Credeţi în Regat!

„Dar în ce priveşte timpurile şi perioadele, fraţilor, nu aveţi nevoie să vi se scrie nimic. Căci voi înşivă ştiţi prea bine că ziua lui Iehova vine exact ca un hoţ noaptea”. — 1 Tes. 5:1, 2.

1, 2. In ce fel continuă Iehova să-l folosească pe Isus Cristos cel înviat?

TATĂL nostru ceresc a acţionat prin Isus Cristos încă de pe timpul cînd acesta era Cuvîntul sau Logosul (Ioan 1:1–3; Col. 1:16). Dar şi după moartea şi învierea lui Isus, Iehova Dumnezeu a acţionat în continuare prin el. Faptul acesta reiese clar din cuvintele apostolului Pavel.

² El a declarat că Dumnezeu intenţionează să împace din nou cu sine toate lucrurile, din cer şi de pe pămînt, şi anume prin sîngele vărsat al lui Isus Cristos (Col. 1:19, 20). Această explicaţie concordă cu declaraţia lui Pavel că Iehova Dumnezeu a avut în vedere „să reunească iarăşi toate lucrurile în Cristos, cele care sînt în ceruri şi cele care sînt pe pămînt” (Ef. 2:9–11). Printre evenimentele decisive legate de înfăptuirea acestui lucru, trebuie să se numere şi instituirea Regatului mesianic al lui Dumnezeu şi sosirea dramatică a ,zilei lui Iehova’ (1 Tes. 5:1, 2). Biblia arată fără echivoc ce rol îndeplineşte Cristos de la înălţarea sa la cer în urmă cu mai bine de 1 900 de ani. Trebuie să acordăm o mare atenţie poziţiei sale speciale în aranjamentul lui Iehova.

3. De ce exprimările profetice cu privire la guvernul regal îi erau cunoscute lui Isus?

³ Deoarece înainte de a veni pe pămint Isus avusese în cer calitatea de Logosul sau „Cuvîntul”, exprimările profetice referitoare la guvernul regal îi erau foarte bine cunoscute. Astfel el i-a invitat pe cei care citesc cuvintele lui Daniel despre „timpul sfîrşitului” şi meditează asupra lor, să folosească discernămînt (Dan. 12:4; Mat. 24:15–22). Să ne îndreptăm atenţia spre cartea Daniel şi să examinăm cîteva din lucrurile pe care fără îndoială Isus le înţelegea în calitate de Logos sau „Cuvînt”, căci el era, evident, cel prin care Tatăl nostru ceresc le-a indicat profeţilor din antichitate ce anume să scrie.

4. Ce aflăm din Daniel 2:44; 7:13, 14 şi 12:1 despre guvernul regal?

⁴ Dacă analizăm cu atenţie cartea Daniel, ne surprind îndeosebi trei pasaje deosebit de interesante. Primul se află în Daniel 2:44:

„În zilele acestor regi Dumnezeu cerului va ridica un regat care nu va fi distrus niciodată. Şi regatul însuşi nu va trece la vreun alt popor. El va sfărîma toate aceste regate şi le va pune capăt, iar el însuşi va dăinui pentru timpuri nedefinite”.

Al doilea pasaj, asemănător celui dintîi, se află în Daniel 7:13, 14, unde se spune:

„Am privit în continuare în viziunile de noapte şi iată, cu norii cerului venea unul ca un fiu al omului; şi a obţinut acces la Cel Bătrîn în zile şi a fost adus aproape, chiar înaintea lui. Şi i s-a dat domnie, demnitate şi un regat, ca să-i servească toate popoarele, grupurile naţionale şi limbile. Domnia lui este o domnie de durată nedefinită, care nu va trece, iar regatul său unul care nu va fie nimicit”.

In sfîrşit, Daniel 12:1 declară:

„În decursul acelui timp se va scula Mihael, marele prinţ, care stă în apărarea fiilor poporului tău. Şi va surveni cu siguranţă un timp de strîmtorare cum n-a fost de cînd există vreo naţiune şi pînă la acel timp”.

