Ce viitor le doriţi copiilor voştri?

VĂ CONSIDERAŢI copiii o moştenire de mare valoare (Psalmul 127:3)? Sau priviţi creşterea lor ca pe o investiţie împovărătoare, al cărei succes nu este garantat? În loc să aducă vreun câştig financiar, creşterea copiilor costă bani până când aceştia ajung să se întreţină singuri. Dacă administrarea unei averi moştenite presupune o bună planificare, acelaşi lucru este necesar şi pentru a fi un bun părinte.

Părinţii grijulii vor să le dea copiilor lor un început bun în viaţă. Deşi în această lume se pot întâmpla lucruri rele şi tragice, părinţii pot contribui mult la ocrotirea copiilor lor. Să luăm cazul lui Werner şi al Evei, menţionaţi în articolul precedent.a

Când părinţii se îngrijesc cu adevărat

Werner spune că, în loc să lase lucrurile în voia lor, părinţii lui s-au interesat cu adevărat de modul în care decurgeau lucrurile la şcoală. „Am apreciat foarte mult sugestiile practice pe care mi le-au dat şi am simţit că se îngrijeau de mine şi mă susţineau. Ca părinţi erau foarte fermi, dar ştiam că erau adevăraţii mei prieteni.“ Iar când Eva a ajuns deprimată din cauza învăţăturii şi nu mai putea să doarmă, părinţii ei, Francisco şi Inez, au petrecut mult timp şi cu ea, ajutând-o să-şi redobândească echilibrul psihic şi spiritual.

Cum au procedat Francisco şi Inez pentru a-şi ocroti copiii şi a-i pregăti pentru viaţa de adult? De când copiii erau mici, aceşti părinţi iubitori i-au inclus întotdeauna în activităţile lor zilnice. În loc să-şi petreacă timpul doar cu prietenii lor adulţi, Inez şi Francisco îşi luau cu ei copiii oriunde mergeau. Ca părinţi iubitori, ei le-au dat totodată fiului şi fiicei lor o îndrumare potrivită. Inez spune: „I-am învăţat să aibă grijă de casă, să fie economi şi să-şi îngrijească hainele. I-am ajutat să-şi aleagă o profesie şi să împace responsabilităţile pe care le presupunea aceasta cu interesele spirituale“.

Cât de important este să vă cunoaşteţi bine copiii şi să le daţi o îndrumare părintească! Să analizăm trei domenii în care puteţi proceda astfel: 1) Ajutaţi-vă copiii să-şi aleagă o meserie potrivită; 2) pregătiţi-i să facă faţă presiunilor de natură afectivă de la şcoală şi de la locul de muncă; 3) învăţaţi-i să-şi satisfacă necesităţile spirituale.

Ajutaţi-i să-şi aleagă o meserie potrivită

Întrucât munca laică a unei persoane nu numai că îi influenţează situaţia financiară, dar îi şi răpeşte mult timp, a fi un bun părinte presupune a descoperi care sunt domeniile de interes şi aptitudinile copilului vostru. Întrucât nici o persoană conştiincioasă nu ar vrea să fie o povară pentru alţii, părinţii trebuie să se gândească bine cum şi-ar putea pregăti copilul ca acesta să se întreţină pe el şi o familie. Va trebui ca fiul sau fiica voastră să înveţe o meserie pentru a duce o viaţă decentă? Ca părinţi grijulii, străduiţi-vă să vă ajutaţi copilul să cultive dorinţa de a lucra cu conştiinciozitate, dispoziţia de a învăţa şi capacitatea de a se înţelege cu alţii.

Să luăm cazul lui Nicole. Ea spune: „Părinţii mei m-au pus să lucrez cu ei la firma lor care asigura curăţenia. Ei mi-au sugerat să dau în casă o parte din ceea ce câştigam, iar restul banilor să-i cheltuiesc cum vreau sau să-i pun deoparte. Aceasta m-a ajutat să dezvolt simţul responsabilităţii, care mi-a fost de mare folos mai târziu“.

Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, nu specifică ce fel de muncă laică trebuie să aleagă o persoană, însă dă unele sfaturi sănătoase. De exemplu, apostolul Pavel a spus: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce“. Scriindu-le creştinilor din Tesalonic, el a mai spus: „Auzim . . . că unii dintre voi umblă în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Unora ca acestora le poruncim şi îi îndemnăm în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lor, lucrând în linişte“. — 2 Tesaloniceni 3:10–12.

Însă obţinerea unui loc de muncă şi câştigarea banilor nu este totul în viaţă. Cei ce sunt prea ambiţioşi pot ajunge în cele din urmă nemulţumiţi şi pot constata că „gonesc după vânt“ (Eclesiastul 1:14). În loc să-şi îndemne copiii să urmărească faima şi prosperitatea, ar fi bine ca părinţii să-i ajute să vadă înţelepciunea cuvintelor inspirate ale apostolului Ioan: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume, pofta cărnii, pofta ochilor şi mândria vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea trece, şi pofta ei, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac“. — 1 Ioan 2:15–17.

Cum le puteţi satisface necesităţile afective?

Ca părinţi, puteţi fi asemenea unor antrenori. Un antrenor nu se concentrează doar asupra capacităţii atleţilor de a alerga repede sau de a face sărituri mari. Foarte probabil că el se străduieşte şi să-i ajute să învingă orice atitudine negativă, ridicându-le astfel moralul. În cazul vostru, cum îi puteţi încuraja, pregăti şi stimula pe copiii voştri?

