August

Textul de astăzi conține două idei importante: 1) oamenii drepți nu sunt scutiți de probleme, 2) Iehova îi scapă din încercări. În ce fel? De exemplu, ne ajută să avem o perspectivă realistă asupra vieții în acest sistem. Iehova ne asigură că vom fi fericiți în timp ce îi slujim, dar nu ne promite o viață fără probleme în prezent. (Is. 66:14) El ne îndeamnă să privim cu încredere spre viitor, când ne vom bucura de adevărata viață. (2 Cor. 4:16-18) Până atunci însă, ne ajută să facem față fiecărei zile în parte. (Plâng. 3:22-24) Ce lecții putem învăța din exemplul slujitorilor fideli ai lui Iehova din trecut, dar și din prezent? La fel ca ei, și noi putem fi luați prin surprindere de unele probleme. Dar, dacă ne vom baza pe Iehova, el ne va sprijini mereu. (Ps. 55:22) w23.04 17:3-4

Iosif și Maria au fost un exemplu de supunere față de autoritățile superioare, chiar și atunci când nu le-a fost ușor. (Luca 2:1-6) Când Maria era aproximativ în ultima lună de sarcină, ea și Iosif au fost puși în fața unui test al ascultării. În acea perioadă, împăratul roman august a poruncit să se facă un recensământ. Prin urmare, Iosif și Maria trebuiau să facă o călătorie de circa 150 km până la Betleem, printr-un ținut deluros. Această călătorie nu avea să fie deloc ușoară, mai ales pentru Maria. Fără îndoială că ei se temeau pentru siguranța Mariei și a copilului încă nenăscut. Ce aveau să facă dacă ea ar fi născut în timpul călătoriei? În fond, îl purta în pântece chiar pe promisul Mesia. Avea să constituie această situație o scuză pentru a justifica neascultarea? Aceste îngrijorări nu i-au împiedicat pe Iosif și pe Maria să respecte legea. Iehova a binecuvântat dispoziția lor de a asculta. Astfel, Maria a ajuns în siguranță în Betleem, a dat naștere unui copil sănătos și a contribuit la împlinirea unei profeții! (Mica 5:2) w23.10 42:9, 11-12

Simți un nod în gât chiar și numai la gândul de a da un răspuns la întruniri? Dacă da, nu te descuraja. O sugestie utilă ar fi să te pregătești bine. (Prov. 21:5) Cu cât cunoști mai bine materialul, cu atât îți va fi mai ușor să răspunzi. De asemenea, fă comentarii scurte. (Prov. 15:23; 17:27) Dacă dai un răspuns scurt, vei avea mai puține emoții. O exprimare concisă și cu propriile cuvinte denotă o bună pregătire și o înțelegere profundă a materialului. Dar dacă ai aplicat unele dintre aceste sugestii și în continuare îți este greu să dai mai mult de unu sau două răspunsuri? Fii convins că Iehova apreciază eforturile tale. (Luca 21:1-4) A da tot ce ai mai bun nu înseamnă a-ți pune pe umeri o povară pe care nu o poți duce. (Filip. 4:5) Fă-ți o autoanaliză, fixează-ți un obiectiv realist și roagă-l pe Iehova să te ajute să-ți ții sub control emoțiile. Pentru început, ți-ai putea propune să faci doar un comentariu scurt. w23.04 18:6-8

Apostolul Pavel îi compară pe creștini cu niște soldați care se află în stare de alertă și sunt echipați pentru bătălie. Un soldat aflat la datorie trebuie să fie gata oricând pentru luptă. Același lucru se așteaptă și din partea noastră. Vom fi întotdeauna pregătiți pentru ziua lui Iehova dacă purtăm platoșa credinței și a iubirii, precum și coiful speranței. Așa cum platoșa ocrotea inima unui soldat, tot așa credința și iubirea protejează inima noastră figurativă. Aceste calități ne ajută să continuăm să-i slujim lui Dumnezeu și să-l urmăm pe Isus. Credința ne întărește convingerea că Iehova ne va răsplăti când îl căutăm din toată inima. (Evr. 11:6) Tot credința ne motivează să-i rămânem loiali Conducătorului nostru, Isus, chiar și atunci când trecem prin încercări. În prezent, mulți slujitori ai lui Iehova își păstrează integritatea, în pofida persecuțiilor sau a greutăților economice. Exemplul lor ne ajută să cultivăm o credință suficient de puternică pentru a înfrunta încercările vieții. De asemenea, dacă imităm exemplul celor care și-au simplificat viața pentru a pune interesele Regatului pe primul loc, vom putea evita capcana materialismului. w23.06 26:8-9