În aceste trei pasaje ale profeţiei sale, Daniel vorbeşte despre instalarea guvernului regal al cărui Conducător nu este nimeni altul decît „Fiul omului” sau Mihael. Ele se referă fără echivoc la Isus Cristos, investit cu putere în Regat. — Apoc. 12:7–10.

5. Este oare în conformitate cu scripturile să ţinem cont de un factor-timp în legătură cu preluarea puterii de către guvernul regal?

⁵ Ceea ce ne surprinde în exprimările menţionate ale lui Pavel şi Daniel este faptul că se fac referiri la un anume timp în care guvernul ceresc va prelua puterea. Dacă recunoaştem acest timp, cuvintele din I Tesaloniceni 5:1 ni se potrivesc categoric:

„Acum, în ce priveşte timpurile şi perioadele, fraţilor, nu aveţi nevoie să vî se scrie nimic”.

Dacă am înţeles semnificaţia deplină a Cuvîntului lui Dumnezeu, nu vom avea nici o surpriză — în special privitor la faptul că „timpul sfîrşitului” se apropie tot mai mult de încheiere. Vom putea înţelege nu ajutorul discernămîntului de care dispunem, semnificaţia evenimentelor aflate în legătură cu timpul „încheierii sistemului de lucruri” (Mat. 24:3). Să cercetăm sensul profund al acestor trei exprimări ale lui Daniel referitoare la instaurarea guvernării regale.

DANIEL AVERTIZEAZĂ

6. Ce se spune în Daniel 2:40 despre „regatul al patrulea”?

⁶ Multora dintre noi le este familiară viziunea descrisă în Daniel capitolul 2 şi mulţi ştiu că profetul, cu ajutorul spiritului lui Iehova, i-a explicat regelui Nabucodonosor semnificaţia propriului său vis. Statuia reprezenta o succesiune de regate ale lumii începînd cu Babilonul. Ne interesează în mod deosebit „regatul al patrulea” despre care Daniel a scris următoarele:

„În ce priveşte regatul al patrulea, el se va dovedi tare ca fierul. Dat fiind că fierul sfărîmă şi macină orice alt lucru, aşa ca fierul care sfărîmă, le va sfărîma şi le va sparge şi el pe toate acestea”. — Dan. 2:40.

7. Care este „regatul al patrulea”?

⁷ Care era acest regat de fier? În istoria biblică Imperiul Roman care a urmat după imperiile Babilon, Medo-Persia şi Grecia, este „regatul al patrulea” sau a patra putere mondială. În scurgerea timpului, el a fost divizat, din motive administrative, într-un imperiu de răsărit şi unul de apus. Din Imperiul Roman de Apus a luat naştere Imperiul Britanic. Revolta coloniilor americane contra metropolei a avut ca rezultat formarea Statelor Unite ale Americii. Din motive speciale, cele două ţări au considerat apoi că este profitabil să colaboreze în domeniul militar şi în alte privinţe, fapt care în mod practic a adus în existenţă puterea mondială anglo-americană.

8, 9. Ce asemănări există între Daniel 2:40 şi Daniel 7:7?

⁸ Însă despre „regatul al patrulea”, care iniţial era Imperiul Roman, Daniel ne spune într-o altă profeţie:

„După aceasta am continuat să privesc în viziunile de noapte şi iată, o a patra fiară înspăimîntătoare, oribilă şi neobişnuit de puternică. Şi ea avea dinţi mari de fier. Devora şi sfărîma iar ceea ce rămînea călca în picioare. Şi era deosebită de toate celelalte fiare care erau înaintea ei şi avea zece coarne”. — Daniel 7:7.

⁹ Examinînd Daniel capitolul 7 vom constata că profetul enumeră aici aceleaşi patru regate sau puteri mondiale ca şi în capitolul 2, însă nu descrie aceste puteri ca fiind părţi ale unei statui, începînd cu capul de aur, ci ca fiind nişte fiare. El începe în capitolul 7 cu un leu (Babilonul) şi sfîrşeşte cu o a patra fiară neobişnuit de puternică care are dinţi de fier. Nu este deci o coincidenţă că Daniel 7:7 corespunde foarte mult cu Daniel 2:40. În ambele texte, în ce priveşte descrierea acestui regat, Imperiul Roman, este vorba, evident, de sfărîmare şi măcinare precum şi de o înspăimîntătoare tărie, asemenea fierului. Mai rămîne însă întrebarea: În ce fel sînt reprezentate prin „regatul al patrulea” două puteri mondiale?

