Să ne aducem locul de muncă în armonie cu ‘iubirea pentru aproapele’

¹ Cu peste o sută de ani în urmă, revista Turnul de veghere (din aprilie 1891, în engleză) a publicat o scrisoare în care unul dintre cititori relata cum a încetat, „cu ajutorul Domnului“, să consume tutun. Ulterior, Turnul de veghere i-a încurajat cu mai multe ocazii şi pe alţii să se elibereze din această formă de sclavie — 1 august 1895; 15 noiembrie 1905; 1 februarie 1912; 1 martie 1935; 1 iulie 1942; 15 februarie 1950; 1 aprilie 1954; 15 februarie 1969; 1 noiembrie 1971 (în limba engleză).

² De-a lungul anilor, lumina adevărului referitoare la acest subiect a devenit din ce în ce mai strălucitoare, până când Martorii lui Iehova au înţeles în mod clar ce atitudine trebuie să adopte în prezent creştinii cu privire la această problemă. Turnul de veghere din 1 iunie 1973 (engl.) a prezentat motivele scripturale pentru care este greşit ca o persoană să consume tutun şi a arătat că creştinii botezaţi care obişnuiau să consume tutun aveau să fie înlăturaţi din congregaţia creştină. Persoanelor botezate care consumau tutun li s-a acordat o perioadă de timp rezonabilă în care să se debaraseze de acest viciu.

³ Turnul de veghere din 1 iulie 1973 (engl.) a dat exemple de creştini dedicaţi care, în semn de recunoaştere a efectelor dăunătoare ale tutunului asupra familiei umane, au dat ascultare îndemnurilor conştiinţei şi au refuzat să mai cultive tutun. Acesta a subliniat şi modul în care unii au renunţat să mai lucreze pentru societăţi care produceau şi distribuiau ţigări de foi, ţigarete şi alte produse din tutun.

⁴ S-au ivit multe întrebări cu privire la un serviciu care are legătură cu cultivarea, vinderea şi distribuirea tutunului şi a produselor din tutun. Există unele tipuri de locuri de muncă aflate în mod evident într-un conflict direct cu normele Bibliei. De aceea, Martorii lui Iehova au refuzat de multă vreme să-i recunoască drept membri aprobaţi ai congregaţiei pe cei care îşi câştigă existenţa la jocuri de noroc sau prin producerea de obiecte idolatre sau pe cei care lucrează într-un domeniu care se opune în mod direct căilor păcii descrise în Isaia 2:4. Când munca efectuată de o persoană contravine în mod vădit normelor Bibliei, acest lucru poate avea drept consecinţă respingerea de către congregaţie a persoanei respective, adică excluderea ei. Biblia însăşi stabileşte norma sau regula care constituie temeiul acestei acţiuni. Turnul de veghere a prezentat lucrurile în mod clar, arătând efectele nocive pe care le are tutunul asupra corpului şi clasificându-l în mod corect drept drog dăunător care creează dependenţă. Numeroase autorităţi guvernamentale au recunoscut efectele dăunătoare ale tutunului, însă până în prezent nu au scos în afara legii consumul de tutun sau producerea acestuia. Cadrul legal de care se bucură tutunul nu schimbă cu nimic păcatul fundamental pe care îl presupune producerea sau vânzarea pentru câştig a unui produs care îi face rău aproapelui nostru. Să ilustrăm acest lucru: o ţară ar putea declara legală folosirea marijuanei (aşa cum în unele state este legalizată prostituţia), totuşi este clar că persoana care îşi câştigă existenţa din producerea sau din comercializarea acesteia nu ar fi un membru corespunzător al congregaţiei lui Dumnezeu.

⁵ Prin urmare, cel care deţine o tutungerie, cel care a acceptat un loc de muncă într-o fabrică de produse din tutun, un agent comercial ale cărui afaceri constau în vânzarea de tutun sau un agricultor care decide asupra culturilor de pe terenul său şi care alege să cultive tutun trebuie să recunoască faptul că este răspunzător pentru ceea ce face. Cum poate conştiinţa lui creştină să-i permită să-i facă rău aproapelui său dacă el însuşi este în măsură să ţină sub control ceea ce se face? Fraţii trebuie să fie capabili să cântărească gravitatea problemei şi, de asemenea, să cântărească greutatea responsabilităţii care le revine persoanelor în ceea ce priveşte un loc de muncă ce implică o practică greşită. Nu trebuie să existe nici o îndoială cu privire la greşeala condamnabilă pe care o săvârşesc cei care îşi fac o sursă principală de venit din încurajarea consumului de tutun cu preţul sănătăţii semenilor lor. Această atitudine constituie o contrazicere evidentă a poruncii fundamentale de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine. — Mat. 22:39.