Stăpânirea de sine este capacitatea de a ne controla sentimentele și acțiunile. Această calitate ne ajută să ne atingem obiectivele, îndeosebi când un obiectiv este dificil de atins ori ne lipsește motivația. Să nu uităm că stăpânirea de sine face parte din rodul spiritului sfânt. Prin urmare, să-l rugăm pe Iehova să ne dea spirit sfânt pentru a cultiva această calitate importantă. (Luca 11:13; Gal. 5:22, 23) Nu aștepta momentul ideal. În această lume, nu vom fi niciodată în contextul perfect. Dacă îl vom aștepta, am putea să nu ne atingem niciodată obiectivul. Dacă obiectivul pe care ți l-ai fixat pare greu de atins, s-ar putea să îți pierzi motivația. Ce ai putea face într-o astfel de situație? Împarte-ți obiectivul final în obiective mai mici. De exemplu, dacă ți-ai propus să cultivi o calitate, străduiește-te pentru început să o manifești într-o măsură mai mică. Dacă vrei să citești întreaga Biblie, ai putea stabili sesiuni de citire mai scurte. w23.05 24:11-13

Pe parcursul zilelor din urmă, Iehova ne oferă în mod constant hrană spirituală prin intermediul organizației sale pentru a ne ajuta să rămânem pe „Calea Sfințeniei”. (Is. 35:8; 48:17; 60:17) Am putea spune că atunci când cineva începe un studiu biblic face primii pași pe „Calea Sfințeniei”. Unii parcurg o distanță scurtă pe această cale, după care o părăsesc. Alții sunt hotărâți să meargă pe ea până ajung la destinație. Însă care este destinația? Pentru cei unși, „Calea Sfințeniei” duce la „paradisul lui Dumnezeu”, în cer. (Rev. 2:7) Iar pentru cei care au speranța de a trăi pe pământ, ea duce la perfecțiune, pe care o vom atinge la sfârșitul celor 1 000 de ani. Dacă te afli pe această cale, nu privi în urmă și nu o părăsi până nu îți închei călătoria, în lumea nouă! w23.05 22:15-18

Decizia de a i te dedica lui Iehova este o consecință firească a recunoștinței pe care o simți față de el. (Ps. 116:12-14) Biblia spune că „orice dar bun și orice cadou perfect” vin de la Iehova. (Iac. 1:17) Cel mai mare cadou este jertfa Fiului său, Isus. Gândește-te ce cadou extraordinar ți-a făcut Iehova! Răscumpărarea îți permite să fii prieten cu el și să ai perspectiva vieții veșnice. (1 Ioan 4:9, 10) Dedicarea este o modalitate prin care îți exprimi recunoștința pentru această dovadă supremă de iubire, precum și pentru toate celelalte binecuvântări pe care ni le oferă Iehova. (Deut. 16:17; 2 Cor. 5:15) w24.03 9:8

Normele morale ale acestei lumi ne fac să ne simțim asemenea lui Lot. El „era foarte tulburat din cauza conduitei nerușinate a oamenilor nelegiuiți” întrucât știa că Tatăl nostru ceresc urăște o astfel de conduită. (2 Pet. 2:7, 8) Teama de Dumnezeu și iubirea pentru el l-au determinat pe Lot să respingă normele morale degradate ale oamenilor din timpul său. Și noi suntem înconjurați de oameni care au puțin respect față de normele morale ale lui Iehova sau nu au deloc. Cu toate acestea, putem rămâne curați din punct de vedere moral dacă ne păstrăm iubirea pentru Dumnezeu și cultivăm o teamă sănătoasă față de el. În acest scop, Iehova ne motivează și ne oferă încurajarea necesară prin intermediul cărții Proverbele. Toți creștinii, bărbați și femei, tineri și bătrâni, pot trage foloase analizând sfaturile înțelepte din această carte. Teama de Iehova ne ajută să evităm compania celor care au o conduită greșită. w23.06 28:1-2, 5

