Cum a ajuns Biblia până la noi — Partea a 3-a

BIRMANIA, 1824 — Trimişii regelui tocmai au terminat de percheziţionat casa misionarilor Adoniram şi Ann Judson, confiscând tot ce au considerat a fi de valoare. Însă le-a scăpat comoara cea mai de preţ — o traducere în manuscris a Bibliei, pe care Ann o îngropase pe ascuns sub casă. Adoniram, traducătorul, se află în lanţuri într-o închisoare infestată cu ţânţari, fiind acuzat de spionaj. Din cauza umidităţii, manuscrisul este ameninţat acum cu distrugerea. Cum poate fi salvat? Ann îndeasă foile manuscrisului într-o pernă, pe care i-o trimite soţului ei la închisoare. Perna este păstrată, iar conţinutul ei devine o parte a primei Biblii în birmană.

De-a lungul istoriei, Biblia a trecut prin multe primejdii asemănătoare. În numerele anterioare am vorbit despre traducerea şi distribuirea Bibliei de la încheierea scrierii ei şi până la începutul secolului al XVII-lea. Ce s-a întâmplat cu Biblia de atunci şi până în zilele noastre? Avea ea să le fie vreodată accesibilă tuturor oamenilor? Ce rol a avut Societatea Watch Tower?

Misionarii şi societăţile de Biblii

În numeroase ţări, secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea au fost marcate de un puternic avânt în ce priveşte citirea Bibliei. Îndeosebi Anglia a fost influenţată profund de Biblie în această perioadă. De altfel, aproape fiecare englez, de la rege până la băiatul de la coarnele plugului, a fost influenţat de relatările şi învăţăturile biblice. Însă influenţa Bibliei s-a extins şi mai mult. La vremea aceea, Anglia era o putere colonială cu o flotă comercială puternică, iar unii englezi îşi luau Biblia cu ei în călătoriile lor. Astfel s-a pus fundamentul unei campanii biblice extinse.

Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, Biblia a trezit unele persoane din Anglia, făcându-le să se gândească la necesităţile spirituale ale popoarelor băştinaşe din ţările îndepărtate ale Imperiului Britanic. Însă această preocupare nu a fost în nici un caz unanimă. Multe feţe bisericeşti credeau în predestinare şi, prin urmare, considerau că este voinţa lui Dumnezeu ca unii oameni să nu fie salvaţi. Atunci când William Carey, care ulterior a devenit misionar, a ţinut un discurs înflăcărat în favoarea unei misiuni în India, cineva din mulţime a strigat pe un ton aspru: „Stai jos, tinere; când Dumnezeu va dori să-i convertească pe păgâni, o va face fără ajutorul tău!“ Cu toate acestea, Carey s-a îmbarcat spre India în 1793. Într-un mod de-a dreptul uluitor, el a tradus, în cele din urmă, întreaga Biblie sau părţi din ea în 35 de limbi indiene.

Misionarii şi-au dat seama că instrumentul lor de bază era Biblia în limba locală. Însă cine avea să furnizeze Biblii? Este interesant că o fetiţă galeză de 16 ani, pe nume Mary Jones, a iniţiat fără să-şi dea seama o campanie de răspândire a Bibliei în toată lumea. În 1800, Mary a mers desculţă 40 de kilometri pentru a cumpăra o Biblie în galeză de la un preot. Ea îşi economisise banii timp de şase ani, iar când a aflat că toate Bibliile se vânduseră, a început să plângă în hohote, plină de amărăciune. Profund mişcat, preotul i-a dat lui Mary o Biblie de-a lui.

După aceea, preotul s-a gândit cât de multe alte persoane aveau nevoie de Biblie şi a discutat această problemă cu prietenii lui din Londra. Ca urmare a acestui fapt, în 1804 a fost înfiinţată British and Foreign Bible Society. Obiectivul iniţial a fost simplu: Să le furnizeze oamenilor la un preţ accesibil Biblii în propria lor limbă, tipărite „fără note marginale sau comentarii“. Eliminând notele marginale, fondatorii Societăţii au sperat că vor evita controversele doctrinare. Însă această societate de Biblii a fost dezbinată de mai multe ori în privinţa Apocrifelor, a botezului prin scufundare şi a doctrinei Trinităţii.

