Ocrotiţi-vă copiii de folosirea greşită a sîngelui

¹ „Iată, copiii sînt o moştenire de la [Iehova, NW]“ (Ps. 127:3). Dacă aveţi o asemenea moştenire preţioasă de la Iehova, voi, părinţilor, aveţi responsabilitatea îmbucurătoare, dar totodată serioasă, de a-i educa, îngriji şi ocroti pe copiii voştri. De exemplu, aţi făcut orice demers rezonabil pentru a vă ocroti copiii de o transfuzie de sînge? Cum ar reacţiona ei dacă s-ar confrunta cu perspectiva unei transfuzii? Aţi discutat în cadrul familiei cum aţi putea face faţă în mod eficient într-un caz de urgenţă în care ar exista ameninţarea administrării unei transfuzii?

² Pregătirea familiei voastre pentru asemenea situaţii nu trebuie să constituie o sursă de nelinişte sau de stres inutil. Nu puteţi anticipa şi nu vă puteţi pregăti pentru orice situaţie neprevăzută din viaţă, dar există multe lucruri pe care voi, ca părinţi, le puteţi face din timp pentru a vă feri copiii de o transfuzie. Neglijarea acestor responsabilităţi ar putea avea drept rezultat ca, atunci cînd ajung sub îngrijire medicală, copiilor voştri să le fie administrată o transfuzie. Ce se poate face?

³ Este importantă o convingere fermă: Trebuie să reflectaţi foarte serios la cît de ferme sînt propriile voastre convingeri în legătură cu legea lui Dumnezeu privitoare la sînge. Vă învăţaţi copiii să asculte de Iehova în această privinţă, la fel cum îi învăţaţi legea sa cu privire la cinste, moralitate, neutralitate şi cu privire la alte aspecte ale vieţii? Sîntem noi hotărîţi cu adevărat să facem aşa cum a poruncit legea lui Dumnezeu în Deuteronomul 12:23: „Numai, vezi să nu cumva să mănînci sîngele“? Versetul 25 adaugă: „Să nu-l mănînci, ca să-ţi meargă bine, ţie şi fiilor tăi după tine, [deoarece, NW] vei face ce este drept înaintea [lui Iehova, NW]“. Un medic poate pretinde că sîngele ‘va ameliora starea’ copilului vostru bolnav, dar voi trebuie să fiţi ferm hotărîţi să refuzaţi sîngele, atît pentru voi înşivă, cît şi pentru copiii voştri înainte să apară orice situaţie de urgenţă, preţuind mai mult relaţia voastră cu Iehova decît orice pretinsă prelungire a vieţii care ar implica violarea legii sale divine. Sînt implicate binecuvîntarea lui Iehova în prezent şi viaţa veşnică în viitor!

⁴ Da, Martorii lui Iehova preţuiesc viaţa. Ei nu doresc să moară. Ei vor să trăiască pentru a-l putea lăuda pe Iehova şi pentru a face voinţa sa. Acesta este un motiv pentru care ei merg la spital şi îşi duc şi copiii în vederea tratării lor. Ei le cer medicilor să-i trateze, iar cînd li se spune că tratamentul obişnuit sau cel indicat este sîngele, ei le cer medicilor să le administreze o alternativă medicală fără sînge. Există numeroase alternative la tratamentul cu sînge. Medicii cu experienţă recurg la ele. Un astfel de tratament alternativ nu este bazat pe medicina populară, ci constă în tratamente şi procedee medicale sănătoase care sînt prezentate temeinic în reviste medicale renumite. Mii de medici din întreaga lume cooperează cu noi în vederea oferirii unei bune îngrijiri medicale fără a folosi sînge, chiar dacă uneori găsirea acelor medici care îi vor trata pe copiii Martorilor fără să utilizeze sînge este încă o problemă.

