Şcolarizarea la domiciliu — Este ea pentru voi?

„O EXCENTRICITATE care a devenit mişcare naţională.“ Aşa descria recent revista Time şcolarizarea la domiciliu în Statele Unite — o tendinţă crescîndă susţinută de părinţi care consideră că un copil primeşte cea mai bună educaţie în camera lui de zi, nu în tradiţionala sală de clasă.

Deşi este considerată de unii drept excentrică sau chiar revoluţionară, şcolarizarea la domiciliu cîştigă în fiecare an noi adepţi. Cercetătorii spun că numărul celor care practică şcolarizarea la domiciliu a crescut de la aproximativ 15 000 în 1970 la 500 000 în 1990. Unii adepţi ai acestui sistem de învăţămînt susţin că peste un milion de familii din Statele Unite îşi şcolarizează în prezent copiii acasă.

Grupuri de susţinători ai şcolarizării la domiciliu şi-au făcut brusc apariţia şi în Australia, Anglia, Canada, Germania, Japonia şi Noua Zeelandă, ceea ce demonstrează că această metodă a cucerit lumea.

De ce atît de mulţi părinţi decid să-şi şcolarizeze copiii acasă? Cît de eficientă este şcolarizarea la domiciliu? Este aceasta o alternativă pe care merită s-o luaţi în considerare?

Ideea ce stă la baza şcolarizării la domiciliu nu este atît de revoluţionară pe cît, probabil, pare. „Casa, nu şcoala, a stat la originea sistemului educaţional“, afirmă Raymond şi Dorothy Moore în cartea lor Home-Spun Schools. „Pînă în secolul trecut, majoritatea copiilor mergeau la şcoală doar de la vîrsta de 12 ani sau mai tîrziu.“

Personalităţi marcante, cum ar fi George Washington, Abraham Lincoln, Thomas Jefferson, Thomas Edison şi Albert Einstein au fost şcolarizaţi la domiciliu. De fapt, în Statele Unite învăţămîntul obligatoriu a fost impus prin lege doar spre sfîrşitul secolului al XIX-lea. Astfel, potrivit declaraţiilor lui Kerri Bennett Williamson, autoare şi mamă care îşi instruieşte ea însăşi copiii, şcolarizarea la domiciliu nu este doar un capriciu de dată recentă, ci „un sistem educaţional vechi“. De fapt, aceasta era metoda urmată de majoritatea oamenilor în timpurile biblice.

De ce o urmează

În mod interesant, National Catholic Reporter estimează că între 50 şi 90% dintre părinţii americani care practică şcolarizarea la domiciliu o fac din motive religioase. Aceşti părinţi sînt, în general, preocupaţi de protejarea copiilor lor de influenţele ateiste din şcoli. „Şcolarizarea la domiciliu este, în principal, acţiunea comunităţii creştine fundamentaliste care consideră că în sălile de clasă religia este fie atacată, fie ignorată“, explica revista Time.

Alţi părinţi şi-au retras copiii din şcoli pentru a-i feri la o vîrstă fragedă de influenţele imorale dăunătoare. „Din cauza imoralităţii din şcoli, situaţia scapă de sub control“, spunea un creştin care a decis cu cîţiva ani în urmă ca el şi soţia sa să-şi educe copiii acasă. „Eram îngrijoraţi cu privire la copiii noştri şi cu privire la situaţia deplorabilă existentă în şcoală.“

Uneori, părinţii optează pentru şcolarizarea la domiciliu nu numai din motive ideologice. Ei sînt sătui de clase supraaglomerate, de nivelul şcolar scăzut şi de insecuritatea care predomină în multe şcoli. Decepţionaţi de rezultatele adesea nesatisfăcătoare ale instruirii din şcoli, ei consideră că-i pot ajuta mai mult pe copiii lor acordîndu-le o atenţie personală, lucru devenit posibil prin şcolarizarea la domiciliu.

Explicînd motivul pentru care unii preferă şcolarizarea la domiciliu, cartea Home Schools: An Alternative declară: „Părinţii [care îşi instruiesc copiii acasă] se dedică în totalitate copiilor lor . . . Ei pot acorda atenţie instruirii propriului lor copil“.

Este ea eficientă?