10. Care este originea „cornului mic”?

¹⁰ Să citim mai departe şi anume Daniel 7:8:

„Priveam coarnele în continuare şi iată, un alt corn, unul mic, s-a ridicat dintre ele şi trei dintre primele coarne au fost smulse dinaintea lui. Şi iată, pe acest corn existau ochii ca ochii unui om şi exista o gură care vorbea lucruri mari”.

Ce interesant! Celui de al patrulea regat, puterii mondiale romane, îi creşte din capul simbolic un alt corn! Sînt smulse trei dintre coarnele avute anterior, pentru a-i face loc acestuie din urmă. Ce înseamnă toate acestea? Să examinăm faptele istorice.

ISTORIA CONFIRMĂ AVERTISMENTUL LUI DANIEL

11. De ce este interesant de aflat modul în care Imperiul Roman a împlinit evenimentele anunţate prin intermediul profetului Daniel?

¹¹ Într-adevăr, ,nu avem nevoie să ni se scrie’ nimic în plus’, fiindcă tot ce este necesar a fost consemnat deja în Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu. Iar dacă dispunem de un bun discernămînt spiritual, atunci evenimentele mondiale nu ne vor surprinde aşa cum îi surprind hoţii pe cei neatenţi. Dar aceasta, bineînţeles, cu condiţia să cunoaştem bine Scripturile. În acest context este interesant de observat felul în care Imperiul Roman a împlinit în detaliu lucrurile descrise în viziunile profetice ale lui Daniel.

12. Ce efect a avut stăpînirea Romei asupra Insulelor Britanice?

¹² Roman a fost de la început o pronunţată putere militară şi şi-a extins influenţa şi stăpînirea asupra unor teritorii vaste. Britania, care în acel timp era guvernată mai cu seamă de regi tribali, a fost încorporată în Imperiul Roman. Pe Insulele Britanice se mai pot vedea încă şi astăzi numeroase urme ale stăpînirii romane, de exemplu zidul de apărare construit de împăratul Hadrian în nordul Angliei.

13, 14. a) Ce fel de putere a fost Roma la început? b) Ce s-a dezvoltat însă în secolele al III-lea şi al IV-lea?

¹³ Îmbogăţindu-se tot mai mult, Roma a decăzut treptat din cauza moravurilor destrăbălate ale claselor dominante şi astfel şi-a pierdut treptat şi puterea militară. Pe timpul lui Nero şi al succesorului său s-a înregistrat o evidentă decădere a puterii militare a Romei. Însă cei interesaţi de menţinerea în existenţă a acestui imperiu au inventat ceva pentru a-i asigura Romei rolul conducător în politica mondială pentru multe secole, chiar dacă nu ca putere militară. Cum a fost atinsă această ţintă?

¹⁴ In secolele III şi IV ale erei noastre Roma a devenit în mare măsură o putere politico-religioasă. S-a pus la cale cu viclenie un plan prin care autoritatea papală din Roma să-şi menţină influenţa pe întinderi mari ale pămîntului locuit, cunoscut în avea vreme. Acest aranjament a fost cunoscut sub numele de feudalism sau sistemul feudal. Cu ajutorul lui, Sfîntul Imperiul Roman şi capitala sa — Roma papală, au hotărit cursul istoriei pentru cel puţin 1 000 de ani.

