Să sensibilizăm inimile cu ajutorul artei de a convinge

MULŢI oameni privesc cu suspiciune cuvântul „a convinge“. Acesta le poate sugera unora un comerciant insistent sau o reclamă menită să-l înşele sau să-l manipuleze pe consumator. Chiar şi în Biblie, ideea de a convinge pe cineva are uneori conotaţii negative, însemnând a corupe sau a conduce pe cineva pe un drum greşit. De exemplu, apostolul creştin Pavel le-a scris galatenilor: „Voi alergaţi bine; cine v-a tăiat calea ca să nu ascultaţi de adevăr? Înduplecarea aceasta [acest fel de convingere, NW] nu vine de la Cel care vă cheamă“ (Galateni 5:7, 8). Totodată, Pavel i-a avertizat pe coloseni să nu permită nimănui să-i „înşele prin cuvinte înduplecătoare [cu argumente convingătoare, NW]“ (Coloseni 2:4). Faptul de a convinge pe cineva în felul acesta înseamnă a clădi cu argumente inteligente pornind de la o bază greşită.

Însă în a doua scrisoare adresată lui Timotei, apostolul Pavel a folosit într-un mod diferit ideea de a convinge pe cineva. El a scris: „Rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat [în care ai fost convins să crezi, NW], căci ştii de la cine le-ai învăţat“ (2 Timotei 3:14). Faptul că Timotei ‘a fost convins să creadă’ nu înseamnă că el a fost manipulat de mama şi de bunica lui, de la care a învăţat adevărurile scripturale.a — 2 Timotei 1:5.

În timp ce se afla la Roma sub arest la domiciliu, Pavel le-a depus multora o mărturie temeinică, „căutând să-i încredinţeze [să-i convingă, NW] despre Isus, atât prin Legea lui Moise cât şi prin Proroci. Vorbirea ţinea de dimineaţa până seara“ (Faptele 28:23). Îi înşela Pavel pe ascultătorii săi? În nici un caz! Aşadar, este cât se poate de clar că faptul de a convinge pe cineva nu este întotdeauna ceva greşit.

Când este folosit în sens pozitiv, rădăcina cuvântului grecesc din Biblie tradus prin „a convinge“ înseamnă a îndupleca, a face ca cineva să se răzgândească apelând la argumente temeinice şi logice. Un învăţător poate clădi astfel pe o bază scripturală, folosindu-se de convingere pentru a le insufla altora credinţă în adevărul Bibliei (2 Timotei 2:15). De fapt, aceasta a fost o caracteristică a ministerului lui Pavel. Chiar şi Dimitrie, argintarul, care considera că învăţăturile creştine erau eronate, a observat: „Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat [a convins, NW] şi a abătut o mare mulţime şi zice că zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei“. — Faptele 19:26.

Să-i convingem pe alţii în minister

Isus Cristos şi-a instruit continuatorii astfel: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului“ (Matei 28:19, 20). În peste 230 de ţări, Martorii lui Iehova se conformează acestei porunci. În anul de serviciu 1997, în întreaga lume ei au condus în medie 4 552 589 de studii biblice la domiciliu în fiecare lună.

Dacă ai privilegiul de a conduce un studiu biblic la domiciliu, ar fi bine să anticipezi situaţiile care îţi vor pretinde să foloseşti arta de a convinge. De exemplu, să presupunem că la următorul studiu se va ivi o întrebare cu privire la Trinitate. Ce ai putea face în cazul în care ştii că elevul tău acceptă această doctrină? I-ai putea da o publicaţie care analizează acest subiect. După ce o citeşte, ai putea constata că elevul s-a convins de faptul că Dumnezeu şi Isus nu sunt una şi aceeaşi persoană. Dar ce poţi face în cazul în care mai rămân de lămurit unele întrebări?