După opinia adepţilor şcolarizării la domiciliu, copiii învaţă mai eficient acasă deoarece lecţiile sînt legate de fiecare aspect al vieţii cotidiene a familiei. „Multe familii încep cu un manual de matematică, dar apoi descoperă că lecţiile pot fi învăţate din situaţiile de zi cu zi“, scrie Jane A. Avner în School Library Journal. „Compararea extrasului de cont bancar cu registrul de cheltuieli, de exemplu, îi poate ajuta pe elevii lor să înţeleagă cum se administrează banii, în timp ce lucrările de reparaţii în gospodărie constituie un excelent exerciţiu pentru a-i învăţa să folosească unităţile de măsură.“

Cît de eficientă s-a dovedit a fi şcolarizarea la domiciliu? Unele studii au arătat că elevii instruiţi la domiciliu obţin la testele oficiale de control, în general, note identice sau superioare mediei naţionale. Însă aceste rezultate nu dovedesc neapărat că elevii instruiţi la domiciliu îi depăşesc pe cei instruiţi în şcoli.

„Datele de care dispunem în prezent sînt neconcludente“, spune cartea The Home School Manual. „Cea mai mare problemă a acestor sondaje o constituie faptul că cercetătorul nu dispune de rezultatele obţinute la test de un număr suficient de mare de elevi instruiţi la domiciliu.“

Nu există „practic nici o dovadă concretă“ că şcolarizarea la domiciliu ar fi o metodă educaţională superioară din punct de vedere şcolar, explică The Home School Manual. „Deşi elevii instruiţi la domiciliu obţin, în general, rezultate bune, sondajele ar trebui să arate că eventualele diferenţe nu se datorează altor factori.“

Mulţi sînt încă sceptici

Şcolarizarea la domiciliu îşi are şi criticii ei. Multe oficialităţi şcolare şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la inconstanţa calităţii instruirii la domiciliu. Revista Time spune referitor la aceasta: „Intenţiile bune nu rezultă automat într-o instruire temeinică“.

Din acest motiv, inspectoratele şcolare sînt adesea necooperative, sau chiar ostile, cînd părinţii le informează cu privire la intenţia lor de a-şi instrui copiii acasă. În timp ce unele inspectorate şcolare s-au străduit în ultimii anii să colaboreze mai strîns cu cei care practică şcolarizarea la domiciliu, alte autorităţi şcolare rămîn sceptice. În Statele Unite, atît Asociaţia Naţională a Directorilor de Şcoli Elementare, cît şi Asociaţia Naţională pentru Educaţie (N.E.A.) au luat poziţie împotriva şcolarizării la domiciliu, temîndu-se că unii părinţi nu ar fi capabili să furnizeze o instruire adecvată la domiciliu. Conform declaraţiei oficiale cu privire la poziţia sa, N.E.A. afirmă că „programele de şcolarizare la domiciliu nu-i pot furniza elevului o instruire completă“.

Adepţii şcolarizării la domiciliu spun că părinţii nu au nevoie de studii universitare pentru a fi buni învăţători. „Nu este necesar ca părinţii să cunoască toate lucrurile, pentru a-şi încuraja copiii să caute ei înşişi răspunsuri la întrebările lor“, spune cartea Home Schooling—Answering Questions. Copiii pot fi orientaţi spre surse de informaţii adecvate. Părinţii şi copiii pot învăţa împreună. Iar atunci cînd este nevoie de instruire de specialitate sau de competenţă într-un anumit domeniu, se poate apela la profesori particulari.

Criticii pretind, de asemenea, că elevii instruiţi acasă sînt prea izolaţi şi sînt privaţi de relaţiile normale cu alţi copii de vîrsta lor. Şi de data aceasta, raţionamentul lor este respins cu hotărîre de cei din tabăra adversă. „Aceşti copii nu sînt izolaţi de societate“, a spus Brian Ray, director al Institutului american de cercetare asupra şcolarizării la domiciliu. „În cadrul orelor de curs ei fac de obicei vizite la grădina zoologică sau la muzee. Ei se joacă în cartier exact la fel ca ceilalţi copii. Ideea că ei sînt închişi între patru pereţi de la opt dimineaţa pînă la zece seara este complet eronată.“

Este ea pentru voi?

