Lupta lui Casiodoro de Reina pentru o Biblie spaniolă
SPANIA secolului al XVI-lea era un loc periculos pentru a citi Biblia. Biserica Catolică instruise Inchiziţia să extirpe până şi cea mai slabă manifestare de neortodoxism. Totuşi în sudul Spaniei trăia un tânăr care nu numai că a citit Scripturile, dar a şi jurat să le traducă în limba poporului, pentru ca orice spaniol să le poată citi. El se numea Casiodoro de Reina.
Interesul lui Reina faţă de Biblie s-a trezit în timpul anilor petrecuţi la mănăstirea San Isidro del Campo, situată la periferia Sevillei, în Spania. În perioada anilor 1550, majoritatea călugărilor de la această mănăstire de excepţie au petrecut mai multe ore pentru a citi Scripturile decât pentru a-şi îndeplini obligaţiile canonice. Iar mesajul Bibliei le-a schimbat modul de gândire. Ei au respins doctrina catolică privitoare la folosirea imaginilor, precum şi credinţa în purgatoriu. În mod inevitabil, părerile lor au devenit cunoscute în zonă şi, temându-se să nu fie arestaţi de Inchiziţia spaniolă, ei s-au hotărât să fugă peste hotare. Reina a fost unul dintre cei 12 care au reuşit să scape, mergând la Geneva, Elveţia.
După ce că de-abia scăpase, el a călătorit dintr-un oraş european într-altul, reuşind cumva să rămână cu un pas înaintea persecutorilor săi. În 1562, inchizitorii înfuriaţi i-au ars efigia din Sevilla, dar nici această ameninţare puternică nu l-a făcut pe Reina să renunţe la sarcina lui de a traduce Scripturile. Deşi se pusese un preţ pe capul lui şi trăia cu teama constantă că va fi arestat, el nu şi-a încetat lucrarea de traducere în spaniolă. „Exceptând momentele când eram bolnav sau călătoream, . . . nu am lăsat pana din mână“, a explicat el.
Reina şi-a încheiat lucrarea în zece ani. În 1569, traducerea făcută de el întregii Biblii a fost editată la Basel, Elveţia. Această lucrare remarcabilă era prima traducere completă făcută din limbile originale în spaniolă. Bibliile în latină erau disponibile de secole, însă latina era limba elitei. Reina considera că Biblia trebuie să fie înţeleasă de oricine, şi el şi-a riscat viaţa urmărind acest obiectiv.
În prefaţa traducerii sale, el şi-a prezentat motivele. „Faptul de a interzice Sfintele Scripturi în limba comună aduce în mod inevitabil o insultă fără seamăn la adresa lui Dumnezeu şi daune bunăstării oamenilor. Aceasta este lucrarea evidentă a lui Satan şi a celor pe care îi ţine sub control. . . . Întrucât Dumnezeu le-a dat Cuvântul său oamenilor, dorind ca acesta să fie înţeles şi pus în practică de toţi, cel care l-ar interzice, indiferent în ce limbă ar fi, nu poate avea o motivaţie bună.“
Această declaraţie era îndrăzneaţă, dat fiind că fusese făcută la numai 18 ani după ce Indexul publicat de Inchiziţia spaniolă scotea în mod concret în afara legii Biblia „în castiliană [spaniolă] sau în orice altă limbă comună“. Este evident că Reina nu a permis ca frica de oameni să-i înfrâneze iubirea pentru adevăr.
Pe lângă faptul că avea o dorinţă vie de a le face Biblia accesibilă tuturor vorbitorilor de limbă spaniolă, Reina a dorit totodată să realizeze cea mai exactă traducere posibilă. În prefaţă, el a prezentat avantajele traducerii directe din limbile originale. În textul latin al Vulgatei se strecuraseră unele greşeli, a explicat Reina. Una dintre cele mai flagrante era eliminarea numelui divin.
Numele divin în traducerile spaniole
Reina şi-a dat seama că numele lui Dumnezeu, Iehova, trebuie să apară în orice traducere fidelă a Bibliei, aşa cum apare în textul original. El a refuzat să urmeze obiceiul de a înlocui numele divin cu titluri ca „Dumnezeu“ sau „Domnul“. În prefaţa traducerii sale, el şi-a explicat motivele cu francheţea-i caracteristică.
„Am păstrat numele (Iehoua) din motive foarte bine întemeiate. În primul rând, deoarece oriunde apare în versiunea noastră apare şi în textul ebraic şi am fost de părere că nu-l putem omite sau schimba fără să comitem o infidelitate şi un sacrilegiu faţă de legea lui Dumnezeu, care porunceşte să nu se înlăture, nici să nu se adauge nimic. . . . Obiceiul [de a omite numele], semănat de Diavol, s-a născut dintr-o superstiţie a rabinilor moderni care, deşi pretind că venerează sfântul Său nume, l-au înmormântat, de fapt, făcând ca poporul lui Dumnezeu să uite numele prin care el a dorit să se deosebească de toţi ceilalţi dumnezei.“
Dorinţa lăudabilă a lui Reina de a preamări numele lui Dumnezeu a avut urmări de mare anvergură. Marea majoritate a traducerilor spaniole, atât cele catolice, cât şi cele protestante, au urmat acest precedent până în zilele noastre, folosind numele divin peste tot. Cititorii aproape ai oricărei traduceri spaniole a Bibliei pot înţelege cu uşurinţă, îndeosebi datorită lui Reina, că Dumnezeu are un nume personal care îl deosebeşte de toţi ceilalţi dumnezei.
Remarcabil este faptul că numele lui Iehova în ebraică se vede clar pe frontispiciul Bibliei lui Reina. Reina şi-a dedicat viaţa nobilei cauze de a păstra Cuvântul lui Dumnezeu, punându-l la dispoziţie într-o limbă în care puteau citi milioane de persoane.