⁶ Există apoi şi persoana care deţine un magazin şi se aprovizionează cu tutun, acesta fiind un produs secundar printre multele lucruri pe care le vinde. Această persoană ar putea spune că ar fi preferat să nu îl procure, însă clienţii îl cer, şi, de fapt, acest lucru poate avea o anumită greutate. Persoana nu are sentimentul că este un promotor activ al tutunului. Cu toate acestea, chiar dacă responsabilitatea sa poate fi mai mică decât a unei persoane ale cărei principale mijloace de existenţă sunt dobândite cu ajutorul tutunului, ce motiv are ca să satisfacă dorinţele clienţilor săi? Nu cumva acela de a-şi păstra afacerea şi câştigul pe care îl aduce aceasta? Întrucât persoana respectivă este proprietarul magazinului şi deţine controlul asupra a ceea ce se vinde acolo, responsabilitatea îi revine în mod direct ei, iar conştiinţa sa creştină trebuie să o impulsioneze să se debaraseze de tot stocul de tutun şi să nu mai aducă altul în loc, chiar dacă aceasta i-ar putea provoca pierderi de natură financiară. Cu siguranţă, persoana ar putea să-şi schimbe obiectul afacerilor într-o perioadă de timp rezonabilă, să zicem în trei luni, şi să se elibereze de această răspundere, chiar dacă ar suferi unele pierderi materiale, şi astfel să poată rămâne în continuare un membru al congregaţiei. Dacă un client o întreabă de ce nu vinde tutun, aceasta poate să răspundă că este un semen bun şi că le face bine altora. Prin comparaţie, poate exista un creştin care este pur şi simplu angajat într-un magazin în care se vinde ocazional tutun şi care nu are autoritatea să decidă ce să se vândă. De exemplu, un angajat al unui restaurant poate fi solicitat de un client să-i vândă o ţigară de foi procurată de conducerea restaurantului. Sau o altă persoană poate lucra într-un magazin alimentar; articolele de băcănie şi carnea constituie principalele produse care se vând, însă proprietarii procură tutunul ca pe o marfă ocazională. Poate că se aşteaptă din partea angajatului creştin să încaseze banii pentru articolele vândute, inclusiv pentru tutun. Conştiinţa persoanei ar trebui să-i dicteze acesteia ce ar putea şi ce ar trebui să facă în această situaţie cu privire la comercializarea produselor din tutun. Persoana poate prefera să îi ceară patronului să o scutească de orice implicare în comercializarea acestui gen de produse inacceptabile. Un asemenea angajat nu va fi împiedicat să slujească în cadrul congregaţiei ca pionier, bătrân sau ca slujitor ministerial decât în cazul în care s-ar crea o tulburare gravă.

⁷ Se ivesc unele întrebări atunci când un magazin este proprietatea unor parteneri de afaceri dintre care numai unul este creştin botezat, când un creştin este angajat ca administrator al unui magazin sau când acesta îşi desfăşoară activitatea în calitate de concesionar şi vinde tutun. În aceste cazuri, principalul lucru care trebuie analizat este dacă creştinul are atâta autoritate asupra magazinului, încât să poată opri comercializarea produselor din tutun. În cazul parteneriatului, partenerul sau partenerii de afaceri care nu sunt la adevăr poate că insistă ca vânzarea tutunului să continue, iar creştinul nu poate împiedica acest lucru. În asemenea cazuri, un creştin care doreşte să-şi păstreze conştiinţa curată în acest sens le poate spune partenerilor de afaceri să-şi asume întreaga răspundere pentru vânzările de tutun şi că el nu vrea să primească nici o parte din profiturile realizate din vânzarea produselor din tutun. Dacă patronul unui magazin îi cere unui administrator să vândă tutun pe lângă alte lucruri, atunci creştinul va trebui să hotărască pe baza conştiinţei sale dacă poate continua să lucreze în aceste condiţii sau nu. Unii pot decide să renunţe la astfel de afaceri. În cazul în care unii creştini continuă să lucreze, bătrânii locali pot să le ceară acestora să demonstreze că aprovizionarea cu tutun şi vânzarea acestuia în magazin nu constituie rezultatul propriei lor alegeri sau decizii.