Entuziasmul de la început s-a răspândit cu repeziciune, iar prin 1813 existau deja societăţi de Biblii în Germania, Olanda, Danemarca şi Rusia. Cu timpul, s-au format societăţi şi în alte ţări. Când primele societăţi biblice şi-au formulat obiectivele, s-a crezut că în cea mai mare parte a lumii se vorbeau doar câteva limbi importante. Nimeni nu-şi închipuia că existau mii de limbi! Relativ puţini traducători ştiau ebraica şi greaca pentru a traduce direct din acestea într-o limbă populară. Astfel, când British and Foreign Bible Society a finanţat traducerile, deseori traducătorii au folosit ca bază pentru traducere Biblia în engleză King James Version.

Problemele unui traducător

O mare parte din Biblie este alcătuită din istorisiri şi ilustrări care au la bază fapte din viaţa de fiecare zi. Datorită acestui fapt, traducerea Bibliei se face mai uşor decât dacă ar fi fost scrisă în limbajul abstract al filozofiei. Aşa cum era însă de aşteptat, primele traduceri ale misionarilor au fost uneori confuze şi hazlii. De exemplu, dintr-o traducere făcută în limba unei populaţii din India reieşea că Dumnezeu este o fiinţă de culoare albastră. Cuvântul folosit pentru „ceresc“, din expresia „Tată ceresc“, însemna „de culoarea cerului“ — a cerului literal!

Cu privire la piedicile de care se lovea un traducător, Adoniram Judson a scris în 1819: „Când învăţăm o limbă vorbită de un popor din cealaltă parte a pământului, ale cărui tipare de gândire sunt diferite de ale noastre şi ale cărui tipare lingvistice ne sunt, prin urmare, necunoscute, iar literele şi cuvintele sunt lipsite complet de cea mai mică asemănare cu o limbă pe care am întâlnit-o vreodată; când nu avem nici un dicţionar sau interpret care să ne ajute şi trebuie să înţelegem ceva din limbă înainte de a apela la ajutorul unui profesor indigen — lucrul acesta înseamnă muncă, nu glumă!“ Iar munca unor traducători ca Judson a contribuit mult la disponibilitatea Bibliei. — Vezi graficul de la pagina 12.

Ann Judson i-a fost de ajutor soţului ei în dificila muncă de traducere. Însă soţii Judson nu s-au confruntat numai cu probleme de traducere. Când trimişii regelui l-au târât pe Adoniram cu forţa la închisoare, Ann aştepta un copil. Cu curaj, timp de 21 de luni, ea a făcut petiţii la autorităţile ostile, cerând eliberarea soţului ei din închisoare. Acest chin, la care s-a adăugat şi boala, a avut un efect dăunător asupra sănătăţii ei. La scurt timp după eliberarea lui Adoniram, Ann, curajoasa lui soţie, şi fetiţa lor au murit de malarie. Adoniram a fost copleşit de durere. El s-a bizuit în continuare pe Dumnezeu pentru putere şi a continuat să traducă, terminând Biblia în birmană în 1835. Între timp se conturaseră alte dispute perfide în jurul Bibliei.

Controversă în jurul Bibliei

Secolul al XIX-lea a fost martor la o mare controversă politică şi socială, în care Biblia a avut uneori un rol esenţial. De exemplu, deşi Societatea de Biblii din Rusia a început să activeze sub auspiciile ţarului şi ale Bisericii Ortodoxe din Rusia, după un anumit timp aceştia au dizolvat şi au interzis Societatea. (Cu un an înainte, mii de Biblii fuseseră deja arse de către duşmanii acestei Societăţi.) Clerul ortodox căuta acum cu multă râvnă să pună capăt lucrării pe care primii creştini o începuseră cu atât entuziasm — distribuirea la scară mondială a Bibliei. Conducătorii ortodocşi din secolul al XIX-lea au susţinut cu tărie că Biblia este o ameninţare la adresa autorităţii Bisericii şi a Statului. Ca o ironie, mişcarea politică revoluţionară care îşi făcea apariţia a ajuns să privească Biblia nu ca pe o ameninţare la adresa autorităţilor, ci, mai degrabă, ca pe o armă în mâna Bisericii şi a Statului pentru a supune masele populare. Biblia era atacată de ambele părţi!

Anii care au urmat au fost martori şi la atacurile „intelectuale“ împotriva Bibliei. În 1831, Charles Darwin s-a îmbarcat pentru expediţia în urma căreia a formulat teoria evoluţiei. În 1848, Marx şi Engels au scris Manifestul Partidului Comunist, în care creştinismul era descris drept o unealtă a asupririi. Tot în această perioadă, susţinătorii înaltului criticism au pus sub semnul întrebării autenticitatea Scripturilor şi istoricitatea personajelor biblice — chiar şi a lui Isus însuşi! Însă unii oameni raţionali şi-au dat seama de falsitatea teoriilor care respingeau Biblia şi pe Dumnezeu şi au căutat să confirme credibilitatea Bibliei prin mijloace ştiinţifice. Unul dintre aceştia a fost Konstantin von Tischendorf, un talentat lingvist german.

