Cum poate fi încununată cu succes căutarea unei vieţi mai lungi?
UNII oameni nutresc speranţa că noul mileniu va cunoaşte un progres neaşteptat în ce priveşte eforturile ce se depun în sensul prelungirii vieţii. Dr. Ronald Klatz se numără printre aceştia, el fiind preşedintele Academiei Americane de Studii Medicale pentru Lupta împotriva Îmbătrânirii, o organizaţie alcătuită din medici şi oameni de ştiinţă care s-au dedicat cercetărilor în vederea prelungirii duratei de viaţă a omului. Atât dr. Klatz, cât şi colegii săi au de gând să trăiască foarte mult. „Mă aştept la o durată de viaţă de cel puţin 130 de ani“, spune dr. Klatz. „Noi credem că îmbătrânirea nu este inevitabilă. În prezent există tehnologii care pot contribui la încetinirea, stagnarea sau poate chiar la inversarea într-o măsură considerabilă a procesului de deteriorare fizică şi a evoluţiei bolii care sunt de obicei numite proces natural de îmbătrânire.“ În încercarea de a-şi prelungi viaţa, dr. Klatz însuşi ia în fiecare zi aproximativ 60 de pastile.
Dau hormonoterapia şi genetica motive de speranţă?
Hormonoterapia este un domeniu care inspiră speranţă. Experimentele care s-au făcut cu hormonul cunoscut sub denumirea de DHEA (dehidroepiandrosteronă) par să încetinească procesul de îmbătrânire în cazul animalelor de laborator.
În ceea ce priveşte hormonul care se găseşte în plante, kinetina, cotidianul suedez Aftonbladet citează spusele dr. Suresh Rattan, profesor la Universitatea Aarhus, din Danemarca: „Testele efectuate în laboratorul nostru arată că celulele epidermei umane cultivate într-un mediu de kinetină nu se transformă ca în cazul procesului natural de îmbătrânire. Ele rămân tinere pe tot parcursul vieţii lor“. Se spune că viaţa insectelor tratate cu acest hormon se prelungeşte cu 30 până la 45 de procente.
Cât despre tratamentele cu melatonină, se spune că acestea au contribuit la prelungirea duratei de viaţă a şoarecilor cu până la 25 de procente. Mai mult decât atât, şoarecii păreau mai tineri, mai sănătoşi şi mai viguroşi.
Cei ce pledează în favoarea hormonului uman de creştere (hGH) afirmă că acesta contribuie la dobândirea unei nuanţe trandafirii a pielii, la creşterea masei musculare, la accentuarea libidoului, la a avea o bună dispoziţie, o minte mai ageră şi un metabolism comparabil cu cel al unui adolescent.
De asemenea, mulţi îşi pun încrederea în genetică. Oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că prin manipulare genetică ar putea controla durata de viaţă a unui nematod, sau limbric. De fapt, în cazul câtorva viermi de acest tip, ei au reuşit să prelungească viaţa de şase ori mai mult faţă de durata normală de viaţă a viermilor. Acest lucru a dat naştere la speranţe în ce priveşte găsirea şi manipularea unor gene asemănătoare în cazul omului. Revista Time l-a citat pe dr. Siegfried Hekimi, de la Universitatea McGill, din Montreal, care a spus: „Dacă vom găsi toate genele umane care determină durata de viaţă, probabil că vom reuşi să le încetinim puţin ritmul de funcţionare: astfel vom putea prelungi viaţa“.
Biologii cunosc de mult timp faptul că o porţiune terminală a cromozomilor, aşa-numitul telomer, se scurtează de fiecare dată când celula se reproduce. Când telomerul îşi pierde aproximativ 20 la sută din lungime, capacitatea de reproducere a celulei este suprimată, iar ea moare. O anumită enzimă, numită telomerază, poate reface telomerul în totalitate, permiţându-i astfel celulei să se dividă în continuare. În majoritatea celulelor această enzimă este inhibată şi devine inactivă, însă telomeraza activă a fost introdusă cu succes în unele celule, având ca efect creşterea şi divizarea celulelor de mult mai multe ori decât este normal.
Potrivit cercetătorilor, aceasta deschide posibilităţi extraordinare în lupta cu bolile cauzate de înaintarea în vârstă. Ce se poate spune despre înlocuirea celulelor germinale genocit ale corpului (celule care îndeplinesc funcţia de regenerare a ţesuturilor corpului) cu celule germinale genocit devenite „nemuritoare“ cu ajutorul telomerazei active? Dr. William Haseltine afirmă: „Aceasta este o idee clar exprimată ce vizează nemurirea omului, idee care va fi asimilată treptat în următorii 50 de ani“. — The New York Times.
Furnizează nanotehnologia şi criologia o soluţie?
