Pensionarea: o poartă deschisă spre activitate teocratică?
PENSIONAREA — pentru mulţi, aceasta pune capăt unei lungi perioade de stres şi iritare. După ce au fost prinşi într-o rutină plictisitoare sau frenetică, mulţi aşteaptă cu nerăbdare ca pensionarea să le deschidă o poartă spre ani de tihnă şi de libertate personală. Însă foarte des, această poartă duce la plictiseală şi apatie. Recreerea şi hobby-urile pur şi simplu nu creează sentimentul demnităţii pe care îl oferă munca.
Pentru Martorii lui Iehova, pensionarea poate deschide „o poartă largă care duce la activitate“ (1 Corinteni 16:9, NW). Deşi vârsta înaintată aduce cu sine problemele şi limitele ei, unele persoane în vârstă au constatat că, cu ajutorul lui Iehova, îşi pot intensifica serviciul pentru Dumnezeu. Să luăm în discuţie experienţele câtorva creştini în vârstă din Olanda. În decursul anului de serviciu 1995, 269 dintre cei peste 1 223 de pionieri (proclamatori cu timp integral ai Regatului) aveau 50 de ani sau mai mult. Dintre aceştia, 81 aveau 65 de ani sau mai mult.
Unii reuşesc să facă pionierat pur şi simplu menţinându-şi ritmul alert pe care îl aveau în serviciul laic. (Compară cu Filipeni 3:16.) Un creştin pe nume Karel, care a ieşit la pensie, relatează: „Când eram în serviciul laic, obişnuiam să încep munca la 7,30. Când am ieşit la pensie, m-am hotărât să-mi păstrez acelaşi program. Începeam ziua cu mărturia stradală cu reviste în faţa gării, la ora şapte în fiecare dimineaţă“.
O altă cheie a succesului este planificarea atentă (Proverbele 21:5). De exemplu, unii au reuşit să-şi pună deoparte suficiente fonduri pentru a se întreţine în timp ce efectuau ministerul. Alţii au decis să-şi reducă cheltuielile personale şi să obţină un serviciu cu jumătate de normă. Să luăm cazul lui Theodore şi Ann. După căsătorie, ei au făcut pionierat până când obligaţiile familiale nu le-au mai permis acest lucru. Dar spiritul lor de pionier a rămas viu! Pe măsură ce fiicele lor au crescut, ele au fost încurajate încontinuu să devină pioniere. Ba mai mult, Theodore şi Ann au dat un bun exemplu, făcând deseori pionierat auxiliar. Când fetele s-au făcut mai mari, Theodore şi Ann au început să reducă munca laică pentru a dedica mai mult timp serviciului de teren.
După ce fetele au intrat în ministerul cu timp integral şi au părăsit locuinţa, Ann a început pionieratul. Într-o zi, ea l-a îndemnat pe Theodore să-şi lase serviciul. „Amândoi putem face pionierat“, i-a sugerat ea. Theodore şi-a informat patronul despre intenţiile sale. Spre surprinderea lui, şeful s-a oferit să-l ajute dându-i o muncă cu jumătate de normă şi spunând: „Bănuiesc că vrei să lucrezi cu normă întreagă pentru şeful tău de sus [din cer]“. În prezent, Theodore şi Ann se bucură să facă pionierat împreună.
Unii au început pionieratul datorită unor împrejurări care s-au ivit în viaţa lor. Moartea tragică a fiicei şi a nepoatei lor a determinat un cuplu de persoane în vârstă să mediteze serios la modul în care aveau să-şi folosească anii care le mai rămăseseră (Eclesiastul 7:2). În loc să se lase copleşiţi de durere, ei au început serviciul cu timp integral, de care se bucură deja de peste opt ani!
Este adevărat, îţi trebuie multă hotărâre să rămâi în ministerul cu timp integral. De exemplu, Ernst şi soţia sa, Riek, au început pionieratul imediat după ce copiii lor au plecat de acasă. La puţin timp după aceea, un fost partener de afaceri al lui Ernst i-a oferit acestuia un post bine plătit. Ernst i-a răspuns: „Avem cel mai bun patron din câţi am avut vreodată şi nu dorim să-l părăsim!“ Deoarece Ernst şi soţia sa au rămas „angajaţii“ lui Iehova, lor li s-au oferit alte privilegii de serviciu. Ei au slujit în lucrarea de circumscripţie mai bine de 20 de ani şi continuă şi astăzi să activeze ca pionieri. Regretă ei calea lor de sacrificiu de sine? Cu câtva timp în urmă, acest cuplu a scris: „Dacă va permite Iehova, peste trei luni vom celebra 50 de ani de la căsătoria noastră, moment deseori numit nunta de aur. Dar cu convingere deplină spunem că adevărata noastră perioadă de aur a început odată cu pionieratul“.
Mulţi constată că poarta care duce la o activitate sporită duce şi la mai multă bucurie. Un frate care a început pionieratul la două săptămâni după ce a împlinit 65 de ani afirmă: „Trebuie să spun că niciodată în viaţă nu am avut o perioadă aşa de bogată în binecuvântări ca ultimii zece ani de pionierat“. Un cuplu căsătorit care face pionierat de peste şapte ani spune: „Ce altceva ar trebui să facă o pereche la vârsta noastră şi în situaţia noastră? Deseori vedem în teritoriu oameni ca noi: stând comozi acasă, devenind doar mai graşi, mai bătrâni şi mai greoi. Pe noi, serviciul ne menţine într-o stare mintală şi fizică bună. Suntem tot timpul împreună. Râdem foarte mult şi ne bucurăm de viaţă“.
Bineînţeles, nu toţi cei în vârstă îşi pot permite să facă pionierat. Aceşti creştini pot fi siguri că Iehova apreciază orice sunt ei capabili să facă în serviciul său. (Compară cu Marcu 12:41–44.) De exemplu, o soră invalidă este nevoită să stea într-un sanatoriu. Însă şi pentru ea mai este deschisă o poartă spre activitate! Un medic a întrebat-o cum îşi petrece timpul liber. Ea povesteşte: „I-am spus că nu am niciodată suficient timp. El nu a putut înţelege. I-am spus că lucrurile stau astfel deoarece zilele mele sunt pline cu activităţi satisfăcătoare. Nu mă simt singură, ci îi caut pe cei care sunt singuri şi încerc să le spun ce vrea să facă Dumnezeu pentru omenire“. Ea concluzionează astfel: „De la o persoană de aproape 80 de ani nu se poate aştepta prea mult. Rugaţi-vă pentru mine, astfel încât să pot aduce încă multe persoane la Iehova“.
Eşti la vârsta pensionării? Poarta spre o viaţă liniştită poate fi foarte tentantă, dar aceasta nu este poarta ce duce la binecuvântare spirituală. Analizează-ţi situaţia în rugăciune. S-ar putea să ai posibilitatea de a merge pe poarta care duce la mai multă activitate în serviciul lui Iehova.
[Legenda fotografiilor de la pagina 25]
Pensionarea poate duce la o activitate sporită în minister.