Ascultă cu atenţie. Acest lucru te va ajuta să-ţi dai seama ce crede elevul tău despre un anumit subiect. De exemplu, dacă elevul tău spune: „Eu cred în Trinitate“, ai putea iniţia imediat o discuţie scripturală pentru a combate această doctrină. Dar există diferite păreri cu privire la Trinitate. S-ar putea ca elevul tău să creadă ceva foarte diferit de ceea ce înţelegi tu prin doctrina Trinităţii. Acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre alte convingeri, cum ar fi reîncarnarea, nemurirea sufletului şi salvarea. De aceea, ascultă cu atenţie înainte de a vorbi. Nu face presupuneri în legătură cu ceea ce crede elevul. — Proverbele 18:13.

Pune întrebări. Acestea ar putea fi formulate astfel: „Ai crezut întotdeauna în Trinitate? Ai studiat vreodată amănunţit ce spune Biblia despre acest subiect? Dacă Dumnezeu ar face parte dintr-o trinitate, nu ne-ar spune Cuvântul său, Biblia, în mod direct şi cu claritate lucrul acesta?“ În timp ce îi predai elevului, opreşte-te din când în când şi pune întrebări de felul: „Înţelegi ce am examinat până acum?“ „Eşti de acord cu această explicaţie?“ Folosindu-te cu dibăcie de întrebări, elevul tău va lua parte în mod activ la procesul de învăţare. El nu ar trebui să stea doar şi să asculte în timp ce tu îi explici un subiect.

Foloseşte argumente solide. De exemplu, când vorbeşti despre doctrina Trinităţii, i-ai putea spune elevului tău: „La botezul lui Isus s-a auzit o voce din cer, care spunea: «Tu eşti Fiul Meu prea iubit». Dacă Dumnezeu era cu adevărat pe pământ, fiind botezat, şi-ar fi proiectat el vocea spre cer şi de acolo înapoi, pentru ca aceste cuvinte să poată fi auzite pe pământ? Nu ar fi fost aceasta o înşelătorie? Ar putea recurge la aşa ceva Dumnezeu, «care nu poate să mintă»?“ — Luca 3:21, 22; Tit 1:1, 2.

Argumentele solide prezentate cu tact sunt deseori foarte eficiente. Să luăm exemplul unei doamne pe care o vom numi Barbara. Ea crezuse toată viaţa că Isus este Dumnezeu şi că el face parte dintr-o trinitate care cuprinde şi spiritul sfânt. Însă, într-o zi, un Martor al lui Iehova i-a spus că Dumnezeu şi Isus sunt două persoane distincte şi i-a arătat câteva versete scripturale pentru a-şi susţine afirmaţia.b Barbara nu putea combate Biblia, însă în acelaşi timp se simţea frustrată. La urma urmei, îndrăgea doctrina Trinităţii.

Cu răbdare, Martorul a încercat să o convingă pe Barbara. „Dacă aţi vrea să mă învăţaţi că două persoane sunt egale, a întrebat-o el, ce grad de rudenie aţi folosi pentru a exemplifica lucrul acesta?“ Ea a stat o clipă să se gândească, după care a răspuns: „M-aş referi la doi fraţi“. „Exact“, a răspuns Martorul. „Poate chiar la doi gemeni. Dar când ne învaţă să-l considerăm pe Dumnezeu Tatăl şi pe el însuşi Fiul, ce mesaj ne transmite Isus?“ „Înţeleg“, a răspuns Barbara, făcând ochii mari. „El îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind mai înaintat în vârstă şi cu o autoritate mai mare.“

„Exact, a răspuns Martorul, şi în special auditoriul lui Isus, alcătuit din evrei care trăiau într-o societate patriarhală, ar fi ajuns la această concluzie.“ Pentru a întări această idee, Martorul a concluzionat astfel: „Dacă noi putem folosi o ilustrare atât de potrivită — aceea a fraţilor sau a gemenilor — pentru a reda ideea de egalitate, cu siguranţă că şi Isus, Marele Învăţător, ar fi putut face la fel. El a folosit însă cuvintele «tată» şi «fiu» pentru a descrie relaţia care există între el şi Dumnezeu“.

În cele din urmă, Barbara a înţeles explicaţia şi a acceptat-o. Inima îi fusese sensibilizată cu ajutorul artei de a convinge.

