Cine trăieşte în domeniul spiritelor?

LUMEA a devenit un „supermarket“ de concepţii şi credinţe religioase. Numai în Africa există mii de grupări religioase, fiecare având propriile sale păreri referitoare la ceea ce se petrece în domeniul spiritelor. Însă, pentru a avea o imagine clară şi reală, trebuie să ne îndreptăm atenţia spre Biblie. Ea identifică spiritele — atât pe cele bune, cât şi pe cele rele — care locuiesc în domeniul spiritelor. De asemenea, ea ne arată la cine putem apela cu succes pentru ajutor şi ocrotire.

Iehova, Dumnezeul cel Atotputernic

Religia tradiţională din Africa învaţă că peste strămoşi şi divinităţi stăpâneşte un Dumnezeu atotputernic. Iată ce afirmă cartea African Mythology: „În mod clar, aproape toate popoarele africane, dacă nu chiar toate, cred într-o Fiinţă Supremă, creatorul tuturor lucrurilor“. Cartea African Religion in African Scholarship arată următoarele: „Întrucât Dumnezeu este cel care controlează în mod absolut tot universul, toate celelalte fiinţe şi toate celelalte puteri există datorită Lui. El posedă autoritatea şi puterea absolută“.

Biblia arată şi ea că există Cineva care domneşte în cea mai înaltă poziţie din acest domeniu al spiritelor. Ea îl prezintă drept „Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşător, care nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri“. — Deuteronomul 10:17.

Pretutindeni în Africa există sute de nume şi de titluri care i-au fost date celui considerat suprem. Însă ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre numele divin? Psalmistul a scris următoarele: „Tu, alŭ cărui nume este Iehova, tu numai Esci cel Pré-înaltŭ preste totŭ pămêntulŭ“ (Psalmul 83:18, Sfânta Scriptură, 1874). Acest nume sacru apare de peste 7 000 de ori în relatările biblice, însă unii traducători ai Bibliei l-au înlocuit cu titluri ca „Dumnezeu“ sau „Domnul“.

Deoarece Iehova este atotputernic, el ne poate ajuta. El se prezintă drept un „Dumnezeu . . . plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi adevăr; El care Îşi ţine îndurarea până în mii de generaţii, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat“. — Exodul 34:6, 7; 1 Samuel 2:6, 7.

Îngerii, slujitori puternici ai lui Dumnezeu

Cu mult înainte de a crea oamenii şi chiar pământul, Iehova a creat în ceruri fiinţe spirituale. Biblia spune că, atunci când Dumnezeu a „întemeiat pământul . . . toţi fiii [îngereşti ai] lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie“ (Iov 38:4–7). Există milioane de îngeri. Daniel, un slujitor al lui Iehova, a scris despre o viziune a lucrurilor cereşti în care el a văzut „mii de mii de slujitori [care] Îi slujeau [lui Dumnezeu] şi . . . de zece mii de ori zece mii [care] stăteau înaintea Lui“. — Daniel 7:10.

Prima fiinţă spirituală pe care Iehova a creat-o a fost cea care a ajuns să fie cunoscută sub numele de Isus Cristos (Ioan 17:5; Coloseni 1:15). Înainte de a trăi ca om pe pământ, Isus a trăit în cer ca fiinţă spirituală puternică. După moartea sa ca om, Isus a fost înviat în cer, unde şi-a reluat viaţa ca fiinţă spirituală puternică. — Faptele 2:32, 33.

Isus deţine multă putere în cer. În Iuda 9, Isus, cunoscut şi sub numele de Mihail, este numit „arhanghelul“, ceea ce înseamnă că el este cel mai mare înger, sau îngerul principal (1 Tesaloniceni 4:16). El are autoritate şi asupra pământului. Iehova i-a dat „stăpânire, slavă şi împărăţie, pentru ca toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile să-I slujească“ (Daniel 7:13, 14). Chiar dacă are o autoritate atât de mare, Isus rămâne în continuare supus Tatălui său, Iehova. — 1 Corinteni 11:3.

În timp ce îi slujesc lui Iehova, îngerii fideli le slujesc şi slujitorilor lui Dumnezeu de pe pământ. Apostolul Pavel a scris următoarele: „Nu sunt ei [îngerii] oare toţi duhuri slujitoare trimise să slujească pentru cei care vor moşteni mântuirea?“ (Evrei 1:14). Ei sunt interesaţi în mod deosebit ca oamenii să înveţe adevărul despre Iehova. Apostolul Ioan a văzut într-o viziune un „înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească celor care trăiesc pe pământ, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor. El zicea cu glas tare: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slav㻓. — Apocalipsa 14:6, 7.

Satan şi demonii, duşmani ai lui Dumnezeu şi ai omului

Din nefericire, nu toţi îngerii i-au rămas fideli lui Dumnezeu. Unii s-au răzvrătit împotriva lui, devenind duşmani şi ai lui Dumnezeu, şi ai omenirii. Principalul răzvrătit este Satan Diavolul.

În timp ce mulţi oameni din prezent neagă faptul că Satan există, nimeni nu neagă faptul că răul există. A crede în rău şi, în acelaşi timp, a nu crede că răul are o cauză duce la apariţia „unei probleme inevitabile“, se spune în cartea The Death of Satan. „Noi ne dăm seama de un lucru pentru care cultura noastră nu ne mai oferă cuvintele cu care să-l exprimăm.“

În schimb, Biblia oferă cuvintele şi clarifică adevărul în legătură cu sursa răului. Ea arată că creaturile îngereşti pe care Iehova le-a creat au fost toate drepte şi bune; el nu a creat nici un înger rău (Deuteronomul 32:4; Psalmul 5:4). Însă îngerii, ca şi oamenii, au fost înzestraţi cu capacitatea de a alege între bine şi rău. Unul dintre aceşti fii spirituali perfecţi a cultivat o dorinţă egoistă de a-şi atrage pentru sine închinarea care îi aparţine în mod legitim lui Iehova. Astfel, el şi-a câştigat numele de Satan, care înseamnă „Împotrivitor“. (Compară cu Iacov 1:14, 15.) Satan nu este doar un şarlatan, aşa cum învaţă unele religii africane; nici un „bodyguard“ care îi păzeşte pe cei ce îi aduc în mod regulat jertfe. Biblia arată că el este în totalitate rău şi corupt.