15. Cum şi-a putut menţine papalitatea influenţa sa timp de mai multe secole?

¹⁵ Sub feudalism, cea mai mare parte a populaţiei a dus o viaţă mizeră. Majoritatea erau ţărani care trăiau în cea mai cruntă ignoranţă şi în cea mai adîncă sărăcie. Din puţinul ce-l aveau pentru subzistenţă mai trebuia, pe deasupra, să-i susţină financiar pe nobili şi pe castelani. Aceasta a fost situaţia în toată Europa, inclusiv în Insulele Britanice. Seniorii feudali, la rîndul lor, erau obligaţi să plătească tribut sau impozit regelui în al cărui teritoriu de guvernare trăiau. Toţi domnitorii, fie în Angelia sau Saxonia, fie în celelalte părţi ale Europei, erau de fapt asemenea unor vasali şi aveau de dat tribut papei din Roma. Aşa au crescut tot mai mult bogăţiile şi puterea papalităţii în decursul lungii perioade numite adesea întunecatul ev mediu sau veac de mijloc.

16. a) Ce descriere potrivită a Sfîntului Imperiu Roman dă Daniel? b) Ce se vede crescînd din capul celei de „a patra fiare”?

¹⁶ Avînd în vedere acest fond istoric, cît este de potrivit deci că Daniel vorbeşte profetic despre un regat reprezentat prin picioarele de fier ale unei „statui uriaşe”! (Dan. 2:31). Şi nu este oare foarte adecvat că în Daniel capitolul 7 este vorba de o fiară înfricoşătoare cu dinţi de fier care sfărîmă şi devorează? Mai întîi această fiară a gonit prin toată Europa şi a supus prin puterea ei militară tot ce i-a ieşit în cale. Apoi, în mod viclean, şi-a menţinut şi consolidat puterea prin întreprinzătoare acţiuni politice, religioase şi comerciale. Dar cum stau lucrurile cu „cornul mic” care este văzut crescînd din capul „fiarei a patra” — acea înfricoşătoare fiară prin care este simbolizată puterea romană?

APARE ,CORNUL MIC’

17. Cum a început creşterea ,cornului mic’?

¹⁷ Pînă prin anul 1533 e.n. regii englezi au fost mai mult sau mai puţin vasali papei. În anul următor însă, regele Henric al VIII-lea s-a făcut şeful bisericii catolice din Anglia. El a rupt legăturile cu Roma, iar Roma a procedat în acelaşi fel cu acesta. Bogăţiile Insulelor Britanice, pe care pînă atunci le storsese biserica romano-catolică, au început să se acumuleze sub administraţia regelui, capul bisericii catolica din Anglia. (Biserica anglo-catolică a păstrat aceeaşi structură ca biserica catolică din Roma, ceea ce se poate constata şi astăzi în mare măsură). Puterea Imperiului Sfînt Roman a început să scadă, dar din acest imperiu a crescut un „corn mic”.

18. În ce situaţie s-a aflat Marea Britanie pe timpul reginei Elisabeta I şi ce a însemnat aceasta pentru Franţa, Olanda şi Spania?

¹⁸ După trecerea cîtorva decenii, în Marea Britanie domneşte regina Elisabeta I. Se fac simţite efectele bogăţiilor care se acumulau aice graţie sistemului feudal. Ţara este înzestrată cu o flotă puternică. Sub conducerea unor bărbaţi iluştri ca Drake, Raleigh şi Hawkins flota britanică se afirmă în scurt timp constra puterilor maritime Spania, Olanda şi Franţa (care continuă toate să fie stăpînite de biserica Romei), şi le învinge pe acestea, ba chiar şi armada spaniolă. Astfel Marea Britanie devine stăpîna mărilor şi este mîndră de această poziţie.

19. Ce impresionantă împlinire vedem astăzi, comparînd capitolele 2 şi 7 ale cărţii lui Daniel?

¹⁹ Ce am citit în Daniel 7:8? Da, am citit că trei „coarne” au fost smulse în faţa „cornului mic” care vorbea „lucruri mari”. Apariţia puterii mondiale britanice căreia i se alătură mai tîrziu America, împlineşte deci această profeţie impresionantă. Puterea mondială anglo-americană a ieşit din Imperiul Roman. Ea este „vlăstarul” Romei. De aceea creşte, conform profeţiei, din „capuă” ,fiarei a patra’ (Roma) reprezentată cu dinţi de fier. Comparînd capitolul 2 şi capitolul 7 din cartea Daniel, constatăm fără echivoc că ,picioarele de fier’ nu reprezintă doar o singură putere mondială, ci două puteri mondiale succesive. — Dan. 2:32, 33.