Poate că ai întâmpinat opoziție din partea membrilor familiei sau ai renunțat la unele avantaje materiale pentru a pune interesele Regatului pe primul loc în viață. (Mat. 6:33) Fii sigur că faptele tale de credință sunt remarcate de Iehova. (Evr. 6:10) În plus, probabil că și în cazul tău s-au împlinit următoarele cuvinte ale lui Isus: „Nu este nimeni care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ogoare pentru mine și pentru vestea bună și care să nu primească de 100 de ori mai mult acum, în acest timp – case, frați, surori, mame, copii și ogoare, împreună cu persecuții – , iar în sistemul viitor, viață veșnică”. (Mar. 10:29, 30) Într-adevăr, binecuvântările de care te bucuri depășesc cu mult orice sacrificiu pe care l-ai putea face. (Ps. 37:4) w24.03 10:5

Când creștinii din Iudeea au trecut printr-o perioadă grea de foamete, frații din Antiohia „au hotărât să trimită, fiecare după posibilități, ajutoare pentru frații care locuiau în Iudeea”. (Fap. 11:27-30) Deși frații care sufereau din cauza foametei se aflau la distanță mare, creștinii din Antiohia au fost hotărâți să-i ajute. (1 Ioan 3:17, 18) Și noi putem manifesta compasiune față de frații afectați de dezastre naturale. În astfel de situații, reacționăm cu promptitudine – de exemplu, informându-i pe bătrâni că vrem să oferim ajutor practic, făcând donații pentru lucrarea mondială sau rugându-ne pentru cei care suferă. Este posibil ca frații și surorile noastre să aibă nevoie de ajutor și pentru a-și procura lucrurile de strictă necesitate. Dorim ca, atunci când Regele, Cristos Isus, va veni să execute judecata, să ne găsească manifestând compasiune și să ne invite ‘să moștenim Regatul’. (Mat. 25:34-40) w23.07 29:9-10, 12

Isus a imitat rezonabilitatea Tatălui său. De exemplu, el a fost trimis pe pământ „la oile pierdute ale casei lui Israel”, dar și-a îndeplinit misiunea cu rezonabilitate. La un moment dat, o femeie neisraelită l-a implorat să o vindece pe fiica ei, care ‘era demonizată și suferea cumplit’. Mișcat de compasiune, Isus i-a îndeplinit cererea vindecându-i fiica. (Mat. 15:21-28) Să analizăm o altă situație în care Isus a manifestat rezonabilitate. Isus spusese: „Dacă cineva mă reneagă, . . . și eu îl voi renega”. (Mat. 10:33) Însă l-a renegat Isus pe Petru, care a negat de trei ori că îl cunoaște? Nu. Isus a remarcat căința și credința lui Petru. După învierea sa, Isus i s-a arătat apostolului său și, foarte probabil, l-a asigurat că îl iubea și că îl iertase. (Luca 24:33, 34) Atât Iehova, cât și Isus manifestă rezonabilitate. Dar ce se poate spune despre noi? Iehova dorește să dăm și noi dovadă de această calitate. w23.07 32:6-7

Ce argumente le putem prezenta celor care nu cred că Dumnezeu va transforma pământul în paradis? În primul rând, însuși Iehova face această promisiune. În cartea Revelația se spune: „Cel care stătea pe tron a zis: «Iată! Eu fac toate lucrurile noi!»”. El are înțelepciunea, puterea și dorința de a-și realiza promisiunea. În al doilea rând, împlinirea promisiunii lui Iehova este atât de sigură, încât, din punctul său de vedere, este ca și împlinită. El spune pe bună dreptate: „Aceste cuvinte sunt fidele și adevărate . . . S-au împlinit!”. În al treilea rând, folosind expresia „Eu sunt Alfa și Omega”, el demonstrează că tot ceea ce începe duce la bun sfârșit. (Rev. 21:6) În cele din urmă, Iehova va demonstra că Satan este un mincinos și că scopul său egoist a eșuat. De fiecare dată când le vorbim altora despre garanția referitoare la Paradis, încrederea noastră în promisiunile sale se întărește. Așadar, ce vom face când vom citi promisiunea din Revelația 21:4, iar cineva va spune: „E prea frumoasă ca să fie adevărată.”? Vom îndrepta atenția asupra versetelor 5 și 6 și vom arăta că însuși Iehova a autentificat aceste cuvinte cu propria semnătură, ca să spunem așa. (Is. 65:16) w23.11 46:18-19

