Să înlăturăm concepţiile greşite despre Martorii lui Iehova

DOI Martori ai lui Iehova au întâlnit un bărbat care le-a spus că pe el nu îl interesa lucrarea lor. Martorii au plecat în linişte, dar, în timp ce mergeau pe trotuar, au observat că bărbatul respectiv venea în urma lor. „Vă rog, staţi puţin!“, a strigat bărbatul. „Vreau să-mi cer scuze. Nu ştiu nimic despre Martori şi cred că mulţi oameni sunt dezinformaţi cu privire la dumneavoastră.“

Apoi bărbatul s-a recomandat, spunând că este Renan Dominguez, organizatorul programului asociaţiei Rotary Club din South San Francisco. El a solicitat ca un Martor să vină la club şi să ţină o cuvântare despre convingerile şi activităţile Martorilor lui Iehova. Au stabilit împreună subiectele de discuţie. Martorul avea să vorbească 30 de minute, după care urma să invite auditoriul să pună întrebări. Ernest Garrett, un Martor de mulţi ani la adevăr, din apropiere de San Francisco (California), a fost rugat să ţină această conferinţă la Rotary Club pe 17 august 1995; el ne-a relatat următoarele:

„M-am întrebat sub rugăciune ce le-aş putea spune membrilor asociaţiei Rotary Club care sunt oameni de afaceri renumiţi, precum şi personalităţi de frunte ale comunităţii, printre care bancheri, avocaţi şi medici. Am făcut câteva cercetări şi am aflat că scopul declarat al asociaţiei Rotary Club este acela de a realiza o comunitate mai puternică. Astfel am prezentat materialul de la pagina 23 a broşurii Martorii lui Iehova în secolul al XX-leaa, intitulat «Valoarea practică a veştii bune în comunitatea din care faceţi parte».

Am explicat că Martorii lui Iehova au un rol însemnat în această privinţă. În fiecare zi din săptămână, Martorii lui Iehova bat la uşile oamenilor din comunitatea în care trăiesc. Ei doresc să-i ajute pe semenii lor să aibă o familie puternică, iar dacă celula familială este puternică, atunci şi comunitatea este puternică. Cu cât Martorii lui Iehova vor ajuta mai multe persoane şi mai multe familii să trăiască potrivit principiilor creştine, cu atât mai puţină delincvenţă, imoralitate şi criminalitate vor exista în comunitate. Aceste informaţii au fost foarte bine primite de cei prezenţi întrucât ele se armonizează cu obiectivele asociaţiei Rotary Club.

„De ce nu vă implicaţi în politică?“

Când cei prezenţi au fost invitaţi să pună întrebări, una dintre primele întrebări a fost următoarea: «De ce nu vă implicaţi în politică şi în guvernare?» După care domnul care a pus această întrebare a adăugat: «Ştiţi foarte bine, Cartea Sfântă spune: „Daţi Cezarului ce este al Cezarului“». I-am răspuns că suntem întru totul de acord cu această afirmaţie şi că subscriem la ea în mod deplin. Am subliniat apoi faptul că majoritatea oamenilor pe care i-am auzit citând acest pasaj biblic niciodată nu citează şi cealaltă jumătate a acestuia, care spune: «Şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu» (Matei 22:21). Aşadar, trebuie să recunoaştem că nu toate lucrurile îi aparţin Cezarului. Unele lucruri îi aparţin lui Dumnezeu. Rămâne să stabilim ce îi aparţine Cezarului şi ce îi aparţine lui Dumnezeu.

I-am arătat că, atunci când lui Isus i s-a pus întrebarea: «Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?», el nu a răspuns prin da sau nu. El a spus: «Arătaţi-mi moneda pentru bir», un dinar roman. El a întrebat: «Chipul acesta şi inscripţia de pe el, ale cui sunt?» Ei au zis: «Ale Cezarului». Atunci el a spus: «Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului» (Matei 22:17–20). Cu alte cuvinte, plătiţi-i Cezarului impozitul, întrucât Cezarul ne face anumite servicii, iar pentru acestea se cuvine să plătim impozite. Am explicat că Martorii lui Iehova îşi plătesc impozitele şi îi acordă statului tot ceea ce îi aparţine de drept.

Apoi am spus că Martorii lui Iehova nu consideră că viaţa lor îi aparţine Cezarului. Ei au convingerea că închinarea îi aparţine lui Dumnezeu, de aceea, pe bună dreptate, i-o acordă lui. Aşadar, când adoptăm această atitudine, noi nu intenţionăm câtuşi de puţin să desconsiderăm Cezarul. Noi respectăm toate legile Cezarului, dar, când se iveşte un conflict, noi alegem, în mod respectuos, să ne supunem mai degrabă lui Dumnezeu ca domnitor decât oamenilor. Bărbatul care a pus această întrebare a recunoscut în faţa întregului auditoriu: «Nu pot să nu fiu de acord cu aceasta!»

Am reuşit, de asemenea, să răspundem la numeroase întrebări privitoare la activitatea noastră de predicare. După întrunire, mulţi dintre membrii clubului au venit la mine, au dat mâna cu mine şi mi-au spus că sunt întru totul de acord cu noi când afirmăm că familia este baza unei comunităţi puternice. În încheiere, i-am oferit fiecărui membru al clubului broşura Martorii lui Iehova în secolul al XX-lea.