⁵ Găsirea unui medic dispus să coopereze: Medicii au multe griji legate de tratarea pacienţilor şi dacă le ceri să aplice copilului tău un tratament fără sînge gradul de dificultate al acestora creşte. Unii medici vor fi de acord să trateze adulţi întrucît le respectă dorinţele privitoare la sînge, atîta timp cît ei completează o declaraţie corespunzătoare. În mod asemănător, unii ar putea accepta tratarea unor minori care au dovedit că sînt minori maturi, întrucît unele tribunale au recunoscut că minorii maturi au dreptul de a-şi formula propriile opţiuni medicale (vezi Turnul de veghere, 15 iunie 1991, paginile 16, 17, cu privire la ce anume înseamnă un minor matur). Medicii ar putea să refuze însă tratarea unor copii, în special a celor foarte mici, dacă nu li se permite să administreze sînge. De fapt, foarte puţini medici garantează sută la sută că nu vor utiliza sînge în nici o situaţie în care tratează un copil. Majoritatea medicilor consideră că, din motive medicale şi legale, nu pot da o asemenea garanţie. Cu toate acestea, un număr crescînd de medici doresc să acorde îngrijiri copiilor Martorilor lui Iehova, fiind dispuşi să meargă pînă la limita pe care o consideră posibilă în ce priveşte respectarea dorinţelor noastre cu privire la sînge.

⁶ Avînd în vedere aceasta, cum stau lucrurile dacă, în căutarea unui medic potrivit pentru copilul vostru, găsiţi unul care are reputaţia unei bune cooperări cu Martorii lui Iehova şi a recurs în trecut la aceeaşi metodă de tratament fără sînge în cazul altor Martori, dar consideră, totuşi, că legea nu îi permite să vă garanteze în mod sigur că nu va utiliza sînge? Totuşi, el vă asigură că de data aceasta crede că nu va fi nici o problemă. Aţi putea decide că aceasta este pentru voi cea mai bună opţiune posibilă. În împrejurările de faţă aţi putea ajunge la concluzia că i-aţi putea acorda permisiunea de a acţiona. Explicaţi-i însă cu toată claritatea că, acordîndu-i permisiunea de a aplica un anumit tratament medical copilului vostru, nu îi acordaţi permisiunea de a-i face transfuzii de sînge. Procedînd astfel vă veţi asuma o responsabilitate pe care va trebui să o purtaţi, fără ca decizia voastră să fie privită drept un compromis.

⁷ Fireşte că dacă aţi putea găsi o altă variantă rezonabilă de tratament alternativ, care ar reduce şi mai mult sau eventual ar elimina problema utilizării sîngelui, aţi putea opta pentru această posibilitate mai puţin riscantă. Ar fi de aşteptat să faceţi eforturi conştiincioase pentru a găsi un medic sau un chirurg care ar fi dispus să meargă mai departe decît oricare altul în a consimţi să nu recurgă la sînge. Cea mai bună apărare este să anticipaţi problemele. Depuneţi toate eforturile pentru a găsi din timp un medic dispus să coopereze. Căutaţi, dacă este posibil, să nu vă opriţi la medicii şi la spitalele care nu manifestă dispoziţia de a coopera.

⁸ În unele ţări un alt factor care poate stabili dacă va fi administrată o transfuzie de sînge este modul în care este plătită asistenţa medicală din spital. Acolo unde părinţii dispun de o asigurare de sănătate sau de altă asigurare care le permite să caute un medic care să corespundă exigenţelor lor, copiii pot fi cu uşurinţă ţinuţi departe de îngrijirea medicilor sau a membrilor personalului spitalicesc care nu cooperează. O sumă de asigurare suficientă determină adesea tipul de servicii şi de cooperare de care se bucură o familie din partea medicilor şi spitalelor. De asemenea, dispoziţia unui medic sau a unui spital de a accepta transferarea unui copil va depinde deseori de posibilităţile părinţilor de a plăti pentru îngrijirea medicală. Iar pentru viitoarele mame este important să se îngrijească de sănătatea lor în timpul sarcinii. Aceasta va contribui considerabil la prevenirea naşterilor premature şi a complicaţiilor legate de acestea, căci tratamentul obişnuit al copiilor născuţi prematur şi al problemelor lor implică de multe ori utilizarea sîngelui.

