Cîntarea 142
Speranţa de eliberare a creaţiei
1. E-n suferinţă orice fiinţă:
Culegem ce s-a semănat.
Respins e Cel Sfînt‚ supuşi deci toţi sînt
La lucruri ce au dăunat.
2. În aşteptare‚ dorind salvare‚
Spre Dumnezeu privim acum.
Pe cei ce-oftează îi consolează‚
Le este un prieten bun.
3. La dezrobire‚ restabilire
Ajunge omul în curînd.
Prin Fiul uns el primeşte astfel
În dar favoarea Celui Sfînt.
4. E-o fericire cînd în unire
Cu noua „naţiune“ stăm.
Prin predicare‚ cu-anticipare
Favoruri din Regat gustăm.