Proclamatorii Regatului relatează
Adevărul biblic continuă să fie predicat în Irlanda
ÎN ULTIMII ani, ţinuturile pitoreşti ale Irlandei au fost scena multor tulburări. În acelaşi timp, irlandezii au răspuns favorabil la mesajul biblic de speranţă adus de Martorii lui Iehova. Următoarele experienţe din Irlanda confirmă acest lucru.
■ În Dublin, un Martor al lui Iehova şi fetiţa lui participau la lucrarea de predicare de la uşă la uşă. Ei au întâlnit o femeie pe nume Cathy, care era foarte ocupată cu numeroşii ei copii. Martorul a întrebat-o dacă fiica lui, care învăţa să predice, ar putea să-i împărtăşească doar un scurt mesaj. Cathy a fost de acord, iar fetiţa i-a făcut o prezentare clară şi bine gândită. Cathy a fost impresionată de sinceritatea evidentă şi respectul tinerei, motiv pentru care a acceptat tractul biblic oferit.
Mai târziu, Cathy a reflectat la buna pregătire şi la manierele tinerei ei vizitatoare. „Am fost impresionată că o fetiţă putea să vorbească despre un mesaj atât de interesant fără să atragă atenţia asupra ei“, a spus ea. „M-am hotărât ca, data viitoare când aveau să vină Martorii lui Iehova, să-i ascult.“
Între timp, Cathy s-a mutat într-un orăşel din sud-vestul Irlandei, aproape de graniţa dintre comitatele Cork şi Kerry. După câtva timp, Martorii lui Iehova au bătut la uşa ei, şi ea i-a invitat să intre. A acceptat să studieze Biblia cu regularitate şi acum asistă la întrunirile congregaţiei împreună cu câţiva dintre copiii ei. Cathy este recunoscătoare pentru dorinţa sinceră a fetiţei respective de a-i împărtăşi vestea bună.
■ În regiunea Tullamore, Martorii discutau despre Biblie de şapte ani cu o femeie pe nume Jean. Uneori ea manifesta interes şi accepta literatură, însă alteori interesul ei scădea. Într-o zi, când o Martoră pe nume Frances şi însoţitoarea ei au vizitat-o pe Jean, ele au găsit-o într-o dispoziţie foarte proastă. „Indiferent ce îi spuneam, relatează Martora, ea devenea tot mai iritată. În cele din urmă ne-a spus în mod nepoliticos să plecăm, şi a trântit uşa după noi.“
Frances s-a întrebat dacă nu cumva alte vizite nu ar face decât să provoace o reacţie similară. „Probabil că nu mai merită să o vizităm din moment ce nu este realmente interesată de mesaj“, a gândit Frances. Însă ea a discutat cu soţul ei, Thomas, şi el a fost mai încrezător. Data următoare când s-au aflat în zona respectivă, i-au făcut o nouă vizită lui Jean. Ea a fost prietenoasă şi a acceptat exemplare ale revistelor Turnul de veghere şi Treziţi-vă! Vizitele care au urmat au fost tot la fel de plăcute, iar Thomas şi Frances au început cu ea un studiu biblic cu regularitate la domiciliu.
Cărui lucru i se datora schimbarea? Jean explică faptul că, atunci când fusese atât de nepoliticoasă cu Martorele, născuse de puţin timp şi tocmai ieşise din spital. Întrucât trebuia să-l alăpteze pe noul-născut şi să-i dea de mâncare cu linguriţa copilaşului mai mare, ea nu reuşea să doarmă decât o oră şi jumătate pe noapte. „Ultimul lucru pe care mi-l doream, spune Jean, era să vorbesc despre religie.“
După două luni, Jean asista la toate întrunirile congregaţiei, iar după patru luni participa la ministerul de teren. După zece luni de la începerea studiului biblic s-a botezat. Acum, propria ei experienţă îi este de folos în minister. Jean relatează: „Dacă întâlnesc o persoană foarte nepoliticoasă, încerc să fiu mai înţelegătoare. Îmi notez întotdeauna acest lucru. Poate că situaţia se va schimba până când mă voi întoarce; poate că persoana se va simţi mai bine şi va fi mai receptivă“.