⁹ Uneori medicii se plîng de faptul că Martorii lui Iehova nu discută despre obiecţiile lor cu privire la sînge decît în ultimul moment. Nu ar trebui să se întîmple niciodată astfel. Unul dintre primele lucruri pe care părinţii Martori ar trebui să le facă atunci cînd se prezintă la spital sau cînd apelează la serviciile unui medic este să discute despre punctul lor de vedere privitor la sînge. Dacă este implicată o intervenţie chirurgicală, solicitaţi din timp o întrevedere cu medicul anestezist. Chirurgul vă poate ajuta să faceţi lucrul acesta. Fişele de internare trebuie verificate cu grijă. Aveţi dreptul să tăiaţi orice lucru cu privire la care aveţi de obiectat. Pentru a înlătura orice îndoială, scrieţi pe fişa de internare că nu doriţi şi nu permiteţi utilizarea sîngelui, în nici o situaţie, din motive religioase şi medicale.

¹⁰ Ajutor din partea organizaţiei lui Iehova: Ce măsuri a luat organizaţia lui Iehova pentru a vă ajuta să vă ocrotiţi copiii de transfuzia de sînge? Numeroase măsuri. Watch Tower Society a publicat numeroase publicaţii pentru a ne instrui cu privire la sînge şi la alternativele de tratament fără sînge. Voi aţi primit broşura Salvarea vieţii prin sînge — În ce mod?, precum şi alte publicaţii pe această temă. Aveţi, de asemenea, în congregaţia locală fraţi şi surori care vă pot oferi mult sprijin şi ajutor. În cazul unei situaţii de urgenţă, bătrînii pot considera recomandabil să organizeze o supraveghere de 24 de ore la spital, de preferinţă de către un bătrîn şi părinţii pacientului sau o altă rudă apropiată a acestuia. Transfuziile de sînge se administrează adesea atunci cînd rudele şi prietenii pleacă acasă peste noapte.

¹¹ În România nu există încă asemenea comitete de asistenţă medicală. Dar puteţi apela la Biroul filialei prin intermediul bătrînilor voştri atunci cînd aveţi nevoie de ajutor. Nu apelaţi pentru probleme minore, dar nu aşteptaţi prea mult să o faceţi atunci cînd se observă că ar putea să apară o problemă gravă.

¹² Anticiparea şi tratarea cazurilor de deferire în faţa justiţiei: Dar cum stau lucrurile atunci cînd un medic sau un spital intenţionează să obţină o hotărîre judecătorească pentru administrarea unei transfuzii copilului vostru? Este momentul de a renunţa, presupunînd că nu mai rămîne nimic de făcut? În nici un caz! Mai este posibil să se evite o transfuzie. Ar trebui să se facă pregătiri din timp pentru o asemenea posibilitate. Ce se poate face?

¹³ Înţelegerea unora dintre principiile juridice care ghidează sau influenţează spitalele şi pe judecători în asemenea chestiuni vă vor ajuta mult să vă pregătiţi apărarea. Un asemenea principiu de importanţă fundamentală este faptul că legea nu le acordă părinţilor o autoritate nelimitată de a accepta sau de a refuza un tratament medical pentru copiii lor. În timp ce, în general, adulţii au dreptul de a accepta sau de a refuza, după dorinţă, un tratament medical, părinţii nu au libertatea de a refuza tratamentul considerat necesar pentru binele copilului lor, nici chiar atunci cînd refuzul lor se bazează pe convingeri religioase susţinute în mod sincer.

¹⁴ Acest principiu fundamental a fost reflectat în hotărîrea din 1944 a Curţii Supreme a Statelor Unite, care spunea: „Părinţii pot fi liberi să devină ei înşişi martiri. Dar de aici nu rezultă că sînt liberi ca, în împrejurări identice, să facă martiri din propriii lor copii înainte ca ei să fi ajuns la vîrsta discernămîntului deplin şi legal la care pot hotărî pentru ei înşişi“. Aceeaşi preocupare primordială pentru bunăstarea şi sănătatea fizică a copilului este încorporată în legile de astăzi privitoare la ocrotirea copilului. Aceste legi, care au menirea de a-i ocroti pe copii de abuzuri, o au şi pe aceea de a-i ocroti împotriva neglijenţei de ordin medical.