Nanotehnologia, ştiinţa care se ocupă cu ingineria nanometrică (inginerie aplicată la nivel nanometric, nanometrul fiind a miliarda parte dintr-un metru), insuflă, de asemenea, speranţă. Vizionarii din acest domeniu afirmă că în viitor s-ar putea proiecta mecanisme moleculare computerizate, de dimensiuni mult mai mici decât ale celulelor, care să acţioneze la nivel molecular pentru a repara şi reîntineri celulele, ţesuturile şi organele care îmbătrânesc. La o conferinţă pe tema luptei împotriva îmbătrânirii, un cercetător a avansat ipoteza că medicii secolului al XXI-lea vor putea folosi nanotehnologia pentru a-i da omului posibilitatea să devină nemuritor din punct de vedere fizic.
Criologia este tehnica îngheţării corpului uman în speranţa că ştiinţa va reuşi să reînsufleţească celulele moarte, readucându-le astfel la viaţă. Se poate îngheţa tot corpul sau numai creierul. Un bărbat a cerut chiar să se îngheţe un cearşaf. De ce un cearşaf? Deoarece acesta aparţinuse unui prieten decedat şi conţinea câteva celule epidermice şi câteva fire de păr. Bărbatul respectiv a dorit ca acestea să fie îngheţate pentru a-i da prietenului său posibilitatea de a fi readus la viaţă în cazul în care ştiinţa ar ajunge la stadiul de a reconstitui persoana pornind doar de la câteva celule sau chiar de la o singură celulă a ei.
În ce ar trebui să ne punem încrederea?
Omul nutreşte dorinţa naturală de a trăi, nu de a muri. De aceea, progresele ştiinţifice înregistrate în acest domeniu sunt imediat salutate şi însoţite de mari speranţe. Însă până în prezent nu există nici o dovadă palpabilă că DHEA, kinetina, melatonina, hGH sau orice altă substanţă ar putea realmente să întârzie procesul de îmbătrânire în cazul oamenilor. Scepticii se tem că manipularea telomerazei la nivelul celulelor nu va face altceva decât să dea naştere unor celule care pot deveni canceroase. Cât despre aplicarea nanotehnologiei şi a criologiei, aceasta ţine încă mai mult de SF decât de realitate.
Ştiinţa a contribuit şi poate contribui în continuare la asigurarea unei vieţi mai lungi şi mai sănătoase în cazul unor oameni, dar ea niciodată nu va da cuiva viaţă eternă. De ce nu va face acest lucru? Simplu spus, deoarece cauza principală a îmbătrânirii şi a morţii depăşeşte sfera ştiinţei umane.
Principala cauză a îmbătrânirii şi a morţii
Majoritatea oamenilor de ştiinţă sunt de acord că îmbătrânirea şi moartea par să fie oarecum programate în genele noastre. Întrebarea este, cu alte cuvinte: Când, cum şi de ce au intrat acestea în codul nostru genetic?
Biblia ne dă un răspuns simplu, chiar dacă nu îl prezintă în termeni proprii geneticii. În Romani 5:12 citim: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit“.
Primul om, Adam, a avut perspectiva de a trăi veşnic. Corpul său a fost proiectat cu facultăţile necesare pentru a trăi şi a se bucura de viaţă eternă. Însă viaţa eternă era condiţionată de ceva. Pentru a trăi veşnic, Adam trebuia să colaboreze cu Sursa vieţii, Creatorul său, şi să-i dea ascultare. — Geneza 1:31; 2:15–17.
Adam a ales să nu asculte de Creator. De fapt, Adam a pretins că omul este mai avantajat dacă se guvernează singur, independent de Dumnezeu. Astfel, a păcătuit. Din acel moment, a fost ca şi cum codul său genetic s-ar fi modificat. În loc să le transmită descendenţilor săi viaţa veşnică drept moştenire, Adam le-a transmis păcatul şi moartea. — Geneza 3:6, 19; Romani 6:23.
Adevărata speranţă
Această situaţie însă nu avea să fie permanentă, deoarece în Romani 8:20 citim: „Creaţia a fost supusă inutilităţii nu din propria ei voinţă, ci prin cel ce a supus-o, pe baza speranţei“ (NW). Creatorul omului, Iehova Dumnezeu, i-a supus morţii pe oameni din cauză că aceştia au păcătuit împotriva lui, însă când a făcut acest lucru el a stabilit şi o bază pentru speranţă.
Această bază a fost identificată cu claritate când a venit pe pământ Isus Cristos. În Ioan 3:16 se spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“. Însă cum ne poate salva de la moarte exercitarea credinţei în Isus Cristos?