Şcolarizarea la domiciliu pretinde „nu numai curaj, ci şi dinamism, inventivitate şi nervi de oţel“, afirmă Christianity Today. Aşadar, dacă aveţi în vedere şcolarizarea la domiciliu, gîndiţi-vă în mod realist la tot ce implică lucrul acesta. Vor fi necesare eforturi asidue şi o bună organizare pentru a face faţă treburilor gospodăreşti şi altor responsabilităţi familiale şi pentru a le asigura copiilor voştri un program şcolar zilnic. „S-ar putea ca munca să fie atît de grea încît să doriţi să abandonaţi“, spunea Brian Ray. „Este un lucru extrem de greu.“

Apoi, interesaţi-vă care sînt legile din ţara voastră privitoare la şcolarizarea la domiciliu. De exemplu, în Statele Unite şcolarizarea la domiciliu este legală în toate cele 50 de state, însă legile variază considerabil de la un stat la altul. În unele locuri, este suficient să-l informaţi pe directorul şcolii locale şi să completaţi un formular de o pagină. În alte state, pentru a fi calificat în vederea şcolarizării la domiciliu, un părinte trebuie să aibă diplomă de profesor. Interesaţi-vă care sînt exigenţele legale pentru a le respecta.

Apoi, calculaţi preţul. Cumpărarea materialelor didactice constituie una dintre cele mai serioase probleme legate de şcolarizarea la domiciliu — îndeosebi dacă fondurile sînt limitate. „Sînteţi o pradă uşoară pentru furnizorii de articole şcolare“, avertizează A Survivor’s Guide to Home Schooling.

Deşi unii furnizori pretind sume modeste, alţii îşi vînd programele de şcolarizare la domiciliu în schimbul a sute de dolari. Testele oficiale de control, care, în unele state, li se pretind anual elevilor şcolarizaţi la domiciliu, pot costa 50 de dolari fiecare. An de an vor fi necesare alte manuale şcolare, alte caiete şi alte materiale didactice, aşadar, este necesară o planificare foarte atentă a bugetului alocat şcolarizării la domiciliu.

Desigur, nu toţi părinţii sînt dispuşi sau au posibilitatea să investească timp, efort şi bani, lucruri necesare, după părerea specialiştilor, pentru reuşita acestei acţiuni. „Şcolarizarea la domiciliu nu este pentru oricine“, spune o adolescentă de paisprezece ani care a fost instruită acasă de la vîrsta de şapte ani. „Ea pretinde condiţii bune, o atitudine bună şi părinţi buni.“ Poate fi adăugată la listă şi autodisciplinarea — atît în ce-l priveşte pe părinte, cît şi pe copil. Bărbatul citat anterior a spus că realizarea cu succes a şcolarizării la domiciliu „pretinde un angajament serios“. Şi a adăugat: „Adevărata dificultate constă în a-ţi dedica timpul pentru aceasta şi în a persevera“.

Chiar şi susţinătorii entuziaşti ai învăţămîntului la domiciliu admit că instruirea este acordată uneori în mod ineficient sau chiar iresponsabil. Într-adevăr, în fiecare an există eşecuri, unii copii nefiind suficient de pregătiţi pentru a-şi putea continua studiile.

În plus, părinţii nu trebuie să se amăgească cu ideea că şcolarizarea la domiciliu, în sine, îi va proteja pe copiii lor de influenţele imorale din şcoli. Nimeni nu este complet scutit de contactul cu lumea. Mulţi factori care depăşesc cadrul şcolar modelează gîndirea unui copil, de pildă, exemplul părinţilor, asocierile, divertismentele, precum şi studiul individual şi familial al Bibliei. Fără o instruire atentă în toate aceste domenii, nici un sistem educaţional nu va avea succes în creşterea copiilor pe calea creştină.

Este adevărat, unii părinţi au constatat că şcolarizarea la domiciliu a contribuit la progresul spiritual al copiilor lor. Dar să nu uităm că mulţi tineri creştini care frecventează şcolile fac şi ei excelente progrese spirituale. În multe cazuri, părinţii au obţinut rezultate bune colaborînd strîns cu conducerea şcolii pentru a se asigura că copiii lor primesc o instruire de calitate.

Părinţii, care au responsabilitatea primordială în ce priveşte educarea şi instruirea corectă a copiilor lor, trebuie să aleagă personal tipul de şcolarizare pe care îl consideră cel mai eficient pentru familia lor. Aşadar, cîntăriţi cu atenţie toţi factorii implicaţi înainte de a decide să vă asumaţi sarcina serioasă de a vă instrui copiii la domiciliu.

[Text generic pe pagina 12]

„Copiii trebuie să aibă un orar pe care să-l respecte ca şi cum ar fi la şcoală.“

C. F. L., care şi-a instruit fiica acasă.

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Numai voi puteţi decide ce este cel mai bine pentru copilul vostru — şcolarizarea publică sau şcolarizarea la domiciliu