¹⁵ Părinţii creştini nu au, fireşte, nimic de obiectat împotriva ocrotirii copiilor de abuz şi de neglijenţă din partea părinţilor. Dar legile privitoare la neglijarea copiilor, precum şi declaraţia Curţii Supreme citată mai sus, sînt aplicate deseori în mod inadecvat la cazurile care îi implică pe copiii Martorilor lui Iehova. De ce? Mai întîi, părinţii Martori ai lui Iehova nu intenţionează să-şi „martirizeze“ copiii. Dacă ar face-o, de ce şi-ar duce în primul rînd copiii la spital? Dimpotrivă, părinţii Martori caută ei înşişi un tratament medical pentru copiii lor. Ei îşi iubesc copiii şi doresc ca ei să se bucure de o bună sănătate. Dar ei consideră că au responsabilitatea acordată de Dumnezeu de a alege cu simţul răspunderii, cel mai bun tratament medical pentru copiii lor. Ei doresc ca problemele de sănătate ale copiilor lor să fie tratate fără sînge. O asemenea alternativă la tratamentul fără sînge nu numai că este mai bună şi mai sigură decît cea cu sînge, ci, lucrul cel mai important, ea îi păstrează pe copiii lor în favoarea marelui Dătător de viaţă, Iehova Dumnezeu.

¹⁶ În pofida foloaselor pe care le aduce îngrijirea medicală fără sînge, numeroşi medici şi funcţionari din domeniul ocrotirii copiilor privesc terapia prin transfuzie drept practica medicală standard care poate fi necesară sau chiar salvatoare a vieţii în anumite împrejurări. Astfel, cînd părinţii Martori refuză transfuziile recomandate, se pot ivi probleme. În general vorbind, medicii nu îi pot trata în mod legal pe copii fără consimţămîntul părinţilor. Pentru a putea acţiona şi fără consimţămîntul părinţilor privitor la utilizarea sîngelui, medicii sau alt personal spitalicesc pot să caute obţinerea consimţămîntului din partea unui judecător printr-o hotărîre judecătorească. Un astfel de consimţămînt autorizat de tribunal pote fi obţinut prin funcţionarii din domeniul ocrotirii copilului sau prin medicii sau funcţionarii spitalelor care acţionează în direcţia ocrotirii copilului de presupusa neglijare medicalăa.

¹⁷ De multe ori se obţin foarte repede hotărîri judecătoreşti care autorizează utilizarea sîngelui, părinţii fiind anunţaţi într-o foarte mică măsură, sau chiar deloc. Medicii, administratorii spitalelor sau funcţionarii din domeniul ocrotirii copilului caută să justifice asemenea hotărîri rapide, pretinzînd că este vorba de o urgenţă de natură medicală care nu permite timp pentru o deplină informare cu privire la cele ce se petrec. Însă, întrebaţi, medicii au recunoscut deseori că nu există o urgenţă reală şi că ei au nevoie de o hotărîre judecătorească „numai în cazul“ că, după părerea lor, ar putea deveni necesară în viitor o transfuzie. Ca ocrotitori fireşti ai copilului vostru, voi aveţi dreptul fundamental de a şti în orice moment ce fac medicii, administratorii spitalelor sau funcţionarii din domeniul ocrotirii copilului cu copilul vostru. Legea pretinde, dacă este cît de cît posibil, să fiţi informaţi cu privire la eforturile care se fac în vederea obţinerii unei hotărîri judecătoreşti şi să vi se permită să vă prezentaţi punctul de vedere în litigiul adus în faţa tribunalului.

¹⁸ Aceste realităţi de ordin judecătoresc pun în lumină valoarea faptului de a găsi un medic dispus să coopereze. Colaboraţi cu el şi ajutaţi-l să găsească un tratament fără sînge pentru problema medicală a copilului vostru, sau să obţină transferarea copilului vostru la un medic sau la un spital care aplică un asemenea tratament. Dar dacă există indicii că medicul, administratorul spitalului sau lucrătorul din domeniul ocrotirii copilului au în vedere obţinerea unei hotărîri judecătoreşti, trebuie să fiţi prompţi în a vă informa dacă se plănuieşte lucrul acesta. Uneori lucrul acesta se face în secret, prin telefon. Dacă există intenţia de a se face apel la tribunal, accentuaţi faptul că doriţi să ştiţi lucrul acesta ca să vă puteţi prezenta şi voi punctul de vedere în faţa judecătorului (Prov. 18:17). Dacă dispuneţi de timp, adesea este recomandabil să căutaţi ajutorul unui avocat. În unele ocazii au fost numiţi avocaţi din oficiu. Dacă aveţi propriul avocat sau unul numit din oficiu, Biroul filialei îi poate furniza informaţii care îl vor ajuta să realizeze cea mai bună apărare posibilă în împrejurările date.

