În căutarea unor preziceri demne de încredere

LA SCURT timp după ce regele macedonean care a ajuns să fie cunoscut sub numele de Alexandru cel Mare a urcat la tron în 336 î.e.n., el a vizitat oracolul din Delphi, situat în centrul Greciei. Planurile lui ambiţioase de viitor erau nici mai mult nici mai puţin decât să cucerească o mare parte din lumea de atunci. Însă el dorea să aibă asigurarea divină că uriaşa sa campanie avea să reuşească. Legenda spune că în ziua în care a vizitat el oraşul Delphi nu era permisă consultarea oracolului. Întrucât nu dorea să plece fără să primească un răspuns, Alexandru a insistat, obligând-o pe preoteasă să-i prezică ceva. Exasperată, ea a strigat: „Copile, eşti invincibil!“ Tânărul rege a luat aceasta drept o prevestire de bun augur, care îi promitea o campanie militară victorioasă.

Cu toate acestea, Alexandru ar fi primit informaţii mult mai exacte cu privire la rezultatul campaniei sale dacă ar fi examinat profeţiile care se găsesc în cartea biblică Daniel. Acestea au prezis cu o exactitate remarcabilă cuceririle sale rapide. Legenda spune că Alexandru a avut până la urmă ocazia să afle ce consemnase Daniel despre el. Potrivit istoricului evreu Iosefus, când a intrat în Ierusalim, regelui macedonean i s-a arătat profeţia lui Daniel, probabil cea din capitolul 8 al acestei cărţi (Daniel 8:5–8, 20, 21). Se spune că, datorită acestui lucru, oraşul a fost cruţat de armatele distrugătoare ale lui Alexandru.

O necesitate umană înnăscută

Regi sau oameni de rând, antici sau moderni, oamenii au simţit nevoia să aibă preziceri demne de încredere cu privire la viitor. Deoarece suntem creaturi inteligente, noi, oamenii, studiem trecutul, suntem conştienţi de prezent şi suntem interesaţi în mod special de viitor. Un proverb chinezesc spune pe bună dreptate: „Cel care poate prevedea evenimentele cu trei zile înainte va fi bogat mii de ani“.

De-a lungul secolelor, milioane de oameni au încercat să privească în viitor consultând ceea ce au considerat ei a fi de natură divină. Să-i luăm, de exemplu, pe greci. Ei aveau zeci de oracole sacre, cum erau cele din Delphi, Delos şi Dodona, unde mergeau să-i întrebe pe zeii lor cu privire la evoluţia evenimentelor politice sau militare, precum şi cu privire la chestiuni personale, cum ar fi călătoriile, căsătoria şi copiii. Nu numai regii şi conducătorii militari, ci şi triburi întregi şi oraşe-state căutau îndrumare din lumea spirituală prin intermediul acestor oracole.

Un profesor este de părere că în prezent asistăm la o „proliferare bruscă a organizaţiilor care se ocupă cu studierea viitorului“. Cu toate acestea, mulţi preferă să ignore unica sursă exactă de profeţii, şi anume Biblia. Ei nu cred că profeţiile Bibliei ar putea conţine chiar informaţiile pe care le caută. Unii erudiţi merg până acolo că aseamănă profeţiile Bibliei cu prezicerile făcute de oracolele antice. Iar scepticii din zilele noastre au de obicei prejudecăţi faţă de profeţiile Bibliei.

Vă invităm să examinaţi personal aceste profeţii. Ce dezvăluie o comparare atentă a profeţiilor Bibliei cu oracolele omeneşti? Puteţi avea mai multă încredere în profeţiile Bibliei decât în oracolele antice? Şi puteţi pune cu încredere profeţiile Bibliei în centrul preocupărilor voastre?

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Biblia a prezis cuceririle rapide ale lui Alexandru

[Provenienţa fotografiei]

Cortesía del Museo del Prado (Madrid, Spania)

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Alexandru cel Mare

[Provenienţa fotografiei]

Musei Capitolini (Roma)

[Provenienţa fotografiilor de pe copertă]

COPERTA: Generalul Titus şi Alexandru cel Mare: Musei Capitolini (Roma)