Iehova i-a făcut această promisiune lui Avraam când acesta era în vârstă de 75 de ani și nu avea încă copii. A văzut Avraam împlinirea acestei promisiuni? Doar parțial. După ce a traversat Eufratul și a așteptat 25 de ani, el a văzut, într-adevăr, nașterea miraculoasă a fiului său Isaac, iar după alți 65 de ani, nașterea celor doi nepoți Esau și Iacob. (Evr. 6:15) Totuși, Avraam nu a trăit să vadă cum descendenții săi au devenit o națiune mare, care a moștenit Țara Promisă. Cu toate acestea, el a avut satisfacția de a fi prietenul lui Iehova, Creatorul său. (Iac. 2:23) La înviere, Avraam va fi, cu siguranță, foarte fericit să afle că, datorită credinței și răbdării sale, toate națiunile au fost binecuvântate. (Gen. 22:18) Ce învățăm de aici? Chiar dacă acum nu vedem împlinirea tuturor promisiunilor lui Iehova, putem fi siguri că, la fel ca în cazul lui Avraam, Iehova ne va răsplăti răbdarea în prezent, dar mai ales în viitor, în lumea nouă. (Mar. 10:29, 30) w23.08 35:14

În tinerețe, regele Ozia a fost umil. El a învățat „să se teamă de adevăratul Dumnezeu”. Ozia a trăit 68 de ani și, în cea mai mare parte a vieții lui, a fost binecuvântat de Iehova. (2 Cron. 26:1-4) El a învins mulți dușmani ai poporului și a fortificat sistemul de apărare al Ierusalimului. (2 Cron. 26:6-15) Cu ajutorul lui Dumnezeu, Ozia a realizat multe lucruri, ceea ce, cu siguranță, i-a adus satisfacții. (Ecl. 3:12, 13) Regele Ozia era obișnuit să le spună altora ce să facă. A ajuns el oare din acest motiv să considere că îi era permis să facă orice voia? Nu știm, însă Biblia arată că, într-o zi, Ozia a hotărât să intre în templul lui Iehova și, plin de aroganță, a încercat să ardă tămâie pe altar, serviciu pe care îl puteau îndeplini doar preoții. (2 Cron. 26:16-18) Când Azaria, marele preot, a încercat să-l corecteze, Ozia s-a înfuriat. În mod regretabil, el și-a distrus reputația de slujitor fidel al lui Iehova și a fost pedepsit cu lepră. (2 Cron. 26:19-21) Cât de diferită ar fi fost viața lui dacă ar fi rămas umil! w23.09 38:9-10

Chiar și după ce a fost uns cu spirit sfânt, apostolul Petru a trebuit să lupte în continuare cu slăbiciunile lui. În 36 e.n., el era de față când Corneliu, un neevreu, a fost uns cu spirit, eveniment care a arătat fără echivoc că „Dumnezeu nu este părtinitor” și că oamenii din națiuni puteau fi acceptați în congregația creștină. (Fap. 10:34, 44, 45) Ulterior, Petru a început să ia masa cu neevreii, lucru care mai înainte i s-ar fi părut de neconceput. Totuși, unii creștini evrei considerau că evreii și oamenii din națiuni nu trebuiau să mănânce împreună. Cu o anumită ocazie, câțiva creștini care împărtășeau acest punct de vedere au venit în Antiohia, unde se afla și Petru. El a refuzat să mănânce cu frații lui neevrei de teamă că îi va ofensa pe creștinii evrei. Apostolul Pavel a remarcat acest act de ipocrizie și l-a mustrat pe Petru în public. (Gal. 2:13, 14) În pofida greșelii sale, Petru a continuat să-i slujească lui Iehova. w23.09 40:8

În urma unei autoexaminări sincere, ai putea remarca un domeniu în care ai putea face îmbunătățiri. Însă nu te descuraja! „Domnul este bun” și te va ajuta să faci schimbările pe care le dorești. (1 Pet. 2:3) Apostolul Petru ne dă următoarea asigurare: „[Dumnezeu] va desăvârși el însuși formarea voastră. El vă va face fermi”. La început, Petru a simțit că nu merita să stea în prezența Fiului lui Dumnezeu. (Luca 5:8) Însă, cu sprijinul iubitor al lui Iehova și al lui Isus, Petru l-a urmat cu perseverență pe Cristos. Astfel, Iehova i-a permis lui Petru să intre „în Regatul veșnic al Domnului și Salvatorului nostru Isus Cristos”. (2 Pet. 1:11) Ce răsplată extraordinară! Dacă, la fel ca Petru, vei persevera și îi vei permite lui Iehova să desăvârșească formarea ta, și tu vei primi răsplata vieții veșnice. Vei obține ‘rezultatul credinței tale, salvarea’. (1 Pet. 1:9) w23.09 41:16-17