⁸ Persoana al cărei loc de muncă sau a cărei principală activitate o constituie manevrarea, prelucrarea, fabricarea sau vinderea tutunului sau a produselor din tutun contribuie la crearea dependenţei în cazul altor persoane. Dacă un creştin dedicat şi botezat constată că lucrează într-un loc de muncă nepotrivit similar celor amintite, el ar trebui să facă demersuri într-un interval de timp rezonabil, poate în trei luni, ca să-şi găsească un alt serviciu care să nu facă notă discordantă cu cerinţele Scripturilor referitoare la modul în care un creştin îşi câştigă existenţa. Pe de altă parte, dacă după această perioadă de timp el ar decide să rămână în acest loc de muncă nepotrivit, va fi necesar ca congregaţia să treacă la acţiune şi să-l excludă din mijlocul ei. Cultivarea tutunului face parte, de asemenea, din procesul de industrializare a tutunului şi este tot atât de nepotrivită cum este folosirea tutunului în mod personal sau câştigarea existenţei din vânzarea produselor din tutun. Un creştin dedicat care deţine un teren cultivabil are autoritate asupra a ceea ce va planta şi trebuie să-şi asume răspunderea pentru ceea ce produce ferma lui. Conştiinţa creştină trebuie să o determine pe o persoană să le facă bine altora. Tutunul nu îi face bine familiei umane. Prin urmare, de ce ar trebui un agricultor care este creştin să se implice în producerea şi vânzarea unei recolte de tutun?

⁹ În cazul în care un frate deţine un teren care a fost repartizat de stat în vederea cultivării tutunului şi îl dă în arendă sau îl închiriază, acesta va refuza să ia rentă când ştie dinainte că persoana căreia i l-a închiriat va cultiva tutun. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul dării în arendă a propriului teren repartizat în vederea cultivării tutunului. Desigur, fratele respectiv va purta o răspundere pentru faptul că se implică cu bună ştiinţă în cultivarea tutunului atât de dăunător şi câştigă bani din aceasta. Aşadar, în măsura în care deţine autoritate în acest sens, fratele trebuie să aibă grijă ca terenul, care poate fi dat în arendă pentru a fi cultivat, să nu fie folosit pentru cultivarea tutunului, dacă doreşte să facă parte în continuare din congregaţie.

¹⁰ În aceste condiţii, unii creştini agricultori din regiuni în care se cultivă tutunul pot trage concluzia că singura cale practică pe care o pot alege este aceea de a încheia o altă afacere, lăsând la o parte agricultura. Ei pot decide chiar să-şi vândă pământul care a fost repartizat de stat pentru cultivarea tutunului. Ar putea exista vreo obiecţie pentru că un creştin îşi vinde pământul care a fost repartizat pentru cultivarea tutunului? Nu există nici un motiv pentru care agricultorul creştin să se simtă răspunzător pentru ceea ce face altcineva cu pământul după ce i l-a vândut el. Noul proprietar al pământului devine răspunzător de aceasta, iar dacă el preferă să folosească acest teren pentru cultivarea tutunului, acest lucru nu va trebui să-l preocupe pe agricultorul creştin care a vândut pământul şi nici nu-i va afecta poziţia în cadrul congregaţiei creştine.

¹¹ S-au pus întrebări referitoare la angajarea la ferme care aparţin altcuiva şi care produc tutun. În acest caz, atitudinea care trebuie adoptată este similară celei din cazul angajării la o societate lumească în care angajatul creştin îi cere patronului său permisiunea să lucreze cu lucruri care nu îi lezează conştiinţa creştină — în acest caz, să lucreze cu alte culturi (cereale, fructe şi legume). La ferme se poate lucra la îngrijirea vitelor sau la întreţinerea clădirilor care nu sunt folosite în scopul obţinerii produselor din tutun. Conştiinţa unui creştin şi înţelegerea principiilor biblice îl vor determina să nu ia parte la producerea tutunului. Pentru unii lucrători în agricultură angajaţi, aceasta poate însemna să caute de lucru în altă parte, aşa cum au făcut unii care nu au dorit să se implice în jocuri de noroc, în fabricarea produselor pentru Crăciun, în activităţi pentru Babilonul cel Mare şi finanţate de acesta etc. şi să fie pasibili de excluderea din congregaţie. O creştină căsătorită cu un bărbat din lume care cultivă tutun poate să se îngrijească de menaj, de gătit şi de alte îndatoriri gospodăreşti şi să ia parte la activităţile de la fermă care nu au o legătură directă cu cultivarea tutunului.

