Rinichii, un filtru al vieţii

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN IRLANDA

PĂMÂNTUL şi corpul omenesc au ceva în comun: ca să întreţină viaţa, amândoi au nevoie de un filtru. Pământul are nevoie de protecţie împotriva bombardamentului continuu al razelor dăunătoare ale soarelui. Stratul de ozon al atmosferei noastre filtrează aceste raze, permiţându-i luminii susţinătoare de viaţă să ajungă pe pământ. Ce se poate spune însă despre corpul vostru? În urma numeroaselor procese chimice care au loc în corp, în circuitul sanguin se eliberează substanţe toxice şi reziduuri. Dacă li s-ar permite să rămână în organism, acestea v-ar cauza probleme serioase, chiar moartea. Ele trebuie filtrate şi înlăturate în permanenţă.

Această filtrare este una dintre principalele funcţii ale rinichilor. Dar cum pot aceste organe mici să identifice, să izoleze şi să înlăture substanţele dăunătoare şi în acelaşi timp să se asigure că elementele vitale rămân ca să vă alimenteze şi să vă hrănească organismul? Şi cum vă puteţi ajuta rinichii pentru a vă menţine sănătoşi?

Ce se află în interiorul rinichilor voştri?

În mod normal, oamenii au doi rinichi, câte unul situat de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, în partea de jos a spatelui. Fiecare este lung de aproximativ 10 centimetri, lat de 5 centimetri şi gros de 2,5 centimetri şi cântăreşte aproximativ 110–170 de grame. Secţionând longitudinal rinichii, descoperim câteva formaţiuni bine conturate, prezentate în imaginile alăturate.

Ca să înţelegem mai bine cum funcţionează rinichii, să ne imaginăm un stadion cu mii de spectatori care vin să asiste la un eveniment. Mai întâi, mulţimea trebuie să se împartă în mai multe şiruri mici. Apoi, oamenii din fiecare şir trec unul câte unul prin porţile de control, unde cei care nu au bilete sunt trimişi înapoi. Spectatorii cu bilete trec spre locurile care le-au fost încredinţate.

În mod asemănător, toate elementele constituente ale sângelui trebuie să circule în tot organismul. Însă, în timp ce fac lucrul acesta, ele trebuie să străbată de repetate ori rinichii prin nişte vase de sânge mari — câte unul pentru fiecare rinichi — numite artere renale (vezi ilustraţia de la pagina 24). După ce intră în rinichi, artera renală se ramifică în vase mai mici aflate în straturile din interiorul şi de la suprafaţa rinichiului. Diferitele elemente din sânge sunt în felul acesta îndreptate spre „şiruri“ mai mici şi mai uşor de manevrat.

În cele din urmă, sângele ajunge la grupurile mai mici, fiecare fiind formate din aproximativ 40 de vase de sânge minuscule, strâns încolăcite. Fiecare grup, numit glomerul, este înconjurat de o membrană formată din două straturi, cunoscută sub denumirea de capsula lui Bowmana. Glomerulul şi capsula lui Bowman formează împreună prima parte a „porţii de control“ a rinichiului, nefronul — unitatea de bază a rinichiului, cu rol în filtrare. În fiecare rinichi există peste un milion de nefroni. Ei sunt însă atât de mici, încât ai nevoie de un microscop ca să examinezi unul! — Vezi schema unui nefron (imagine mărită) de la pagina 25.

Două etape de filtrare a sângelui

Celulele sanguine şi proteinele din fluxul sanguin sunt indispensabile. Ele îndeplinesc pentru organism servicii vitale, cum ar fi furnizarea de rezerve de oxigen, apărarea şi repararea daunelor. Pentru a preveni pierderea celulelor sanguine şi a proteinelor din sânge, prima etapă de filtrare le separă de toate celelalte elemente. Această sarcină specializată este îndeplinită de capsulele lui Bowman. Cum anume?

Vasele de sânge care intră în glomerul se ramifică în capilare mici, care au pereţii foarte subţiri. Astfel, tensiunea sanguină poate forţa o cantitate mică de apă şi alte molecule mici să treacă prin membranele fine ale capilarelor din fluxul sanguin în capsula lui Bowman cu tubul ei contort proximal. Acest tub este denumit şi tubul convolut. Moleculele proteice mai mari şi toate celulele sanguine rămân în fluxul sanguin şi continuă să curgă prin capilare.

Filtrarea devine acum mai selectivă. Rinichii trebuie să fie absolut siguri că nimic valoros pentru organism nu le scapă! Fluidul care curge prin tub în stadiul acesta este de o consistenţă apoasă, fiind format din molecule utile dizolvate la un loc cu reziduurile şi cu substanţele nedorite. Celulele specializate din peretele interior al tubului recunosc moleculele utile, cum ar fi apa, sărurile, zaharurile, mineralele, vitaminele, hormonii şi aminoacizii. Acestea sunt împinse afară, fiind reabsorbite în peretele tubului şi transmise înapoi în reţeaua înconjurătoare de capilare pentru a reintra în fluxul sanguin. Capilarele se unesc din nou formând vene mici care apoi se unesc ca să formeze vena renală. Prin aceasta, sângele, acum filtrat şi curăţat, iese din rinichi şi îşi continuă drumul prin organism ca să vă susţină viaţa.

Eliminarea reziduurilor

Ce se întâmplă însă cu lichidul care rămâne în tub? Evident, acesta conţine substanţe de care organismul nu mai are nevoie. Pe măsură ce acest fluid curge în continuare prin tub până în tubul colector, sau ductul colector, care este mai mare, alte celule din peretele tubului eliberează în el alte secreţii, inclusiv amoniac, potasiu, uree, acid uric şi apa în exces. Produsul final este urina.