Descoperirile ajută la stabilirea textului biblic

Tischendorf a călătorit prin Orientul Mijlociu în căutare de manuscrise biblice antice, în speranţa de a stabili cu cea mai mare exactitate textul original al Bibliei. În 1859, anul în care Darwin a publicat Originea speciilor, Tischendorf a găsit într-o mănăstire de la poalele muntelui Sinai ceea ce s-a dovedit a fi cea mai veche copie completă a Scripturilor greceşti creştine, cunoscută la data aceea. Acest manuscris este cunoscut sub denumirea de Codex Sinaiticus şi se crede că a fost realizat cu 50 de ani înainte ca Ieronim să încheie Vulgata latină. Deşi dreptul său de a scoate codexul din mănăstire este încă disputat, Tischendorf l-a publicat, punându-l astfel la dispoziţia erudiţilor.a

Deoarece Sinaiticus era unul dintre cele mai vechi manuscrise în limba originală, acesta nu numai că a demonstrat că Scripturile greceşti rămăseseră în esenţă neschimbate, dar i-a şi ajutat pe erudiţi să descopere greşelile care se strecuraseră în manuscrisele realizate ulterior. De exemplu, textul din 1 Timotei 3:16, unde se face referire la Isus, este redat astfel în Sinaiticus: „El a fost făcut cunoscut în carne“. În loc de „el“, în majoritatea manuscriselor cunoscute până la data aceea apărea o abreviere a cuvântului „Dumnezeu“, realizată printr-o mică modificare a cuvântului grecesc pentru „el“. Cu toate acestea, Sinaiticus a fost realizat cu mulţi ani înainte ca în vreun manuscris grecesc să apară cuvântul „Dumnezeu“. Astfel, acest codex demonstrează că textul a fost modificat mai târziu, evident pentru a sprijini doctrina Trinităţii.

Din timpul lui Tischendorf s-au mai descoperit multe manuscrise. Astăzi, numărul total de manuscrise cunoscute ale Scripturilor ebraice este în jur de 6 000, iar manuscrisele Scripturilor greceşti depăşesc cifra de 13 000. În urma unui studiu comparativ al acestor manuscrise s-a stabilit un text în limba originală în care se poate avea încredere. Iată ce a afirmat eruditul Frederick Bruce: „Redările diferite . . . nu schimbă în mod substanţial nici un fapt istoric şi nici o învăţătură referitoare la credinţa şi practica creştină“. În timp ce Biblia continua să fie tradusă în tot mai multe limbi, cum puteau trage foloase oamenii din această cunoştinţă sporită?

Societatea Watch Tower şi Biblia

În 1881, un grup mic, dar sincer de studenţi şi învăţători ai Bibliei au format ceea ce a devenit mai târziu Watch Tower Bible and Tract Society. La început, ei au distribuit Biblii produse de alte societăţi biblice, inclusiv Scripturile greceşti ale lui Tischendorf. Însă în 1890, ei s-au implicat direct în tipărirea Bibliilor, finanţând prima serie de ediţii ale Bibliei. În 1926, Societatea a început să tipărească Biblii cu propriile ei prese. Însă nevoia unei traduceri moderne a Bibliei devenea tot mai evidentă. Puteau fi incluse într-o Biblie cu o traducere inteligibilă şi la un preţ accesibil cunoştinţele dobândite în urma descoperirilor şi a erudiţiei secolului trecut? Având acest obiectiv, asociaţii Societăţii şi-au propus în 1946 să realizeze o nouă traducere a Scripturilor.