UNDE NE AFLĂM ÎN CURSUL TIMPULUI?

20. Cum putem urmări dezvoltarea ,picioarelor de fier’ pînă în secolul al XX-lea?

²⁰ Din Daniel 2:41–43 înţelegem că aceste imperii mondiale clar identificabile trebuia să se succede unul pe altul. Ilustrează deci fiecare din cele două ,picioare de fier’ cîte o putere mondială? Nu, la fel de puţin cum nici cele două ,braţe de argint’ din partea superioară a statuii nu reprezintă doua puteri mondiale în perioada de prosperitate a Medo-Persiei. Cele două picioare şi fierul tălpilor au ieşit simultan din Imperiul Roman, şi anume îndeosebi începînd din secolul al IV-lea, cînd Constantin a renunţat la capitala sa vestică, Roma, şi a întemeiat o capitală de răsărit, Constantinopolul. Din acest imperiu divizat s-au format mai multe state dependente, dintre care puterea anglo-americană sfîrşeşte prin a le domina pe celelalte. În ambele războaie mondiale ale secolului noştru aceste „picioare” s-au dovedit a fi într-adevăr ,picioare de fier’, căci forţele armate anglo-americane şi-au sfărîmat adversarii şi au făcut uz, pentru întîia oară într-un război, de arma atomică.

21. Ce slăbiciune apare în final în partea cea mai de jos a statuii?

²¹ Cu aceasta ajungem în partea cea mai de jos a giganticei statui. Şi această parte reprezintă tot puterea mondială anglo-americană, însă vădeşte o slăbire. Tălpile şi degetele şi-au pierdut tăria absolută comparată cu fierul, căci sînt „parte de fier şi parte de argilă modelată”. Daniel ne explică în felul următor semnificaţia acestor simboluri:

„Deoarece ai văzut fierul amestecat cu argilă umedă, ei vor fi amestecaţi cu progenitura omenirii; dar nu se vor lipi acesta de acela, aşa cum nu se amestecă fierul cu argila modelată”. — Dan. 2:33, 43.

22. a) De ce aici nu sînt subînţeleşi domnitori socialişti şi comunişti? b) Cine este „progenitura omenirii”? c) Ce a rezultat referitor la „fier” şi „argilă” şi relaţia dintre ele?

²² Înseamnă oare acest fapt că actualii domnitori socialişti şi comunişti devin putere mondială? Nu, deoarece profeţia biblică indică limpede că aceste elemente provenite din popor nu vor ajunge niciodată să aibă stăpînire mondială. Ultima parte a statuii extraordinare care apare în decursul timpului, constă încă, în cea mai mare parte, din fier. Este tot puterea mondială care a provenit din Sfîntul Imperiu Roman. Dar această putere asemenea fierului este slăbită la sfîrşitul timpurilor prin pătrunderea unui element moale, asemănător argilei — o mişcare mobilizează poporul prin sindicate, manifestaţii de protest şi alte acţiuni de acest fel, în scopul de a–şi spune într-o mare măsură cuvîntul. „Progenitura omenirii”, aşa-numitul om simplu, se străduieşte să-şi asigure dreptul de a–şi spune cuvîntul. Acest lucru poate fi observat astăzi nu numai pretutindeni în ţările vest-europene care au făcut parte cîndva din Sfîntul Imperiu Roman, ci, mai cu seamă, în teritoriul puterii mondiale anglo-americane. Trîndăveala la locul de muncă, grevele şi tulburările care au loc în rîndul muncitorimi, au slăbit în mare măsură autoritatea guvernamentală de aici, care se putea compara înainte cu „fierul”. În lupta clasei muncitoare înpotriva capitalului, „progenitura omenirii” încearcă să impună condiţiile de muncă şi nivelul de trai. A dus aceaste la o consolidare a relaţiei dintre muncitori şi guvern? Cuvîntul lui Dumnezeu răspunde la aceasta: „Nu se vor lipi, categoric, unul de altul”.