Tabernacolul din vechime avea o curte, un spațiu deschis împrejmuit, unde preoții își îndeplineau responsabilitățile. Acolo, se afla altarul mare de aramă al ofrandei arse, precum și un lighean de aramă plin cu apă, în care preoții se spălau înainte de a-și începe serviciul sacru. (Ex. 30:17-20; 40:6-8) În prezent, creștinii unși care sunt încă pe pământ slujesc în curtea interioară a templului spiritual. Ligheanul mare cu apă le aduce aminte atât lor, cât și creștinilor care vor trăi pe pământ cât este de important să rămână curați pe plan moral și spiritual. Însă unde îi aduc închinare lui Iehova cei din „marea mulțime”? Apostolul Ioan îi vede în timp ce stau în picioare „înaintea tronului lui Dumnezeu” – adică pe pământ, în curtea exterioară a templului spiritual – „și zi și noapte îndeplinesc pentru el un serviciu sacru în templul său”. (Rev. 7:9, 13-15) Este un privilegiu inestimabil să avem un loc în acest templu spiritual măreț! w23.10 45:15-16

Iehova ne poate da putere și prin intermediul bătrânilor de congregație. (Is. 32:1, 2) Așadar, ori de câte ori suntem tulburați, să nu ezităm să le vorbim bătrânilor despre îngrijorările noastre și să le acceptăm ajutorul. Iehova ne poate face puternici prin intermediul lor. Speranța noastră de a trăi veșnic, fie în paradisul pământesc, fie în Regatul ceresc poate fi, de asemenea, o sursă inepuizabilă de putere. (Rom. 4:3, 18, 19) Această speranță ne ajută să perseverăm în încercări, să predicăm vestea bună și să ne achităm de responsabilitățile pe care le avem în congregație. (1 Tes. 1:3) Aceeași speranță i-a dat putere și apostolului Pavel. El era ‘apăsat, în încurcătură, persecutat și trântit la pământ’. Chiar și viața i-a fost pusă uneori în pericol. (2 Cor. 4:8-10) Pavel nu a pierdut din vedere speranța pe care o avea. Astfel, a putut persevera în încercări. (2 Cor. 4:16-18) Pavel avea privirea ațintită înainte. Pentru speranța vieții veșnice în cer era dispus să îndure orice încercare. Meditând la această speranță, Pavel ‘se înnoia din zi în zi’. w23.10 43:14-17

Când te rogi, întrebă-te dacă acum este momentul ca Iehova să-ți răspundă la rugăciune. În unele situații, am putea considera că o rugăciune necesită un răspuns imediat. Însă Iehova știe cel mai bine când este momentul să intervină. (Evr. 4:16) Când nu primim imediat ceea ce cerem, am putea considera că răspunsul lui Iehova este „Nu”. În realitate însă, răspunsul său ar putea fi „Nu încă”. Să ne gândim la un frate tânăr, care suferă de o boală gravă și îl roagă pe Iehova să-l vindece. Totuși, starea lui de sănătate nu se îmbunătățește. Dacă ar fi vindecat în mod miraculos, Satan ar putea susține că fratele continuă să-i slujească lui Iehova doar din acest motiv. (Iov 1:9-11; 2:4) Un alt aspect de care trebuie să ținem cont este acela că timpul când Iehova va vindeca toate bolile este de domeniul viitorului. (Is. 33:24; Rev. 21:3, 4) Până atunci însă, nu ne putem aștepta la vindecări miraculoase. Prin urmare, fratele l-ar putea ruga pe Iehova să-i dea putere și pace interioară pentru a face față bolii și a-și păstra integritatea. w23.11 49:13

