Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE
Watchtower
BIBLIOTECĂ ONLINE
Română
  • BIBLIA
  • PUBLICAȚII
  • ÎNTRUNIRI
  • g95 8/1 pag. 5–6
  • Surmenajul — Cine ar putea să-i cadă victimă şi de ce?

Nu este disponibil niciun material video.

Ne pare rău, a apărut o eroare la încărcarea materialului video.

  • Surmenajul — Cine ar putea să-i cadă victimă şi de ce?
  • Treziți-vă! – 1995
  • Subtitluri
  • Materiale similare
  • Posibile victime ale surmenajului
  • De ce sunt oamenii surmenaţi
  • Surmenajul — Cum puteţi să-l învingeţi?
    Treziți-vă! – 1995
  • Surmenajul — Veţi fi următoarea victimă?
    Treziți-vă! – 1995
  • Cum puteţi învinge surmenajul
    Treziți-vă! – 2014
  • Ce pot face ca să nu ajung la epuizare?
    Tinerii se întreabă
Vedeți mai multe
Treziți-vă! – 1995
g95 8/1 pag. 5–6

Surmenajul — Cine ar putea să-i cadă victimă şi de ce?

IMAGINAŢI-VĂ că lucraţi într-un birou şi că aveţi o familie — sau poate că exact aceasta este situaţia în care vă aflaţi. Lucrările s-au strâns pe biroul dumneavoastră. Telefonul sună fără oprire, iar cererile clienţilor sunt aproape imposibil de satisfăcut. Şeful dumneavoastră este nemulţumit de faptul că nu vă îndepliniţi norma. Fiul dumneavoastră a creat unele probleme la şcoală. Profesorul doreşte să vă vadă imediat. Implorările după ajutor adresate partenerului conjugal sunt întâmpinate cu indiferenţă. Când situaţia pare să scape de sub control, stresul devine suferinţă, deschizând calea surmenajului.

Este surmenajul cauzat de prea multă muncă? Ann McGee-Cooper, o cercetătoare în domeniul cerebral, a afirmat că surmenajul este „rezultatul unui mod de viaţă neechilibrat, tipic unei «spirale» în care timpul afectat lucrului creşte în detrimentul relaxării“. Însă munca în exces nu este singurul factor; în aceleaşi condiţii de stres şi în aceleaşi situaţii, unii ajung la surmenaj, în timp ce alţii nu.

Posibile victime ale surmenajului

Aşa cum există persoane pentru care riscul infectării cu o anumită boală este mai mare, tot aşa există şi categorii de oameni pentru care riscul de a ajunge la surmenaj este mai mare. „Pentru a suferi de surmenaj, spune Elliot Aronson, profesor de psihologie socială la Universitatea din California, trebuie mai întâi să fii foarte entuziasmat de ceva.“ Aşadar, cei predispuşi la surmenaj sunt acele persoane înflăcărate de idealuri şi scopuri măreţe. Se spune că cei care suferă de surmenaj sunt adesea cei mai buni lucrători ai unei companii.

Rezumând caracteristicile unor posibile victime ale surmenajului, profesorul Fumiaki Inaoka de la Colegiul pentru Asistenţă Medicală al Crucii Roşii din Japonia, a scris în cartea Moetsukishokogun (Sindromul surmenajului) următoarele: „Cei care sunt înclinaţi să fie înţelegători, omenoşi, sensibili, devotaţi şi idealişti tind să ajungă la surmenaj. Ei nu sunt orientaţi spre maşini, ci sunt «orientaţi spre oameni», ca să spunem aşa“.

Rugat să conceapă un test care să-i identifice, printr-un proces de departajare, pe cei care vor suferi probabil de surmenaj, un specialist a spus că testul ar trebui mai degrabă să fie utilizat ca model de angajare. „Ceea ce trebuie să facă companiile, a spus el, este să-i găsească pe cei care îşi fac destule griji, astfel încât să ajungă la surmenaj . . . şi apoi să elaboreze programe pentru combaterea surmenajului.“

Cei care lucrează în cadrul serviciilor care se ocupă de oameni, cum ar fi asistenţii sociali, medicii, asistentele medicale şi profesorii, sunt, în principal, vulnerabili la surmenaj. Aceştia se străduiesc plini de înflăcărare să-i ajute pe oameni, dăruindu-se complet îmbunătăţirii vieţii celorlalţi, şi pot ajunge la surmenaj atunci când îşi dau seama că nu ating obiectivele, uneori de neatins, pe care şi le-au propus. Mamele care se îngrijesc de copii pot şi ele să ajungă la surmenaj din acelaşi motiv.