23. a) Ce semnificaţie are faptul că am ajuns astăzi la „degetele” statuii? b) Ce putem aştepta să se întîmple în curînd? c) La ce acţiune ar trebui să ne simţim animaţi astăzi, „în timpul sfîrşitului”?

²³ Unde ne găsim, deci, în cursul timpului? După finalul versetului 43, nu mai este vreo altă parte a „statuii” care să fie descrisă în continuare. Am ajuns la „degete” şi trăim în timpul cînd defilarea succesivă a guvernelor pe scena mondială îşi va găsi sfîrşitul ei tragic. Ne aflăm direct în faţa punctului culminant al tuturor epocilor. Daniel ne spune ce avem de aşteptat. Da, regatul lui Cristos care va domni peste toate popoarele — „piatra” care este tăiată din „munte”, suveranitatea universală a lui Iehova, — va lovi în scurt timp tălpile oribilei statui, astfel încît întreaga construcţie a stăpînirii omeneşti asupritoare se va prăbuşi şi va fi zdrobită. Acest eveniment va marca „timpul de strîmtorare cum n-a survenit unul asemănător de cînd există vreo naţiune”. Dar imediat după aceea va urma cea mai fericită epocă din întreaga istorie a omenirii, domnia de o mie de ani a lui Cristos. S-ar putea oare ca astăzi, „în timpul sfîrşitului”, un creştin adevărat să privească evenimentele indiferent şi pasiv, fără să se simtă însufleţit să sprijinească guvernarea regală? Acum este timpul în care trebuie să dovedim de partea cui sîntem, de partea lui Iehova sau de partea lui Satan. — Dan. 2:44, 45; 7:14; 12:1, 4.

24. Ce fel de oameni ar trebui să rămînem şi de ce?

²⁴ În ce priveşte timpurile şi perioadele, nu avem nevoie, după cum se spune în I Tesaloniceni 5:1, să ni se scrie nimic. Toate informaţiile se află deja în Cuvîntul lui Dumnezeu. Trebuie numai să le „dezgropăm”. Să dăm urmare, deci, invitaţiei din Evrei 10:35–39: „Nu renunţaţi, astfel, la libertatea voastră de exprimare care aduce cu sine o mare recompensă. Voi aveţi nevoie de perseverenţă ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să puteţi primi împlinirea promisiunii. Căci încă ’un foarte scurt răstimp’ şi ’cel ce vine va sosi şi nu va întîrzia’. ’Dar cel drept al meu va trăi datorită credinţei’, însă ’dacă se retrage, sufletul meu nu are nici o plăcere în el’. Noi însă nu sîntem din aceia care se retrag pentru distrugere, ci din cei care au credinţă pentru menţinerea în viaţă a sufletului”. Să ţinem deci neclintit la credinţa în Regat!

„Regatul lumii a devenit regatul Domnului nostru şi al Cristosului său, şi el va guverna ca rege pentru totdeauna şi etern”. — Apoc. 11:15.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

SIMBOLURI REFERITOARE LA REGAT ÎN PROFEŢIILE LUI DANIEL

Statuia gigantică

(Dan. 2:31–45)

Cele patru fiare uriaşe

(Dan. 7:2–22)

BABILON

cu începere din 625 î.e.n.

MEDO-PERSIA

cu începere din 539 î.e.n.

GRECIA

cu începere din 331 î.e.n.

ROMA

cu începere din 30 î.e.n.

MAREA BRITANIE şi AMERICA

cu începere din 1763 e.n.

MIŞCĂRI POPULARE RADICALE

Apare cornul mic

(Dan. 7:8)

Împăratul Constantin (312–337 e.n.) întemeiază o capitală orientală şi părăseşte Roma. Din Imperiul Roman de Apus se ridică puterea mondială anglo-americană

Henric al VIII-lea rupe legătura cu Roma (1534 e.n.)

Din epoca Elisabetei I (1558–1603 e.n.) Britania a început să ,smulgă cele trei coarne’: Spania, Olanda şi în final Franţa.