O traducere, multe limbi

Pentru a realiza în engleză Sfintele Scripturi — Traducerea Lumii Noi a fost creat un comitet de traducere format din creştini unşi experimentaţi. Această traducere a fost publicată în şase volume, lansate din 1950 până în 1960, începând cu Scripturile greceşti creştine. Din 1963, ea s-a tradus în alte 27 de limbi, iar în prezent traducerea continuă şi în alte limbi. Şi pentru celelalte limbi obiectivul traducerii a fost acelaşi ca în engleză. În primul rând, traducerea trebuie să fie exactă, cât mai apropiată de original. Sensul nu trebuie denaturat pentru a se conforma unei anumite înţelegeri doctrinare. În al doilea rând, trebuie păstrată consecvenţa: pentru fiecare cuvânt important din ebraică şi greacă, traducerea trebuie să folosească, în măsura în care permite contextul, aceeaşi redare. Această metodă de traducere îi ajută pe cititori să vadă cum au folosit scriitorii Bibliei anumite cuvinte. În al treilea rând, traducerea trebuie să fie cât de literală este posibil fără a complica înţelesul. Literalitatea îi permite cititorului să înţeleagă mai bine caracteristicile limbilor originale şi procesul de gândire asociat. Şi, în al patrulea rând, traducerea ar trebui să fie uşor de citit şi de înţeles pentru omul de rând.

Stilul literal al Sfintelor Scripturi — Traducerea Lumii Noi în engleză înlesneşte traducerea acestei versiuni în alte limbi. Din acest motiv, echipele de traducere ale Societăţii folosesc în prezent aparatură computerizată avansată pentru a traduce mai repede şi mai exact. Acest sistem îi ajută pe traducători să alcătuiască liste cu echivalentele în limba în care traduc ale fiecărui cuvânt principal. De asemenea, el le oferă posibilitatea de a observa cu atenţie cum s-a tradus în engleză fiecare cuvânt ebraic sau grecesc din Biblie.

Faptul de a traduce mai degrabă din engleză decât direct din ebraică sau greacă prezintă avantaje importante. Pe lângă faptul că traducerea se face mai repede, acest fapt face posibilă o mai mare unitate de exprimare în toate limbile. De ce? Deoarece este mult mai uşor să se traducă cu precizie dintr-o limbă modernă într-o altă limbă modernă decât dintr-o limbă antică în diverse limbi moderne. În definitiv, traducătorii se pot consulta cu persoane a căror limbă maternă este o limbă modernă, dar nu se pot consulta cu vorbitorii unor limbi folosite cu mii de ani în urmă.

Vestea bună pentru toate naţiunile

S-ar putea scrie mult mai multe lucruri despre femeile şi bărbaţii neclintiţi care şi-au adus contribuţia pentru ca Biblia să fie cartea cea mai accesibilă de pe pământ. De-a lungul secolelor au fost tipărite cel puţin patru miliarde de Biblii şi porţiuni din Biblie în peste două mii de limbi, vorbite de peste 90 la sută din populaţia lumii!

Biblia a profeţit că în zilele noastre va avea loc proclamarea la scară mondială a Regatului lui Dumnezeu. În acest scop, Iehova Dumnezeu însuşi i-a dirijat în mod evident pe oameni pentru ca Biblia să fie disponibilă în prezent aproape în toată lumea (Matei 13:47, 48; 24:14). Neînfricaţii traducători şi editori din trecut ai Bibliei au riscat totul pentru a ne pune la dispoziţie Cuvântul lui Dumnezeu — singura sursă de lumină spirituală într-o lume aflată în întuneric moral. Fie ca exemplul lor să vă îndemne să citiţi, să aplicaţi în viaţă şi să le împărtăşiţi şi altora acest Cuvânt cu aceeaşi convingere de care au dat ei dovadă. Da, profitaţi la maximum în fiecare zi de Biblia demnă de încredere pe care o aveţi la dispoziţie! — Isaia 40:6–8.

[Notă de subsol]

[Graficul de la pagina 12]

Creşte numărul traducerilor Bibliei

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Numărul

limbilor

1 Evreii încep traducerea Scripturilor ebraice în

greacă, cca 280 î.e.n.

12 Ieronim termină Vulgata latină, cca 400 e.n.

35 Gutenberg termină tipărirea primei Biblii, cca 1455

81 British and Foreign Bible Society, fondată în 1804

Numărul estimativ al limbilor raportat la ani

522

1900

600

700

800

900

1 049

1950

1 100

1 200

1 300

1 471

1970

2 123

1996

2 200

2 300

2 400

[Provenienţa graficului]

Surse: Christianity Today, United Bible Society

[Provenienţa hărţii de la pagina 9]

Mountain High Maps® Copyright © 1995 Digital Wisdom, Inc.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

Judson a fost legat şi târât cu forţa

[Provenienţa ilustraţiei]

Din cartea Judson the Hero of Burma (Judson, eroul Birmaniei), de Jesse Page

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Tischendorf a salvat un manuscris valoros care se afla în această mănăstire de la poalele muntelui Sinai

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.