După această întrunire, dl Dominguez, organizatorul programului, mi-a telefonat şi m-a invitat la biroul lui, fiindcă dorea să-mi pună şi alte întrebări referitoare la convingerile noastre. Am avut o discuţie plăcută pe baza câtorva versete biblice. Dorea în mod expres să-i explic poziţia noastră faţă de sânge. Fără ca eu să-l întreb, mi-a spus că nu ar accepta o transfuzie de sânge, şi a fost atât de impresionat de informaţiile pe care i le-am dat din broşura Salvarea vieţii prin sânge — În ce mod?, încât m-a invitat să merg la club şi cu o altă ocazie, pentru a le vorbi membrilor acestuia despre poziţia noastră faţă de sânge. De data aceasta l-am invitat cu mine pe un alt Martor, Don Dahl. El ia legătura cu spitalele şi discută problema cu medicii atunci când Martorii se internează în vederea unei intervenţii chirurgicale. Amândoi am explicat pe larg modul în care colaborăm cu medicii şi cu administraţia spitalelor, pentru a-i ajuta să înţeleagă poziţia noastră bazată pe Biblie şi pentru a le oferi alternative eficiente la transfuziile de sânge. — Leviticul 17:10–12; Faptele 15:19–21, 28, 29.

„Vreţi să spuneţi că v-aţi lăsa fiul să moară?“

După întrunire un domn a venit la mine şi m-a întrebat în particular: «Vreţi să spuneţi că v-aţi lăsa fiul să moară dacă în urma unui accident ar avea o hemoragie puternică şi ar fi dus de urgenţă la spital?» L-am asigurat că îi înţeleg temerile, întrucât şi eu am avut un fiu pe care l-am pierdut într-o explozie aviatică ce a avut loc deasupra localităţii Lockerbie, Scoţia, în 1988. Ca răspuns la întrebarea lui i-am spus mai întâi că nu aş fi vrut ca fiul meu să moară.

Noi nu suntem împotriva medicilor, a medicinei sau a spitalelor. Noi nu suntem vindecători prin credinţă. Avem nevoie de serviciile medicilor. Noi ne încredem în Dumnezeu şi suntem siguri că îndrumările pe care ni le-a dat el în problema referitoare la sânge sunt spre binele nostru durabil. Dumnezeu este prezentat în Biblie drept «cel care te învaţă ce este de folos şi te conduce pe calea pe care trebuie să mergi» (Isaia 48:17). El i-a dat Fiului său puterea de a învia morţii. Isus a zis: «Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?» — Ioan 11:25, 26.

Tot ceea ce le cerem medicilor să înţeleagă este faptul că atitudinea noastră este o chestiune de conştiinţă, iar aceasta nu este negociabilă. Nu putem negocia acest lucru, aşa cum nu putem negocia nici legea lui Dumnezeu privitoare la adulter. Nu putem negocia cu Dumnezeu spunându-i: «Dumnezeule, există vreo situaţie în care aş putea comite adulter?» După aceea i-am zis bărbatului respectiv: «M-aţi întrebat dacă mi-aş lăsa fiul să moară pentru că refuz transfuzia de sânge. Cu tot respectul aş vrea să vă întreb dacă dumneavoastră v-aţi lăsa fiul să moară în armata vreunei naţiuni?» Fără să stea pe gânduri, el a răspuns categoric: «Desigur! Aceasta îi este datoria!» «V-aţi lăsa deci fiul să moară pentru o cauză în care credeţi», am continuat eu. «Permiteţi-mi atunci să am şi eu acest privilegiu în cazul fiului meu.»

După toate acestea, dl Dominguez, organizatorul programului, m-a invitat pe mine şi pe soţia mea să luăm masa împreună cu el şi cu soţia lui. El considera că soţia lui fusese o victimă a dezinformării şi a unor concepţii greşite despre Martorii lui Iehova. Avea dreptate. Ea fusese dezinformată. Am petrecut împreună o seară plăcută, iar soţia lui ne-a pus o mulţime de întrebări despre noi şi despre activitatea noastră, la care ne-a permis să-i răspundem detaliat. A doua zi, dl Dominguez ne-a telefonat şi ne-a spus că soţia lui a fost încântată că ne-a cunoscut şi că ne consideră nişte oameni foarte simpatici.

Continuu să-l vizitez cu regularitate pe dl  Dominguez, care este profund interesat de Biblie. El mi-a spus: «Vă sfătuiesc să luaţi neapărat legătura cu toţi organizatorii programelor asociaţiilor Rotary Club din zona Greater San Francisco Bay şi să le propuneţi să ţineţi şi la cluburile lor o conferinţă asemănătoare celei pe care aţi ţinut-o la clubul nostru. Puteţi să vă prezentaţi în numele meu, iar când vor lua legătura cu mine, voi fi încântat să vă dau cea mai bună recomandare, ca să fiţi invitat ca vorbitor vizitator».

Asociaţiile Rotary Club au un caracter internaţional. Ar fi oare posibil ca şi alte cluburi din Statele Unite sau din alte părţi ale lumii să-şi deschidă uşile şi să le permită Martorilor lui Iehova să ţină conferinţe la cluburile lor?“

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Dl Renan Dominguez, stânga, şi fratele Ernest Garrett