Chiar dacă a făcut o greșeală gravă, Samson nu a renunțat să-i slujească lui Iehova. El s-a folosit de ocazie pentru a duce la îndeplinire misiunea de a-i ucide pe filisteni. (Jud. 16:28-30) Așadar, Samson l-a implorat pe Iehova: „Lasă-mă să mă răzbun pe filisteni!”. Adevăratul Dumnezeu i-a ascultat cererea și i-a redat puterea neobișnuită. Prin urmare, cu acea ocazie, Samson a ucis mai mulți filisteni decât în tot restul vieții sale. Deși a suferit mult din cauza greșelii sale, Samson nu a încetat să facă voința lui Iehova. Ce învățăm din atitudinea lui? Chiar dacă am fost mustrați sau am pierdut un privilegiu din cauză că am făcut o greșeală, nu trebuie să renunțăm. Să nu uităm că Iehova nu renunță la noi. (Ps. 103:8, 9) El ne poate da putere pentru a-i sluji în continuare, așa cum i-a dat și lui Samson. w23.09 37:15-16

Perseverența aduce aprobarea lui Iehova. Aceasta nu înseamnă că Iehova aprobă încercările sau necazurile prin care trecem. El ne aprobă pe noi. Ce onoare este să știm că avem aprobarea Creatorului universului! (Ps. 5:12) Avraam a perseverat în încercări și s-a bucurat de aprobarea lui Iehova. Dumnezeu l-a considerat drept și l-a numit prietenul său. (Gen. 15:6; Rom. 4:13, 22) La fel stau lucrurile și în prezent. Aprobarea lui Iehova nu depinde de privilegiile pe care le avem și nici de volumul de muncă pe care îl realizăm în serviciul său, ci de perseverența noastră. Aceasta este o idee încurajatoare deoarece cu toții putem persevera, indiferent de vârstă, circumstanțe sau capacități. Treci chiar acum printr-o încercare? Dacă da, meditează la acest adevăr impresionant: perseverența ta arată că ai aprobarea lui Iehova. Siguranța că Iehova își găsește plăcerea în tine este o forță mobilizatoare. Drept urmare, speranța ta este tot mai sigură. w23.12 51:13-14

Un creștin matur trebuie să comunice cât mai bine. Cineva care comunică eficient ascultă cu atenție și arată că înțelege sentimentele și gândurile celorlalți. (Prov. 20:5) El poate învăța să înțeleagă mesajul transmis de tonul vocii, de expresia feței și de limbajul corpului. Nu poți dezvolta aceste aptitudini dacă nu interacționezi cu oamenii. Obișnuiești să comunici îndeosebi cu ajutorul dispozitivelor electronice, de exemplu, prin e-mailuri sau mesaje scrise? Dacă da, capacitatea ta de comunicare ar putea avea de suferit. Prin urmare, caută ocazii de a purta conversații în persoană. (2 Ioan 12) De asemenea, un creștin matur trebuie să poată avea grijă atât de el, cât și de familia sa. (1 Tim. 5:8) Este important să-ți însușești o deprindere care te va ajuta să obții un loc de muncă. (Fap. 18:2, 3; 20:34; Ef. 4:28) Fă-ți reputația de persoană care lucrează din greu și care nu renunță la o însărcinare până nu o duce la bun sfârșit. Astfel, îți va fi mai ușor să găsești un loc de muncă și să-l păstrezi. w23.12 53:12-13

În Biblie, „ziua lui Iehova” se referă la o perioadă în care el își distruge dușmanii și își salvează poporul. În trecut, Iehova a executat judecata sa asupra unor națiuni. (Is. 13:1, 6; Ezec. 13:5; Țef. 1:8) Și în timpul nostru, Iehova va executa o judecată. „Ziua lui Iehova” va începe cu distrugerea Babilonului cel Mare și va culmina cu războiul Armaghedonului. Pentru a supraviețui ‘marelui necaz’, trebuie să luăm măsuri încă de pe acum. (Mat. 24:21) Isus a arătat ce trebuie să facem. El a spus: „Fiți pregătiți!”. (Luca 12:40) Cuvintele folosite de Isus aici se referă la un proces continuu. În prima sa scrisoare către tesaloniceni, apostolul Pavel a folosit mai multe ilustrări cu scopul de a-i ajuta pe creștini să se pregătească pentru marea zi de judecată a lui Iehova. Pavel știa că acea zi nu avea să vină în timpul său. (2 Tes. 2:1-3) Cu toate acestea, el și-a îndemnat frații să fie pregătiți pentru ea, ca și cum ar fi venit în ziua următoare. Și noi dorim să aplicăm acest îndemn. w23.06 26:1-2

