunile lui Iehova cu ocazia întrunirii, a început şi ea să se roage lui Iehova, cerându-i ajutor pentru a învinge o slăbiciune adânc înrădăcinată. Primind răspuns la rugăciunile ei, a ştiut că găsise religia cea bună.

Ei au descoperit o viaţă plină de sens

André, din Belgia, a crescut într-o familie catolică cu convingeri puternice şi a slujit ca ajutor al preotului local. În această perioadă însă, el a observat unele lucruri care i-au subminat respectul faţă de biserică. Ca urmare, el a devenit doar un catolic cu numele.

Timp de 15 ani, a jucat fotbal profesionist. Cu o anumită ocazie, în timp ce se afla cu echipa sa într-un turneu în Italia, au fost invitaţi la o întrevedere cu papa. Vizita respectivă nu a avut nimic constructiv din punct de vedere spiritual, iar bogăţia în stil lumesc de care era înconjurat papa l-a indispus pe André. Îndoielile sale în privinţa bisericii s-au adâncit. Era nefericit şi în viaţa sa particulară, deoarece eşuase de două ori în căsnicie. Situaţia mondială îi dădea un sentiment de frustrare. În 1989, scria în jurnalul său: ‘Ce sens au oare toate lucrurile stupide care se petrec în jurul nostru?’ El nu a găsit nici un răspuns în religia lui.

În anul 1990, pe când era antrenor de fotbal în Islanda, André a fost vizitat de Iiris, o misionară, Martoră a lui Iehova. El a acceptat literatură de la aceasta şi a invitat-o să revină. Ea a revenit împreună cu soţul ei, Kjell. Când, în cele din urmă, au reuşit să ia loc şi să discute cu André, nu mai exista nici o îndoială că acesta era profund interesat să înţeleagă Biblia. Soţia lui, Ásta, manifesta acelaşi interes. La vremea prânzului, el avea o pauză de trei ore în programul său de antrenamente, aşa că au decis amândoi să folosească acest timp pentru a efectua un studiu biblic. „Mă simt mai înviorat când studiez Biblia decât atunci când doar mă odihnesc“, spunea el. Treptat, Biblia le-a oferit răspuns la întrebările lor. Încetul cu încetul, credinţa lor în Iehova şi în Regatul său creştea. Glorioasele promisiuni pe care le face Biblia cu privire la o paşnică lume nouă, o lume eliberată de „toate lucrurile stupide care se petrec“, au devenit o realitate pentru ei. Atât André, cât şi Ásta le vorbesc acum şi altora despre noua lor credinţă.

Magdalena, André şi Ásta sunt siguri că au găsit în final religia cea bună. Cât despre Eugenia, după ce a încercat să rezolve problemele lumii prin mijloace politice, a găsit şi ea în cele din urmă în rândul Martorilor lui Iehova religia care i s-a părut a fi cea bună. Dar cum îşi poate da seama cineva că o anumită religie este religia cea bună? Vă rugăm să citiţi articolele care urmează.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Faptul de a studia cu regularitate Biblia cu Martorii lui Iehova le oferă ajutor la peste cinci milioane de persoane aflate în căutarea unor răspunsuri mulţumitoare.