Alţi îngeri i s-au alăturat lui Satan în răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu. Aceşti îngeri demonici sunt şi ei duşmani ai oamenilor. Şi ei sunt maliţioşi şi răi. În trecut, ei i-au lăsat pe unii oameni fără capacitatea de vorbire şi fără vedere (Matei 9:32, 33; 12:22). Alte persoane, printre care şi copii, au fost lovite cu boli sau cu nebunie (Matei 17:15, 18; Marcu 5:2–5). În mod clar, nici o persoană în deplinătatea facultăţilor mintale nu ar dori să aibă vreo legătură cu Satan sau cu aceşti demoni.

Unde se află strămoşii?

Milioane de persoane din Africa şi din alte părţi ale lumii cred că moartea nu este sfârşitul vieţii, ci doar o trecere, o schimbare la viaţa din domeniul spiritelor, domeniu în care trăiesc atât divinităţile, cât şi strămoşii. Iată ce scrie eruditul John Mbiti, specialist în religiile africane, despre credinţa în strămoşi, pe care el îi numeşte „morţii vii“: „Aceştia sunt «spiritele» de care africanii se interesează cel mai mult . . . Ei ştiu ce se întâmplă în familie [pe pământ] şi îi preocupă acest lucru. . . . Ei păzesc chestiunile, tradiţiile, normele morale şi activităţile din familie. Orice jignire adusă acestor lucruri este, în cele din urmă, o jignire adusă strămoşilor care, în poziţia pe care o au, acţionează ca nişte poliţişti invizibili ai familiilor lor şi ai comunităţii. Deoarece sunt consideraţi încă «oameni», morţii vii constituie, prin urmare, cea mai bună categorie de intermediari între oameni şi Dumnezeu: ei ştiu care sunt necesităţile oamenilor, au fost «nu demult» aici cu oamenii şi, în acelaşi timp, au acces deplin la canalele de comunicare cu Dumnezeu“.

Însă ce spune Biblia despre starea morţilor? Ea ne arată că nu există nimic de genul ‘morţi vii’. Oamenii sunt fie vii, fie morţi — niciodată şi morţi, şi vii. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că morţii nu pot să audă, să vadă, să vorbească sau să gândească. Morţii nu sunt în măsură să fie nişte poliţişti ai celor vii. Iată ce spune Biblia: „Cei morţi nu ştiu nimic. Şi dragostea lor, şi ura lor, şi invidia lor, de mult au şi pierit . . . Căci în Locuinţa Morţilor [în mormânt], în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“ (Eclesiastul 9:5, 6, 10). „[Omul] se întoarce în pământ; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile.“ — Psalmul 146:4.

Întoarcerea în ţărână

Dacă vi se pare greu de acceptat acest lucru, gândiţi-vă ce s-a întâmplat cu primul om, Adam. Iehova l-a format pe Adam „din ţărâna pământului“ (Geneza 2:7). Când Adam nu a ascultat de porunca lui Iehova, pedeapsa primită a fost moartea. Dumnezeu i-a zis: „Te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“. — Geneza 3:19.

Înainte ca Iehova să-l creeze pe Adam din ţărână, Adam nu a existat. Prin urmare, când ‘s-a întors în pământ’, el a devenit din nou fără viaţă, la fel ca ţărâna. El nu a trecut în domeniul spiritelor strămoşeşti. El nu s-a dus nici la cer, nici în iad. Moartea a însemnat sfârşitul lui.

Li se întâmplă oare acelaşi lucru şi celorlalţi oameni când mor? Da. Iată ce declară Biblia: „Toate [atât oamenii, cât şi animalele] merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână“ (Eclesiastul 3:20). Biblia promite că Dumnezeu îi va trezi la viaţă pe un pământ paradiziac pe oamenii care au murit, însă acest lucru este încă de domeniul viitorului (Ioan 5:28, 29; Faptele 24:15). Până atunci, noi nu trebuie să ne temem de morţi şi nici să le aducem jertfe, întrucât ei nici nu ne pot ajuta, nici nu ne pot face vreun rău.

Satan şi demonii lui vor să-i înşele pe oameni în legătură cu starea strămoşilor lor care au murit, răspândind minciuna că oamenii continuă să trăiască şi după moarte. O modalitate prin care ei fac acest lucru sunt relatările neadevărate (1 Timotei 4:1). De asemenea, ei se folosesc de viziuni, de vise şi de medii spiritiste pentru a-i înşela pe oameni, făcându-i să creadă că au comunicat cu cei morţi. Însă nu cu cei morţi intră aceştia în legătură. În realitate, demonii se prefac că sunt persoane care au murit. Din acest motiv, Iehova îi condamnă în mod hotărât pe cei care îi întreabă pe morţi, fie direct, fie indirect, prin intermediul altor mijloace, cum ar fi divinaţia. — Deuteronomul 18:10–12.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Cu ajutorul viziunilor, a viselor şi a mediilor spiritiste, demonii îi înşală şi îi înspăimântă pe oameni.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Ca să-i inducă în eroare pe oameni, demonii se prefac că sunt acele persoane care au murit.