¹² Aşa ca în cazul celor care consumă tutun, dacă există un cultivator de tutun sau cineva care îl comercializează care a fost cândva un membru botezat al congregaţiei, dar a părăsit organizaţia cu mult timp în urmă, iar în prezent nu pretinde că este şi nici nu este recunoscut pe plan local ca Martor al lui Iehova şi a cărui activitate nu stârneşte reproşuri din partea comunităţii şi nici tulburare în congregaţie, nu va fi necesar ca bătrânii să îl caute şi să-l chestioneze dacă se ocupă cu tutunul şi nici nu este necesar să ia măsuri împotriva acestui lucrător care nu se mai asociază cu organizaţia. Însă, dacă o persoană care se asociază ocazional cu congregaţia sau este identificată ca Martor al lui Iehova îşi atrage oprobriul public, bătrânii vor avea responsabilitatea de a păstra curată reputaţia congregaţiei şi de a ocroti poziţia pe care o are aceasta faţă de Dumnezeu.

¹³ Toţi creştinii recunosc că lumina adevărului străluceşte din ce în ce mai puternic şi că, odată cu trecerea anilor, multe lucruri au devenit mai clare pentru noi (Prov. 4:18). Este adevărat, cu ani în urmă poate că unii nu au înţeles semnificaţia unor versete ca Ioan 17:16, Isaia 2:2–4, Isaia 65:11, Faptele 15:29, Apocalipsa 18:4 şi altele şi au avut locuri de muncă despre care aceste versete arată că constituie ceva greşit. Totuşi, pe măsură ce înţelegerea a devenit mai clară, iar lumina mai strălucitoare, creştinii dedicaţi sunt întotdeauna gata să se conformeze Scripturilor şi să renunţe la orice afacere sau loc de muncă atunci când constată că acestea nu corespund instrucţiunilor scripturale, chiar şi atunci când acest lucru a însemnat unele pierderi de natură financiară. (Poate ai observat că unii fraţi şi-au pierdut locul de muncă pentru că au insistat să-şi ia liber pentru a asista la un congres împotriva voinţei patronului. Unii supraveghetori şi-au pierdut locul de muncă deoarece au mers la Şcoala pentru Ministerul Regatului unde au putut să se echipeze pentru a le sluji mai bine fraţilor din congregaţia lor. Cu toate acestea, şi am văzut întotdeauna acest lucru, exercitând credinţă în Iehova şi punându-şi încrederea în el, ei au fost capabili să-şi rezolve problemele, să-şi găsească alt loc de muncă şi să continue să-i furnizeze familiei lor cele necesare, exact aşa cum se arată în Evrei 13:5.)

¹⁴ De curând am ajuns să înţelegem clar problema folosirii şi comercializării tutunului şi a produselor din tutun, a frunzelor de coca, a nucilor betel şi a altor asemenea droguri care creează dependenţă şi sunt dăunătoare. Având încredere deplină în Iehova Dumnezeu, care este marele Furnizor al tuturor lucrurilor bune, nutrim convingerea că Iehova se va îngriji de lucrurile strict necesare slujitorilor săi care, păstrându-şi o conştiinţă curată, continuă să-i slujească cu fidelitate. Cei ce pun pe primul plan interesele Regatului şi continuă să caute Regatul nu vor fi lipsiţi de lucrurile materiale strict necesare. — Mat. 6:33; vezi şi Filipeni 3:7–9; 4:11–13.

¹⁵ Unii s-au întrebat dacă principiul conţinut de textul din Deuteronomul 14:21 se aplică cu privire la faptul de a le vinde ţigări sau produse din tutun oamenilor din lume. În acea lege Dumnezeu a confirmat faptul că animalele moarte vândute străinilor aveau să fie folosite de aceştia ca hrană. Nu se cunoaşte nici un prejudiciu de natură fizică rezultat din aceasta, iar în ce priveşte spiritualitatea, aceşti străini erau deja necuraţi înaintea lui Iehova. Consumarea cărnii de o asemenea provenienţă nu schimba cu nimic lucrurile nici pe plan fizic, nici spiritual. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte produsele din tutun, ştim că acestea nu sunt un aliment, că nu sunt sub nici o formă folositoare pentru corp, ci că sunt cu totul nocive. Atunci cum putem face apel la conştiinţa altora dacă noi ignorăm acest lucru şi permitem ca interesul pentru câştigul financiar să depăşească iubirea pentru aproapele?

¹⁶ Nutrind o deplină încredere în Iehova Dumnezeu, fiecare dintre noi trebuie să căutăm să înfăptuim voinţa lui Iehova şi să câştigăm favoarea Sa. Iehova nu îi va abandona pe cei care îi sunt fideli. Sperăm sincer că toţi cei care au legătură cu tutunul sau cu produse similare vor avea succes în rezolvarea problemelor, astfel încât să aibă o conştiinţă curată înaintea lui Iehova şi, drept urmare, să continue să participe cu bucurie la răspândirea veştii bune. — Ps. 37:25–29.