De ce sunt oamenii surmenaţi

Un sondaj efectuat în rândul asistentelor medicale a scos la lumină trei factori care conduc la surmenaj. Primul remarcat a fost totalitatea grijilor supărătoare zilnice care cauzează frustrare. De exemplu, majoritatea asistentelor medicale trebuie să poarte responsabilităţi împovărătoare, să rezolve problemele ce apar în relaţiile lor cu pacienţii, să se adapteze noilor echipamente, să facă faţă cheltuielilor ridicate şi să se acomodeze unui stil de viaţă dezordonat. „Aceste griji zilnice îşi aduc cel mai mare aport la surmenajul lor“, afirmă cartea Moetsukishokogun. Când problemele rămân nerezolvate, frustrarea efectiv se acumulează şi conduce la surmenaj.

Al doilea factor remarcat a fost lipsa unui sprijin, faptul de a nu avea pe cineva în care să aibă încredere şi căruia să i se destăinuie. Astfel, pentru o mamă care se izolează de celelalte mame, riscul de a ajunge la surmenaj este mai mare. În urma sondajului menţionat anterior s-a constatat că asistentele medicale necăsătorite sunt mult mai vulnerabile la surmenaj decât cele căsătorite. Cu toate acestea, faptul de a fi căsătorit poate mări grijile zilnice atunci când nu există o comunicare deschisă între soţ şi soţie. Chiar şi atunci când toţi sunt acasă, cineva ar putea fi singur, deoarece familia sa este absorbită de programul de la televizor.

Al treilea factor era sentimentul de neputinţă. De exemplu, este mult mai probabil ca asistentele medicale să aibă sentimente de neputinţă decât au medicii, din cauză că ele poate că nu au autoritatea să schimbe lucrurile. Cei care lucrează ca intermediari între serviciile de exploatare şi administraţie ar putea să ajungă la surmenaj atunci când ei cred că cele mai mari eforturi ale lor nu le oferă nici o perspectivă. Aşa cum a declarat un şef de personal, surmenajul este rezultatul faptului de a fi „frustrat din cauză că te străduieşti să-ţi aduci o contribuţie importantă şi nu eşti luat în seamă“.

Sentimentele de neputinţă din oameni încolţesc într-un sol de atitudini lipsite de apreciere şi produc ca rod surmenajul. Soţiile ajung la surmenaj atunci când soţii lor nu apreciază cantitatea de muncă pe care o necesită gospodăria şi îngrijirea copiilor. Cei care fac parte din personalul intermediar cad victime surmenajului atunci când un şef ignoră un lucru bine făcut şi îi critică pentru greşeli minore. „Problema esenţială este că toţi avem nevoie ca eforturile noastre să fie apreciate şi recunoscute, afirmă revista Parents, şi atunci când lucrăm într-un loc în care eforturile noastre nu sunt răsplătite — fie acasă, fie la serviciu — riscul de a suferi de surmenaj este mai mare.“

Interesant este faptul că, în timp ce asistentele medicale suferă de surmenaj într-un procent ridicat, obstetricienii suferă mult mai puţin. În general, munca unui obstetrician înseamnă a ajuta să vină pe lume o nouă viaţă. Şi mamele, şi taţii le mulţumesc pentru ceea ce fac ei. Când sunt apreciaţi, oamenii se simt utili şi sunt îmboldiţi să meargă mai departe.

De îndată ce o persoană ştie cine sunt cei care au tendinţa să ajungă la surmenaj şi de ce, îi este mai uşor să trateze această problemă. Următorul articol le poate ajuta pe victimele surmenajului să aibă un punct de vedere echilibrat despre viaţă.

[Text generic pe pagina 6]

Surmenajul este rezultatul unei „spirale“ în care timpul afectat lucrului creşte în detrimentul relaxării.

    Publicații în limba română (1970-2026)
    Deconectare
    Conectare
    • Română
    • Partajează
    • Preferințe
    • Copyright © 2025 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania
    • Condiții de utilizare
    • Politică de confidențialitate
    • Setări de confidențialitate
    • JW.ORG
    • Conectare
    Partajează