Să luăm cazul lui Rogerio, un băiat de 13 ani. Pe lângă tulburarea produsă de schimbările fiziologice din corpul său, el a fost supus unor presiuni de natură afectivă cauzate de neînţelegerile dintre părinţii lui şi faptul că ei l-au neglijat. Ce se poate face pentru tinerii ca el? Deşi este imposibil să vă ocrotiţi copiii de orice nelinişte şi influenţă negativă, nu renunţaţi niciodată la rolul vostru de părinte. Fără să fiţi prea protectori, disciplinaţi-i cu înţelegere, amintindu-vă întotdeauna că fiecare copil este unic. Dând dovadă de amabilitate şi iubire, îi puteţi ajuta mult pe tineri să se simtă în siguranţă şi să nu-şi piardă încrederea şi respectul de sine.

Indiferent în ce măsură au reuşit părinţii voştri să vă satisfacă necesităţile afective, trei lucruri vă pot ajuta să deveniţi părinţi cu adevărat eficienţi: 1) Nu vă lăsaţi atât de absorbiţi de problemele personale, încât să ignoraţi problemele aparent minore ale copiilor voştri; 2) străduiţi-vă să întreţineţi o comunicare plăcută şi deschisă cu ei; 3) promovaţi o atitudine pozitivă în ce priveşte modul de a rezolva problemele şi de a-i trata pe alţii.

Privind în urmă la anii adolescenţei, Birgit spune: „Am învăţat că nu-i poţi schimba pe oameni aşa cum ai vrea tu. Mama mi-a spus că, dacă văd la alţii ceva ce nu-mi place, ceea ce pot face este să nu devin ca ei. Ea mi-a spus şi că timpul cel mai potrivit pentru a face schimbări în modul de viaţă este în tinereţe“.

Însă copiii voştri au nevoie de mai mult decât de un loc de muncă şi de stabilitate afectivă. Întrebaţi-vă: „Consider eu responsabilitatea de părinte ca pe o responsabilitate de la Dumnezeu?“ Dacă da, atunci veţi dori să satisfaceţi şi necesităţile spirituale ale copiilor voştri.

Cum le puteţi satisface necesităţile spirituale

În Predica de pe munte, Isus Cristos a spus: „Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale, căci lor le aparţine regatul cerurilor“ (Matei 5:3, NW). Ce presupune satisfacerea necesităţilor spirituale? Copiii trag mari foloase când părinţii dau un exemplu excelent de credinţă în Iehova Dumnezeu. Apostolul Pavel a scris: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui [Dumnezeu]. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că El răsplăteşte pe cei care Îl caută“ (Evrei 11:6). Însă, pentru ca credinţa să aibă sens, este necesară rugăciunea (Romani 12:12). Dacă vă recunoaşteţi necesităţile spirituale, veţi căuta îndrumarea divină, aşa cum a făcut tatăl copilului care a devenit renumitul judecător Samson al Israelului (Judecătorii 13:8). Nu numai că vă veţi ruga, dar veţi şi căuta ajutor în Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, Biblia. — 2 Timotei 3:16, 17.b

În pofida eforturilor asidue necesare pentru acordarea unei îndrumări sănătoase, a sprijinului afectiv şi a ajutorului spiritual, faptul de a fi părinte poate aduce recompense. Tatăl a doi copii din Brazilia spune: „Nici nu-mi pot imagina cum ar fi fost viaţa fără copii. Există atât de multe lucruri bune de care ne putem bucura împreună cu ei!“ Explicând de ce o duc bine copiii, mama adaugă: „Suntem întotdeauna împreună şi încercăm să facem lucrurile cu un spirit fericit şi de sărbătoare. Dar lucrul cel mai important este acela că ne rugăm întotdeauna pentru copii“.

Priscilla îşi aminteşte de iubirea şi răbdarea pe care le manifestau părinţii ei faţă de ea când avea o problemă. „Ei erau adevăraţii mei prieteni şi mă ajutau în orice situaţie“, spune ea. „Când am fost copil, m-am simţit într-adevăr tratată ca «o moştenire de la Iehova»“ (Psalmul 127:3). De ce nu v-aţi rezerva un anumit timp ca să citiţi Biblia şi publicaţiile creştine împreună cu copiii voştri, la fel ca mulţi alţi părinţi? Analizarea relatărilor şi a principiilor biblice într-o atmosferă încurajatoare îi poate ajuta pe copii să se simtă în siguranţă şi să aibă o speranţă reală de viitor.

Când toţi copiii vor fi în siguranţă

Deşi viitorul multor copii de astăzi pare sumbru, Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură că pământul va deveni în curând o locuinţă sigură pentru om. Imaginaţi-vă cum va fi în lumea nouă promisă de Dumnezeu, când părinţii nu vor mai trebui să se îngrijoreze de siguranţa copiilor lor (2 Petru 3:13)! Încercaţi să vă imaginaţi măreaţa împlinire a acestei profeţii: „Lupul va locui împreună cu mielul şi leopardul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş“ (Isaia 11:6). Siguranţa spirituală descrisă prin aceste cuvinte are o împlinire figurativă chiar şi astăzi în rândul celor ce-i slujesc lui Iehova. În mijlocul lor veţi simţi grija iubitoare a lui Dumnezeu. Dacă îl iubiţi pe Dumnezeu, fiţi siguri că el vă înţelege sentimentele de părinte şi vă va ajuta să faceţi faţă îngrijorărilor şi obstacolelor care vă pot apărea în cale. Studiaţi Cuvântul său şi puneţi-vă speranţa în Regatul său.

Ajutaţi-vă copiii să umble pe calea ce duce la viaţă eternă dându-le un exemplu excelent. Dacă vă refugiaţi la Iehova Dumnezeu, viitorul vostru şi al copiilor voştri poate depăşi aşteptările voastre. Puteţi avea aceeaşi încredere ca şi psalmistul, care a cântat: „DOMNUL să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima“. — Psalmul 37:4.

[Note de subsol]