¹⁹ Dacă refuzul vostru privitor la sînge este prezentat în faţa tribunalului, opinia medicului că sîngele este necesar pentru a păstra viaţa sau sănătatea copilului vostru poate fi foarte convingătoare. Judecătorul, ca profan în medicină, va capitula, în mod obişnuit, în faţa expertizei medicale. Lucrul acesta este valabil îndeosebi atunci cînd părinţilor li se oferă prea puţin sau chiar deloc posibilitatea de a-şi prezenta punctul lor de vedere asupra cazului, iar medicului i se permite să îşi exprime, fără nici o contestare, pretenţiile cu privire la „urgenta“ nevoie de sînge. Asemenea proceduri unilaterale nu duc la stabilirea adevărului. Fapt este că momentul şi motivul pentru care medicii cred că este necesar sîngele sînt extrem de subiective şi de incerte. Deseori, cînd un medic spune că sîngele este absolut necesar pentru a salva viaţa copilului, un alt medic, cu experienţă în tratarea fără sînge a aceleiaşi probleme, va spune că nu este nevoie de sînge pentru a-l trata pe pacient.

²⁰ Ce veţi face dacă un avocat sau un judecător vă va întreba de ce refuzaţi pentru copilul vostru o transfuzie „salvatoare“? Deşi primul vostru impuls ar putea fi acela de a-i explica despre credinţa voastră în înviere şi de a vă exprima convingerea profundă că Dumnezeu îl va readuce la viaţă pe copil dacă moare, un asemenea răspuns nu va realiza probabil nimic mai mult decît de a-l convinge pe judecător, al cărui principal interes este bunăstarea fizică a copilului, că sînteţi nişte fanatici religioşi şi că el trebuie să facă demersuri pentru a-l ocroti pe copil.

²¹ Ceea ce este necesar să cunoască tribunalul este faptul că, deşi refuzaţi sîngele din motive bine fondate din punct de vedere religios, voi nu refuzaţi îngrijirea medicală. Judecătorul trebuie să îşi dea seama că nu sînteţi nişte părinţi neglijenţi sau abuzivi, ci, dimpotrivă, părinţi iubitori, care doresc un tratament medical pentru copilul lor. Voi nu trebuie, pur şi simplu, să admiteţi ca pretinsele foloase ale tratamentului cu sînge să tragă mai greu în cumpănă decît eventualele riscuri letale şi complicaţii pe care le prezintă acesta, îndeosebi cînd există alternative medicale care nu comportă aceste riscuri.

²² În funcţie de situaţie, aţi putea aduce la cunoştinţa judecătorului că un medic consideră sîngele necesar, dar că medicii împărtăşesc opinii diferite în ce priveşte abordarea acestei probleme şi că voi doriţi să găsiţi un medic care să îl îngrijească pe copilul vostru folosind numeroasele metode de tratament fără sînge existente. Poate aţi găsit deja un medic care să vă trateze fără sînge copilul şi care să poată depune o mărturie utilă în faţa tribunalului, eventual prin telefon.

²³ Cînd li se cere judecătorilor să emită în pripă o hotărîre judecătorească, adesea ei nu examinează sau nu li se reamintesc numeroasele pericole pe care le prezintă sîngele, printre care SIDA, hepatita şi o mulţime de alte riscuri. Voi îi puteţi arăta judecătorului toate acestea şi îi puteţi aduce, de asemenea, la cunoştinţă că voi, în calitate de părinţi creştini, consideraţi utilizarea sîngelui unei alte persoane, în efortul de a susţine viaţa, drept o gravă violare a legii lui Dumnezeu şi că încercarea de a-l da cu forţa copilului vostru ar trebui privită ca fiind echivalentă cu violarea lui. Voi şi copilul vostru (dacă este destul de mare pentru a avea propriile sale convingeri) vă puteţi exprima oroarea faţă de o asemenea constrîngere fizică şi puteţi apela la judecător să nu emită o hotărîre, ci să vă permită să căutaţi un tratament medical alternativ pentru copilul vostru.