La sfârșitul anilor ’70, un zgârie-nori de 60 de etaje se înălța încet deasupra tuturor clădirilor orașului Tokyo (Japonia). Oamenii se întrebau cum avea să reziste la cutremurele frecvente din acea zonă. În ce consta secretul rezistenței clădirii? Inginerii au proiectat clădirea în așa fel, încât să fie rigidă, dar, în același timp, suficient de flexibilă pentru a absorbi șocurile seismice. Și creștinii se aseamănă, într-un anumit sens, cu zgârie-norii. Un creștin trebuie să găsească un punct de echilibru între fermitate și flexibilitate. El trebuie să fie puternic și de neclintit în ce privește respectarea normelor divine. El este „gata să asculte” și nu face compromis. Totodată, trebuie să fie ‘rezonabil’, sau flexibil, când situația o permite sau chiar o cere. (Iac. 3:17) Un creștin care a reușit să atingă acest echilibru va evita extremele: el nu va fi nici exagerat de rigid, nici excesiv de tolerant. w23.07 31:1-2

Isus a trebuit să facă față tentațiilor lui Satan, inclusiv atacurilor sale directe, prin care acesta încerca să-i compromită loialitatea față de Dumnezeu. (Mat. 4:1-11) Satan a fost hotărât să-l determine pe Isus să păcătuiască, astfel încât să nu mai poată oferi prețul de răscumpărare. Încercările la care a fost supus Isus nu s-au oprit aici. El a înfruntat persecuții și, chiar mai mult, viața i-a fost amenințată în repetate rânduri. (Luca 4:28, 29; 13:31) De asemenea, a trebuit să suporte imperfecțiunile continuatorilor săi. (Mar. 9:33, 34) Iar în timpul procesului care i-a fost intentat, el a fost torturat și ridiculizat. Apoi, execuția sa a fost nu doar umilitoare, ci și extrem de dureroasă. (Evr. 12:1-3) Aflat pe stâlpul de tortură, a trebuit să îndure mari suferințe fără să beneficieze de protecția lui Iehova. (Mat. 27:46) Înțelegem deci că prețul plătit de Isus pentru a ne răscumpăra a fost foarte mare. Ce simțim când ne gândim la sacrificiile pe care le-a făcut el în folosul nostru? Cu siguranță, o iubire profundă! w24.01 2:7-9

Răbdarea ne influențează relațiile cu ceilalți. De exemplu, îi vom asculta cu atenție când ne vorbesc. (Iac. 1:19) De asemenea, răbdarea promovează pacea. Când suntem stresați, ea ne ajută să nu reacționăm imediat și să nu spunem ceva nepotrivit. Când cineva ne jignește, răbdarea ne ajută să nu ne mâniem. În loc să răspundem cu aceeași monedă, ‘vom continua să ne suportăm unii pe alții și să ne iertăm cu mărinimie unii pe alții’. (Col. 3:12, 13) Răbdarea ne poate ajuta să luăm decizii înțelepte. Astfel, în loc să acționăm sub impulsul momentului, ne vom aloca suficient timp pentru a face cercetări și a evalua opțiunile pe care le avem. De exemplu, dacă suntem în căutarea unui loc de muncă, am putea fi tentați să acceptăm prima ofertă. Totuși, dacă manifestăm răbdare, ne vom rezerva timp pentru a analiza modul în care locul de muncă ne va influența viața de familie și relația cu Iehova. Prin urmare, dacă vom da dovadă de răbdare, vom putea lua decizii înțelepte. w23.08 35:8-9

Când te simți descurajat din cauza luptei pe care trebuie să o duci împotriva păcatului, meditează la promisiunea pe care i-ai făcut-o lui Iehova când te-ai dedicat și, astfel, vei găsi puterea de a te împotrivi tendinței de a păcătui. În ce fel? Când i se dedică lui Iehova, o persoană trebuie „să se renege pe sine”. (Mat. 16:24) Acest lucru înseamnă că va spune „nu” dorințelor și obiectivelor care intră în contradicție cu voința lui Iehova. Așadar, când te vei confrunta cu o încercare, nu va fi nevoie să stai mult să te gândești ce ai de făcut. Vei ști că pentru tine nu există decât o opțiune, aceea de a-i rămâne fidel lui Dumnezeu. Pe toate celelalte le-ai respins deja. Vei fi ferm hotărât să acționezi conform voinței lui Iehova. În această privință, te vei asemăna cu Iov. Chiar și în mijlocul unor încercări extreme, el a afirmat cu hotărâre: „Nu voi renunța la integritatea mea!”. (Iov 27:5) w24.03 10:6-7

