4:9

iudeii nu au legături cu samaritenii: Primii samariteni menționați în Biblie erau evrei care trăiau în regatul celor zece triburi înainte ca acesta să fie cucerit de asirieni. (2Re 17:29) Separarea samaritenilor de ceilalți evrei a început când Ieroboam a introdus închinarea la idoli în regatul celor zece triburi. (1Re 12:26-30) După cucerirea asiriană, cuvântul „samaritean” a ajuns să se refere la descendenții celor care rămăseseră în Samaria, precum și la străinii care fuseseră aduși ca să populeze regiunea. Deși samaritenii pretindeau că descind exclusiv din triburile lui Manase și Efraim, nu există nicio îndoială că unii dintre ei se căsătoriseră cu străini. Scripturile arată că această populație mixtă a corupt și mai mult închinarea practicată în Samaria. (2Re 17:24-41) Când evreii s-au întors din exilul babilonian, samaritenii susțineau că îi erau devotați lui Iehova, dar s-au împotrivit reconstruirii templului și a zidurilor Ierusalimului. Mai târziu, probabil în secolul al IV-lea î.e.n., ei și-au ridicat pe muntele Garizim propriul templu, care a fost distrus de evrei în 128 î.e.n. Însă samaritenii au continuat să se închine pe acest munte. În secolul I, ei populau teritoriul roman numit Samaria, cuprins între Iudeea și Galileea. Samaritenii acceptau doar primele cinci cărți ale Bibliei și, probabil, și cartea Iosua, dar modificaseră unele versete pentru a justifica amplasamentul templului lor. Pe timpul lui Isus, denumirea „samaritean” avea nu doar o conotație etnică, ci și una religioasă, iar samaritenii erau tratați cu dispreț de evrei. (Ioa 8:48)

. . . cu samaritenii: Deși mențiunea din paranteză nu apare în unele manuscrise, ea figurează în mai multe manuscrise vechi și demne de încredere.