Surmenajul — Cum puteţi să-l învingeţi?
ÎMPOVĂRAŢI de stresul generat de anxietăţi şi de grijile zilnice supărătoare, mulţi încearcă să-şi înece frustrările în băutură. Alcoolul, cel mai răspândit drog din prezent de care se face abuz, este folosit de mulţi în încercarea de a scăpa de realităţile greu de suportat. Alţii, pentru a face faţă anxietăţilor, au căutat un sprijin în medicamentele obişnuite care le-au fost prescrise. Însă alţii recurg la droguri care afectează facultăţile mintale, cum ar fi marijuana, metamfetaminele şi cocaina. Chiar şi despre cei foarte tineri se ştie că utilizează droguri pentru a fugi de realităţile vieţii. Se spune că 95 la sută din tinerii americani folosesc una sau mai multe substanţe ilegale înainte de absolvirea liceului.
Apoi mai sunt şi cei care încearcă să scape de stresul zilnic mergând la petreceri cu prietenii lor sau punându-şi masca veseliei, în timp ce ei se simt de fapt deprimaţi. Sau, din motive greşite, ei caută afecţiunea şi tandreţea persoanelor de sex opus. Însă faptul de a apela la măsuri care vă ajută să fugiţi de realitate, având ca scop depăşirea stresului, duce doar la creşterea frustrării. Când oamenii încearcă să dilueze stresul cu alcool sau cu alte substanţe care afectează facultăţile mintale, în loc să se „reînflăcăreze“, ei accelerează procesul de apariţie a surmenajului. Ce puteţi face, aşadar, atunci când simţiţi că „flacăra“ din interiorul dumneavoastră începe să se stingă puţin câte puţin?
Modalităţi de restabilire
Revista Treziţi-vă! nu recomandă anumite tratamente sau medicamente. Cu toate acestea, ea prezintă câteva sugestii utile bazate pe principiile biblice care v-ar putea fi de ajutor în reaprinderea cenuşii a ceea ce aţi fost odinioară. Dr. Yutaka Ono, decanul Institutului de Medicină din cadrul Universităţii din Keio, recomandă „trei C-uri“ pentru a învinge surmenajul. El explică: „Cele «trei C-uri» înseamnă control, comunicare şi cunoaştere“.
Pentru a învinge sentimentele de neputinţă, trebuie să reuşiţi să vă simţiţi stăpân pe sentimentele şi comportamentul dumneavoastră. Atunci când frustrările de zi cu zi vă domină sentimentele şi vă zdrobesc capacitatea de a rezolva problemele, este uşor să credeţi că lucrurile v-au scăpat de sub control. Nu staţi însă cu braţele încrucişate, stăruind asupra gândurilor supărătoare. Încercaţi să vă rezolvaţi problema pas cu pas (vezi chenarul de la pagina 8). Nu amânaţi. Numai trecând la acţiuni hotărâte vă veţi simţi mai bine şi veţi fi stăpân pe situaţie.
Încercaţi să reduceţi lucrurile care vă irită şi care generează sentimente de înfrângere. De exemplu, unii au tendinţa să-şi facă griji din orice fleac. Ei insistă ca lucrurile să se facă într-un anumit mod şi se irită atunci când ceilalţi nu se conformează sau s-ar putea să se simtă frustraţi din cauza propriilor lor eşecuri. „Nu fi prea drept, a spus un înţelept din vechime, şi nu te socoti prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?“ (Eclesiastul 7:16). Aderarea la norme prea înalte şi sentimentul permanent că nu le atingeţi este o cale sigură de a ajunge la surmenaj.
Un alt sfat util din Biblie este cel de a ‘umbla modest cu Dumnezeul tău’ (Mica 6:8). A fi modest înseamnă a fi conştient de limitele propriei persoane sau a face „o estimare echilibrată în ce priveşte propriile capacităţi“. Aceasta ar putea să însemne refuzarea unor cereri nerezonabile de la locul de muncă.
Cei care îşi cunosc limitele acceptă cu bucurie ajutorul. O femeie aflată într-o poziţie de conducere şi care a suferit de surmenaj a spus că soluţia pentru a evita acest lucru este aceea de a cere ajutor. Cu toate acestea, după cum declară ea, „multor oameni le este frică să ceară ajutor, deoarece s-ar putea să se creadă că nu pot să-şi îndeplinească munca“. Fie că este vorba de muncile gospodăreşti, fie de lecţiile de la şcoală sau de serviciul laic — orice anume ar putea să ducă la surmenaj — împărţiţi munca, dacă se poate face acest lucru. Veţi fi surprins să vedeţi cum merg lucrurile şi fără directa dumneavoastră supraveghere. — Compară cu Exodul 18:13–27.