„Dumnezeul iubirii” este alături de slujitorii săi. (2 Cor. 13:11) El se interesează de fiecare dintre noi. Așa cum se arată în Psalmul 32:10, suntem ‘înconjurați de iubirea sa loială’. Cu cât medităm mai mult la modul în care Iehova ne-a arătat iubire, cu atât el devine mai real pentru noi, iar relația noastră cu el este mai strânsă. Să comunicăm deschis cu Dumnezeu în rugăciune și să-i spunem cât de mult avem nevoie de iubirea sa. Să-i vorbim despre toate îngrijorările noastre, fiind convinși că ne înțelege și că dorește să ne ajute. (Ps. 145:19) Căldura iubirii lui Iehova ne atrage la el așa cum ne atrage căldura unui foc într-o zi geroasă. Iubirea lui nu este doar puternică, ci și tandră. Așadar, acceptă iubirea pe care Iehova o are pentru tine și răspunde iubirii sale la fel ca psalmistul, care a scris: „Îl iubesc pe Iehova”. (Ps. 116:1) w24.01 4:19-20

Isus nu doar le-a adus oamenilor la cunoștință care era numele lui Dumnezeu. Iudeii din timpul său cunoșteau deja acest nume. Isus a fost „cel care a explicat cine este El”. (Ioan 1:17, 18) De exemplu, în Scripturile ebraice se arată că Iehova este îndurător și plin de compasiune. (Ex. 34:5-7) Oamenii au înțeles mai clar ca oricând acest adevăr când Isus a prezentat ilustrarea despre fiul risipitor și tatăl său. Imaginea tatălui din ilustrare – care își zărește fiul când acesta este „încă departe”, aleargă în întâmpinarea lui, îl îmbrățișează și îl iartă din toată inima – zugrăvește în culori vii îndurarea și compasiunea Tatălui nostru ceresc. (Luca 15:11-32) Isus i-a ajutat pe oameni să înțeleagă cum este Iehova în realitate. w24.02 6:8-9

Iehova îi înviorează și îi mângâie pe cei copleșiți de tristețe. Însă cum putem să le aducem altora mângâiere motivați de compasiune, la fel ca Iehova? (1 Tes. 4:18) De exemplu, cultivând unele calități înrudite cu compasiunea. Cultivarea unor calități precum empatia, afecțiunea frățească și bunătatea ne vor ajuta să continuăm să ne mângâiem unii pe alții. (Col. 3:12; 1 Pet. 3:8) Dorința puternică de a le aduce altora mângâiere ia naștere doar în solul unei inimi care abundă în calități strâns înrudite cu compasiunea, precum cele enumerate mai sus. Acest adevăr e întărit de cuvintele lui Isus: „Din plinătatea inimii vorbește gura. Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul lui bun”. (Mat. 12:34, 35) Într-adevăr, o modalitate importantă de a ne manifesta iubirea față de frați și surori este aceea de a le oferi mângâiere. w23.11 47:10-11

Pentru a înțelege profețiile biblice, avem nevoie de ajutor. Imaginează-ți că vizitezi o zonă necunoscută și că l-ai rugat pe un prieten care cunoaște bine acele locuri să te însoțească. Fără îndoială, el știe foarte bine unde vă aflați și unde duce fiecare drum. Prin urmare, ești foarte recunoscător că acel prieten a vrut să te însoțească, nu-i așa? În mod asemănător, Iehova știe unde ne aflăm în scurgerea timpului și ce ne rezervă viitorul. Prin urmare, pentru a înțelege profețiile biblice, trebuie să-l rugăm cu umilință pe Iehova să ne ajute. (Dan. 2:28; 2 Pet. 1:19, 20) Asemenea unui părinte bun, Iehova le dorește copiilor săi un viitor fericit. (Ier. 29:11) Dar, spre deosebire de un părinte uman, Iehova poate prezice viitorul cu o exactitate absolută. El dorește ca și noi să cunoaștem evenimentele importante care vor avea loc în viitor. De aceea, s-a îngrijit ca în Cuvântul său să fie consemnate profeții. (Is. 46:10) w23.08 34:3-4