Dacă păcatul este cauza morţii, mai întâi trebuie înlăturat păcatul pentru ca moartea să poată fi îndepărtată. La începutul ministerului lui Isus în calitate de Cristos, Ioan Botezătorul a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!“ (Ioan 1:29). Isus Cristos nu avea absolut nici un păcat. Prin urmare, el nu era supus morţii, care este pedeapsa pentru păcat. Cu toate acestea, el le-a permis altora să-l ucidă. De ce? Pentru că, procedând astfel, el a plătit preţul pentru păcatele noastre. — Matei 20:28; 1 Petru 3:18.
Odată plătit acest preţ, tuturor celor ce exercită credinţă în Isus li s-a dat posibilitatea să trăiască fără să mai cunoască vreodată moartea. Ştiinţa poate să contribuie într-o măsură foarte limitată la prelungirea vieţii noastre, însă faptul de a exercita credinţă în Isus constituie adevărata cale spre viaţa veşnică. Isus a primit o astfel de viaţă în ceruri, viaţă pe care aveau să o primească şi apostolii lui fideli şi alte câteva persoane. Totuşi, pentru cei mai mulţi dintre noi care exercită credinţă în Isus, viaţa veşnică va fi posibilă pe pământ, după ce Iehova Dumnezeu va restabili Paradisul pământesc. — Isaia 25:8; 1 Corinteni 15:48, 49; 2 Corinteni 5:1.
Viaţă veşnică pe un pământ paradiziac
Cineva a pus următoarea întrebare: „Câţi oameni vor considera că merită să trăieşti când vor constata că nu mai trebuie să moară?“ Va fi plictisitoare viaţa fără moarte? Biblia ne asigură că viaţa nu va fi plictisitoare. „El a făcut orice lucru frumos la timpul lui; a pus în inima lor şi veşnicia, încât omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu“ (Eclesiastul 3:11). Creaţia lui Iehova Dumnezeu este atât de bogată şi de complexă, încât va continua să ne fascineze, să ne stimuleze şi să ne facă fericiţi atât cât vom trăi, chiar pentru veşnicie.
Un om care a studiat pasărea cunoscută sub denumirea de gaiţa siberiană (Perisoreus infaustus) a numit-o „o extraordinară şi încântătoare cunoştinţă“ şi a afirmat că observarea acestei păsări a fost una dintre cele mai plăcute experienţe trăite de el. Cu cât studia mai mult pasărea, cu atât o găsea mai interesantă. El a spus că, şi după 18 ani, studiul său era departe de a fi încheiat. Dacă o specie de păsări poate să fascineze, să stimuleze şi să facă fericit un om inteligent în timpul unui studiu intens de 18 ani, încercaţi să vă imaginaţi ce posibilităţi de a simţi bucurie şi satisfacţie trebuie să ne rezerve studiul întregii creaţii pământeşti.
Imaginaţi-vă câte domenii interesante ale ştiinţei se vor deschide pentru cineva care nu este presat de timp. Închipuiţi-vă câte locuri fascinante veţi putea explora şi ce oameni interesanţi veţi putea cunoaşte. Încercaţi să vă imaginaţi posibilităţile infinite pe care le veţi avea de a inventa, de a crea şi de a construi lucruri. Posibilităţile de a ne dezvolta şi folosi creativitatea vor fi nelimitate. Când medităm la bogăţia ce există în cadrul creaţiei este evident faptul că e nevoie de eternitate pentru a putea fructifica posibilităţile oferite de viaţă.
Biblia arată că, prin intermediul învierii, viaţa veşnică le va fi oferită şi celor ce acum sunt morţi (Ioan 5:28, 29). Multe evenimente necunoscute ale istoriei vor ieşi la lumină când cei ce le-au trăit ne vor furniza amănunte despre ele şi ne vor răspunde la întrebări. Gândiţi-vă la înţelegerea clară pe care ne-o vor furniza cei înviaţi cu privire la anumite perioade ale istoriei. — Faptele 24:15.
Când medităm la acel timp, ne-am putea gândi cu recunoştinţă că Iov, care va fi înviat, va dori probabil să revizuiască declaraţia consemnată în Iov 14:1. Probabil că el o va reformula astfel: „Omul născut din femeie are acum o viaţă veşnică şi plină de satisfacţii“.
Pentru cei ce-şi pun încrederea în Iehova şi exercită credinţă în Isus, prelungirea vieţii dincolo de barierele timpului nu este doar un vis iluzoriu. Aceasta va deveni în curând realitate. Îmbătrânirea şi moartea vor dispărea. Acest lucru este în armonie cu Psalmul 68:20, unde se spune: „Lui Iehova, Domnul Suveran, îi aparţin căile ieşirii din moarte“ (NW). — Apocalipsa 21:3, 4.
[Legenda fotografiilor de la paginile 4 şi 5]
Progresele înregistrate de ştiinţă au dat naştere unor speranţe cu privire la posibilitatea de a trăi mult mai mult
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
E nevoie de eternitate pentru a putea fructifica posibilităţile oferite de viaţă