S-ar putea să aveţi nevoie de odihnă. Un concediu ar putea face minuni pentru o potenţială victimă a surmenajului. Cu toate acestea, dacă situaţia dumneavoastră nu vă permite acest lucru, „este important să ştiţi ce să faceţi ca să fiţi veseli“, remarcă cercetătoarea Ann McGee-Cooper. Faptul de a lua o pauză pentru a începe o altă activitate ar putea duce chiar la creşterea productivităţii, stimulându-vă mintea spre o gândire creatoare. Sfatul dat de regele Solomon cu mulţi ani în urmă rămâne încă valabil: „Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de muncă şi goană după vânt“. — Eclesiastul 4:6.
Un cerc care sprijină comunicarea
Al doilea „C“ pe care dr. Ono l-a menţionat se referă la comunicare. Este interesant faptul că pompierii ajung rareori la surmenaj. Aceasta s-ar putea datora faptului că sunt uniţi printr-o strânsă legătură de camaraderie, pe lângă faptul că sunt consideraţi nişte eroi. Dispunând de un grup de sprijin pe care să se bizuie, o persoană ar putea să primească ajutor din partea acestuia. Unde aţi putea găsi în prezent un sprijin pe care să vă bazaţi? Descriind modalităţile prin care medicii pot depăşi surmenajul, cartea Moetsukishokogun declară: „Pentru medici, familia lor, îndeosebi partenerul lor, este cel mai eficient şi realist sprijin afectiv“. Toţi avem nevoie de cineva căruia să-i mărturisim cele mai intime sentimente. În această privinţă, şi anume a comunicării, Biblia oferă sfaturi practice. Ea încurajează cuplurile căsătorite să păstreze vii sentimentele de afecţiune romantică pe care le au unul pentru celălalt şi îi îndeamnă pe toţi să-şi facă prieteni care să le poată oferi sugestii practice pe care să se poată baza. — Proverbele 5:18, 19; 11:14.
„Trebuie să ne formăm propriul nostru cerc de prieteni apropiaţi şi membri ai familiei care să ne ofere sprijin“, declară USA Today. Apoi adaugă: „Trebuie, de asemenea, să ne folosim fără reţinere de ajutorul pe care îl oferă centrele noastre religioase şi serviciile de sănătate mintală“. Privitor la modul în care se pot folosi mijloacele religioase pentru a primi ajutor, Iacov, fratele vitreg al lui Isus, a scris: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe bătrânii adunării şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în Numele Domnului [lui Iehova, NW]“ (Iacov 5:14). Creştinii care au probleme pot găsi înviorare stând de vorbă cu bătrânii de congregaţie, Martori ai lui Iehova. Deşi bătrânii nu sunt specialişti în probleme de surmenaj, ajutorul spiritual pe care ei îl oferă este inestimabil.
În timp ce mijloacele de sprijin umane ne pot reda energia pentru încă o zi, s-ar putea ca acest lucru să nu fie întotdeauna suficient. În introducerea la cartea sa Helplessness (Sentimentul de neputinţă), Martin E. P. Seligman a indicat individualismul nestăpânit observat în Vest drept cauză a creşterii din prezent a depresiei şi a vorbit despre necesitatea de a găsi un scop în viaţă. Apoi el a arătat că „o condiţie obligatorie pentru a-ţi găsi un scop în viaţă este ataşamentul faţă de ceva superior ţie“. Deşi în prezent mulţi oameni nu iau în serios relaţia lor cu Dumnezeu, comunicarea cu Creatorul — care vă este fără îndoială „superior“ — vă poate ajuta să învingeţi sentimentele de neputinţă.
Regele David, care a trecut prin multe momente grele, şi-a încurajat supuşii, spunându-le: ‘Popoare, încredeţi-vă în [Dumnezeu] în orice timp; vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru’ (Psalmul 62:8). Dumnezeu este gata să-şi plece urechea chiar şi la ‘suspinele noastre negrăite’ (Romani 8:26). Cererile noastre sincere adresate lui au ca rezultat pacea care poate „păzi inimile şi facultăţile mintale“ împotriva surmenajului. — Filipeni 4:6, 7, NW.
Schimbarea punctului de vedere
În cele din urmă, s-ar putea să fie necesar să vă schimbaţi modul în care priviţi situaţia în care vă aflaţi. Cunoaşterea, sau perceperea, este ultimul „C“ pe care dr. Ono îl recomandă ca o modalitate de a învinge surmenajul. În momentele de stres excesiv, suntem înclinaţi să facem estimări negative în legătură cu orice şi să cădem singuri în capcana unui punct de vedere pesimist. Cu toate acestea, trebuie să fim realişti. Analizaţi dacă există sau nu o bază pentru o asemenea gândire negativă. Va fi oare rezultatul atât de grav pe cât vă temeţi dumneavoastră? Încercaţi să priviţi lucrurile dintr-un alt punct de vedere.