²⁴ Cînd se face o apărare corespunzătoare, judecătorii sînt în măsură să vadă cu mai multă claritate celălalt punct de vedere, şi anume al vostru, în calitate de părinţi. Atunci ei nu sînt atît de grăbiţi să autorizeze o transfuzie. În unele cazuri judecătorii au limitat cu severitate libertatea medicului de a utiliza sînge, solicitînd să se aibă în vedere mai întîi alte metode de tratament sau să li se acorde părinţilor posibilitatea de a găsi medici care să trateze fără sînge.

²⁵ Cînd aveţi de-a face cu cei care caută să administreze forţat o transfuzie, este esenţial ca voi să nu daţi niciodată nici cea mai mică dovadă că aţi şovăi în convingerile voastre. Judecătorii (şi medicii) le spun uneori părinţilor că dacă se întîmplă să aibă dificultăţi, să transfere asupra lor responsabilitatea deciziei referitoare la o transfuzie, închipuindu-şi că astfel părinţii şi-ar linişti mai uşor conştiinţa. Dar ar trebui să arătaţi clar tuturor celor interesaşi că voi, în calitate de părinţi, vă simţiţi obligaţi să continuaţi să faceţi tot ce puteţi pentru a evita o transfuzie. Aceasta este responsabilitatea dată vouă de Dumnezeu. Ea nu este transferabilă.

²⁶ Prin urmare, este necesar ca atunci cînd vorbiţi cu medicii şi cu judecătorii să fiţi pregătiţi să vă declaraţi cu claritate şi în mod convingător poziţia. Dacă, în pofida tuturor eforturilor voastre, se emite o hotărîre judecătorească continuaţi să-l imploraţi pe medic să nu administreze transfuzia şi insistaţi să aplice o altă metodă de tratament. Continuaţi să-i cîştigaţi bunăvoinţa pentru a lua în considerare articole medicale şi recomandările unor medici care sînt dispuşi să fie consultaţi în problema medicală legată de evitarea sîngelui. Nu doar o dată, un medic în aparenţă inflexibil s-a întors din sala de operaţie şi a anunţat cu mîndrie că nu a utilizat sînge. Astfel, chiar şi după ce s-a emis o hotărîre judecătorească, nu renunţaţi niciodată, indiferent de situaţie! — Vezi ediţia din 15 iunie 1991 a Turnului de veghere, „Întrebări de la cititori“.

²⁷ Aduceţi-vă aminte că Isus a zis: „Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata [tribunalelor locale, NW] . . . Din cauza Mea, veţi fi duşi înaintea stăpînitorilor şi înaintea împăraţilor, ca mărturie înaintea lor şi înaintea neamurilor“. Pentru mîngîierea noastră în asemenea împrejurări, Isus a adăugat că spiritul sfînt ne va ajuta să ne reamintim ceea ce va fi potrivit şi folositor să spunem în asemenea ocazii. — Mat. 10:16–20.

²⁸ „Cine se arată perspicace într-o chestiune va găsi binele, şi fericit este cel care se încrede în Iehova!“ (Prov. 16:20, NW). Părinţi, faceţi din timp pregătirile necesare pentru a vă ocroti copilul de o transfuzie de sînge care contaminează spiritualiceşte (Prov. 22:3). Copii, reacţionaţi la instruirea pe care v-o dau părinţii voştri atunci cînd fac asemenea pregătiri şi sădiţi-le în inima voastră. Ca familie, ‘vedeţi să nu cumva să mîncaţi sînge . . . ca să vă meargă bine’, deoarece astfel vă veţi bucura de binecuvîntarea lui Iehova şi de aprobarea sa binevoitoare. — Deut. 12:23–25.

[Notă de subsol]