Ductele colectoare ale diferiţilor nefroni se unesc şi eliberează urina prin orificiile din vârful piramidelor renale. Urina trece în pelvisul renal şi apoi iese prin ureter, conductul care uneşte rinichiul de vezică. Urina este depozitată în vezică înainte ca aceasta să fie eliminată din organism.

În pofida dimensiunilor lor microscopice, cei peste două milioane de nefroni din rinichii voştri fac o muncă impresionantă. The New Encyclopædia Britannica consemnează: „Nefronii . . . filtrează la fiecare 45 de minute toţi cei 5 litri de apă conţinută în sânge“. În timpul cât diferitele substanţe au fost reabsorbite de către organism, iar numeroasele procese încheiate, un organism normal şi sănătos va elimina la fiecare 24 de ore aproximativ 2 litri de reziduuri sub formă de urină. Ce sistem de filtrare eficient şi conştiincios!

Îngrijiţi-vă rinichii!

Rinichii pot să se cureţe, să se întreţină şi să funcţioneze fără probleme o perioadă îndelungată. Totuşi, ca să-i ajutaţi să-şi îndeplinească munca, aveţi şi voi ceva de făcut. Pentru ca organismul vostru să rămână sănătos, prin rinichi trebuie să treacă o cantitate mare de apă. Într-adevăr, un consum corespunzător de apă este considerat mijlocul principal prin care se previn infecţiile renale şi formarea de calculi renali.b Apa vă ajută şi aparatul digestiv şi sistemul cardio-vascular, este de părere dr. C. Godec, şeful secţiei de urologie de la spitalul colegiului Long Island, din New York.

Câtă apă trebuie consumată? Dr. Godec şi mulţi alţi medici sunt de părere că, pe lângă alte alimente şi băuturi, fiecare persoană trebuie să consume zilnic cel puţin 2 litri de apă. „Majoritatea oamenilor sunt deshidrataţi“, a declarat dr. Godec într-un interviu acordat revistei Treziţi-vă! El a mai spus faptul că, atât timp cât rinichii sau inima nu sunt bolnave, apa le este utilă. „Dar trebuie să beţi suficient“, a spus dr. Godec. „Majoritatea oamenilor nu o fac.“

Unii consideră că apa este mai bună dacă îi adaugă puţină aromă, de pildă punând în ea lămâie. Alţii preferă gustul apei de izvor sau al apei filtrate cu ajutorul cărbunelui de lemn tratat. Oricum, pentru rinichi, apa obişnuită sau apa foarte puţin aromată este mai bună decât orice altă băutură. De fapt, zahărul din sucul de fructe şi din băuturile îndulcite nu face altceva decât să mărească nevoia de apă a organismului. Băuturile care conţin alcool sau cofeină fac ca organismul să piardă apă.

Nu este deloc uşor să te obişnuieşti să bei 2 litri de apă pe zi. Un motiv ar fi faptul că pentru mulţi este incomod să folosească toaleta de mai multe ori decât de obicei. Însă organismul vă va mulţumi dacă veţi face acest efort suplimentar. Pe lângă faptul că vă menţine sănătoşi, bând suficientă apă vă puteţi chiar îmbunătăţi aspectul exterior. Medicii sunt de părere că o alimentaţie corespunzătoare şi un consum ridicat de lichide sunt mult mai eficiente pentru întreţinerea tenului decât orice altă cremă pentru piele.

Din nefericire, mecanismul care ne semnalează senzaţia de sete este imperfect, şi pe măsură ce îmbătrânim este tot mai insensibil. De aceea, nu ne putem baza numai pe senzaţia de sete ca să ne dăm seama cât de multă apă trebuie să bem. Cum puteţi şti dacă beţi suficientă apă? Unii beau la începutul zilei două pahare de apă, apoi, la intervale regulate, mai beau câte un pahar. Alţii pun apă într-un vas transparent şi aşază vasul la vedere, într-un loc aflat la îndemână, fapt care îi ajută să-şi amintească să bea câte puţin în cursul zilei, la intervale regulate. Oricare ar fi metoda folosită, dacă beţi multă apă potabilă, curată, aceasta este o modalitate excelentă prin care vă puteţi arăta aprecierea pentru rinichi, acest minunat filtru care vă ţine în viaţă.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 25]

Nefronul, unitatea de filtrare de bază

ÎN FIECARE rinichi există peste un milion de nefroni. Sistemul tubular al fiecărui nefron are în medie o lungime de 3 centimetri şi un diametru de numai 0,05 milimetri. Cu toate acestea, dacă ar fi posibil să punem cap la cap tubii unui singur rinichi, ei s-ar întinde pe o distanţă de aproape 30 de kilometri!

Capsula lui Bowman este de fapt capătul dantelat al tubului convolut al nefronului. Acest tub este înconjurat de o reţea foarte fină de vase sanguine foarte mici, numite capilare. Tubii ajung până la un tub colector mai mare, care transportă reziduurile şi substanţele toxice filtrate de nefron.

[Diagrama de la paginile 24, 25]

Vena renală duce în organism sângele proaspăt filtrat

Artera renală preia sângele nefiltrat şi îl aduce la rinichi

Piramidele renale sunt structuri conice care conduc urina spre pelvisul renal

Cortexul conţine glomerulul fiecărui nefron

Pelvisul renal este o pâlnie care colectează urina şi o canalizează spre ureter

Ureterul eliberează urina din rinichi în vezica urinară

[Diagrama de la pagina 25]

Nefronii, aproximativ două milioane de filtre tubulare microscopice, curăţă sângele

Glomerul

Urina este colectată de tubul convolut, apoi intră în vezica urinară

Capsula lui Bowman

Capilare