Ce speranţe există cu privire la o viaţă mai lungă?

„Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.“ — Cuvintele lui Iov, consemnate în Iov 14:1.

CÂT de des a fost scurtimea vieţii descrisă într-un limbaj poetic! Asemenea lui Iov, un scriitor din secolul întâi a spus: „Viaţa . . . nu este decât un abur, care se arată pentru puţin şi apoi dispare“. — Iacov 4:14.

Aţi observat şi dumneavoastră că viaţa este disperat de scurtă? Cu aproape 400 de ani în urmă, William Shakespeare a scris: „Te stinge dar, tu, candelă de-o clipă! Că viaţa-i doar o umbră călătoare“. Iar în secolul trecut, şeful unui trib amerindian a întrebat: „Ce este viaţa?“ Apoi a răspuns: „Este scânteierea unui licurici în noapte“.

La ce durată a vieţii se pot aştepta oamenii? Cu aproximativ 3 500 de ani în urmă, profetul Moise a descris astfel situaţia din zilele sale: „Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; şi mândria lor este muncă şi deşertăciune, căci anii trec iute şi noi zburăm“. — Psalmul 90:10.

Şaptezeci de ani — aceasta înseamnă numai 25 567 de zile! Iar 80 de ani cuprind doar 29 219 zile. Într-adevăr, atât de puţin! Se poate face ceva pentru a prelungi viaţa omului?

Poate ajuta ştiinţa medicală?

Revista Science nota: „Speranţa de viaţă la naştere a crescut [în Statele Unite] de la 47 de ani în 1900, la aproape 75 de ani în 1988“. Ca urmare a reducerii ratei mortalităţii sugarilor datorită unei mai bune îngrijiri a sănătăţii şi a unei alimentaţii mai bune, locuitorii Statelor Unite se pot aştepta în prezent să trăiască aproape tot atât cât a declarat Moise. Totuşi, se întrevăd creşteri extraordinare în ce priveşte durata vieţii majorităţii oamenilor?

Iată ce a afirmat, în mod semnificativ, Leonard Hayflick, o autoritate de prim rang în domeniul cercetării motivelor îmbătrânirii, în cartea sa How and Why We Age (Cum şi de ce îmbătrânim): „Progresele înregistrate în acest secol în domeniul cercetărilor biomedicale şi punerea la punct a unei îngrijiri medicale mai bune au avut, cu siguranţă, un efect asupra longevităţii umane, însă acest efect a constat numai în a le permite mai multor oameni să se apropie de limita superioară stabilită a duratei vieţii umane“. Prin urmare, el a explicat: „Speranţa de viaţă a crescut, însă nu şi durata vieţii; această deosebire este remarcabilă“.

Care este „limita superioară stabilită“ a duratei vieţii omului? Unii afirmă că nu se ştie sigur dacă, în ultimul timp, a existat cineva care să depăşească vârsta de 115 ani. Cu toate acestea, revista Science a afirmat: „Începând din 1990, cea mai înaintată vârstă atestată la care a ajuns cineva depăşeşte cu puţin 120 de ani“. La începutul acestui an, ministrul sănătăţii din Franţa, însoţit de o mulţime de reporteri şi de fotografi, a vizitat-o pe Jeanne Calment din Arles, Franţa, pentru a sărbători cea de-a 120-a aniversare a ei. Moise a trăit, de asemenea, până la vârsta de 120 de ani, depăşind cu mult durata medie de viaţă. — Deuteronomul 34:7.

Oferă oamenii de ştiinţă speranţe potrivit cărora oamenii vor putea trăi în mod obişnuit atât de mult sau mai mult decât atât? Nu, cei mai mulţi dintre ei nu fac acest lucru. Un titlu apărut în publicaţia Detroit News suna astfel: „Cercetătorii afirmă că limita superioară a duratei medii de viaţă poate fi de 85 de ani“. În cadrul articolului, o autoritate recunoscută în domeniul cercetării motivelor îmbătrânirii, S. Jay Olshansky, a spus: „Odată trecuţi de vârsta de 85 de ani, oamenii mor din cauza incapacităţii funcţionale a mai multor organe. Ei încetează să mai respire. Ei mor, de fapt, de bătrâneţe. Şi nu există nici un remediu pentru aceasta“. El a mai spus: „Nu va mai avea loc nici o creştere rapidă a speranţei de viaţă până când procesul de îmbătrânire al celulei umane nu va fi făcut reversibil“.

Revista Science nota că, probabil, „ne-am apropiat deja de limita superioară a longevităţii şi că sunt prea puţine şanse să apară scăderi semnificative ale ratei mortalităţii“. Se spune că, dacă toate cauzele morţii consemnate în certificatele de deces ar putea fi înlăturate, speranţa de viaţă ar creşte cu ceva mai puţin de 20 de ani.

Astfel, mulţi oameni de ştiinţă consideră că durata vieţii umane nu este nici anormală şi, după toate probabilităţile, nici pasibilă de vreo schimbare. Cu toate acestea, de ce este rezonabil să credem că, în cele din urmă, oamenii se vor bucura de o viaţă mult mai lungă?