„Aţi putea începe prin a admite că motivul pentru care sunteţi surmenat este probabil faptul că sunteţi o persoană «bună», nu una «rea»“, se spune în revista Parents. Nu uitaţi: genul de persoane care sunt predispuse la surmenaj au principii înalte şi sunt interesate de ceilalţi. Ceea ce este de cel mai mare ajutor pentru o victimă a surmenajului este un cuvânt de apreciere. Este foarte important pentru o mamă dacă soţul şi copiii îşi exprimă şi îşi dovedesc aprecierea faţă de toată munca necesară bunului mers al unui cămin. Dacă cineva din personalul intermediar suferă de surmenaj la locul de muncă, atunci câteva cuvinte de apreciere şi o bătaie uşoară pe umăr îl pot face să-şi schimbe în bine punctul de vedere.
Biblia arată cum o soţie capabilă merită să fie lăudată: „Fiii ei se scoală şi o numesc fericită, soţul ei se scoală şi-i aduce laude: «Multe fiice au o purtare cinstită [s-au dovedit capabile, NW], dar tu le întreci pe toate»“ (Proverbele 31:10, 28, 29). Într-adevăr, „cuvintele prietenoase [plăcute, NW] sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase“. — Proverbele 16:24.
Shinzo, bătrânul creştin menţionat în primul articol, s-a restabilit în mare măsură din starea de surmenare. Deşi a primit îngrijire de specialitate, ceea ce l-a ajutat pe Shinzo cel mai mult au fost rugăciunile pe care i le-a adresat lui Iehova. Ca urmare a rugăciunilor sale sincere pentru ajutor, s-a întâmplat că s-a întâlnit cu bătrânul cu care studiase la început Cuvântul lui Dumnezeu. Acel bătrân împreună cu alţi bătrâni i-au oferit un sprijin, ascultând ceea ce-l frământa. Soţia sa i-a citit nişte articole despre învingerea sentimentelor negative dintr-un număr anterior al acestei reviste pe care dumneavoastră o citiţi acum (8 ianuarie 1993). Treptat el a înţeles că se străduia să facă totul singur. A început să-şi schimbe punctul de vedere referitor la ceea ce se petrecea în jurul său. Deşi la început simţea că se află într-un tunel fără sfârşit al disperării, el a văzut la celălalt capăt o licărire de lumină care, încetul cu încetul, devenea tot mai puternică până când în cele din urmă a ieşit din acest tunel.
Asemenea lui Shinzo, şi dumneavoastră puteţi să învingeţi surmenajul şi să faceţi faţă din nou vieţii.
[Chenarul de la pagina 8]
Douăsprezece sfaturi esenţiale pentru prevenirea surmenajului
URMĂTOARELE sfaturi se bazează pe numai câteva dintre sugestiile oferite de un specialist clinician din domeniul asistenţei medicale în probleme de sănătate mintală.
1. Controlaţi-vă gândurile, sentimentele şi comportamentul — rugăciunea este de mare ajutor.
2. Când începeţi să vă îngrijoraţi, schimbaţi-vă în mod conştient gândirea într-una utilă, decisivă.
3. Când sunteţi agitat, respiraţi adânc şi relaxaţi-vă în mod conştient.
4. Încercaţi să priviţi situaţia din punctul de vedere al celeilalte persoane, pentru a înţelege modul în care a fost generat stresul.
5. Concentraţi-vă asupra acelor lucruri pe care le apreciaţi la ceilalţi şi faceţi-le complimente. Nu-i flataţi, ci adresaţi-le laude meritate.
6. Identificaţi şi reprimaţi gândirea negativă, distructivă.
7. Învăţaţi să spuneţi nu atunci când energia şi programul dumneavoastră impune acest lucru.
8. Efectuaţi în fiecare zi câteva exerciţii fizice — o plimbare rapidă este utilă.
9. Trataţi-i pe ceilalţi cu respect, căutând să-i ajutaţi să dea expresie celor mai de dorit calităţi ale lor.
10. Păstraţi-vă simţul umorului şi o licărire de speranţă în ochi.
11. Lăsaţi-vă la serviciu problemele legate de muncă.
12. Faceţi astăzi ceea ce trebuie făcut — nu amânaţi.
(Adaptat pe baza articolului Dealing With Feelings, Beating Burnout — Înfruntând sentimentele, depăşind surmenajul —, de Ruth Dailey Grainger, American Journal of Nursing, ianuarie 1992.)
[Legenda ilustraţiei de la paginile 8, 9]
Surmenajul îi afectează adesea pe cei care sunt plini de vigoare, hotărâţi.