Când avem de-a face cu sentimente

Deseori, convingerile religioase adânc înrădăcinate au şi o latură emoţională. Să luăm cazul Ednei, o credincioasă catolică. Nepoţii ei adolescenţi i-au adus dovezi scripturale clare potrivit cărora Dumnezeu şi Isus nu sunt una şi aceeaşi persoană. Edna a înţeles ceea ce a auzit. Cu toate acestea, ea le-a spus în mod amabil, dar ferm: „Eu cred în Sfânta Treime“.

Probabil că şi tu ai întâlnit o situaţie asemănătoare. Mulţi consideră că doctrinele religiei lor fac parte din personalitatea lor. Pentru a le convinge pe aceste persoane care studiază Biblia, se cere ceva mai mult decât o argumentare rece sau chiar decât o serie de versete scripturale prin care să li se arate că punctul lor de vedere este greşit. Aceste situaţii se pot rezolva realizând un echilibru între arta de a convinge şi compasiune (compară cu Romani 12:15; Coloseni 3:12). Este adevărat că un învăţător eficient trebuie să aibă convingeri ferme. De exemplu, Pavel a folosit expresii cum ar fi: „Sunt convins“ şi „Eu ştiu şi sunt convins în Domnul Isus“ (Romani 8:38, NW; 14:14, NW). Totuşi, atunci când ne exprimăm convingerile, nu ar trebui să avem o atitudine dogmatică şi o siguranţă exagerată, nici nu ar trebui să fim sarcastici sau să-i umilim pe ascultătorii noştri când prezentăm adevărurile Bibliei. Cu siguranţă, noi nu dorim să-l supărăm sau chiar să-l insultăm pe elev. — Proverbele 12:18.

Vom fi mult mai eficienţi dacă vom respecta convingerile elevului şi dacă îi vom recunoaşte dreptul de a le avea. Cheia succesului este umilinţa. Un învăţător care manifestă umilinţă a minţii nu consideră că este din fire superior elevului său (Luca 18:9–14; Filipeni 2:3, 4). Faptul de a convinge cu teamă de Dumnezeu presupune o umilinţă care spune de fapt: „Iehova a fost bun şi m-a ajutat să înţeleg acest lucru. Dă-mi voie să ţi-l explic şi ţie“.

Pavel le-a scris colaboratorilor săi creştini din Corint: „Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt ale firii păcătoase, ci sunt puternice, datorită lui Dumnezeu, ca să dărâme întăriturile. Noi răsturnăm raţionamentele şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos“ (2 Corinteni 10:4, 5). Astăzi, Martorii lui Iehova folosesc Cuvântul lui Dumnezeu pentru a răsturna doctrine false adânc înrădăcinate, precum şi obiceiuri şi trăsături întipărite adânc care îi displac lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:9–11). Procedând astfel, Martorii îşi amintesc că Iehova a manifestat răbdare iubitoare faţă de ei. Cât de fericiţi sunt ei că au Cuvântul Său, Biblia, şi că pot folosi acest instrument puternic pentru a smulge din rădăcini învăţături false şi pentru a sensibiliza inimi cu ajutorul artei de a convinge!

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 23]

Cum să sensibilizezi inima elevului tău

◻ Roagă-l pe Iehova să te îndrume pentru a putea sensibiliza inima persoanei cu care studiezi Biblia. — Neemia 2:4, 5; Isaia 50:4.

◻ Vezi care sunt convingerile elevului şi de ce se simte el atras de o concepţie falsă. — Faptele 17:22, 23.

◻ În timp ce păstrezi o bază comună, cu amabilitate şi răbdare adu argumente scripturale şi logice. — Faptele 17:24–34.

◻ Dacă este posibil, consolidează adevărurile biblice cu ajutorul unor ilustrări eficiente. — Marcu 4:33, 34.

◻ Arată-i elevului care sunt avantajele faptului de a accepta cunoştinţa exactă din Biblie. — 1 Timotei 2:3, 4; 2 Timotei 3:14, 15.