Tigrul! Tigrul!

DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN INDIA

„MAI demult, mă plimbam de-a lungul unei culmi înguste“, îşi aminteşte dr. Charles McDougal, care şi-a petrecut mulţi ani studiind tigrul în Parcul Naţional Royal Chitwan din Nepal. „Pe când mă plimbam, un tigru venea din direcţie opusă. Ne-am întâlnit, ca să zic aşa, în vârf, distanţa dintre noi fiind mică: vreo 15 paşi.“ Dr. McDougal a rămas nemişcat. În loc să se uite fix în ochii tigrului, lucru considerat de tigru drept o sfidare, el şi-a lăsat privirile să coboare peste umărul tigrului. Tigrul a rămas ghemuit, gata să sară, însă nu a făcut nici o mişcare ca să atace. După câteva minute, ce i s-au părut foarte lungi, dr. McDougal a făcut câţiva paşi în spate. „Apoi, spune el, efectiv m-am întors şi am pornit înapoi spre locul de unde venisem.“

La începutul acestui secol, în Asia lor natală existau 100 000 de tigri, dintre care circa 40 000 trăiau în India. Însă, în 1973, pe întregul glob numărul acestor creaturi splendide s-a redus la mai puţin de 4 000 de exemplare, în principal din cauza vânării lor. Tigrul, cea mai mare felină din câte există, a ajuns să fie ameninţat cu dispariţia din cauza omului. Dar constituie tigrul o ameninţare pentru oameni? Cum arată în realitate această felină mare? S-au obţinut rezultate bune în urma eforturilor de a-l salva de la dispariţie?

Viaţa unei familii de tigri

După ani de observaţii neobosite, naturaliştii şi-au făcut o imagine mai clară despre viaţa unui tigru. Haideţi să ne imaginăm că privim o familie tipică de tigri din frumoasele păduri ale ţinutului Ranthambhore din nordul Indiei. Masculul măsoară aproape 3 metri lungime, de la bot până la vârful cozii, şi cântăreşte circa 200 de kilograme. Partenera lui are aproximativ 2,7 metri lungime şi cântăreşte circa 140 de kilogramea. Ei au trei pui, un mascul şi două femele.

În aceste păduri, temperatura poate depăşi valoarea de 45°C, însă familia de tigri găseşte adăpost sub copacii umbroşi. În plus, întotdeauna se pot delecta făcând o baie în apele reci ale unui lac din apropiere. Feline care înoată? Da, tigrii îndrăgesc apa! De fapt, se ştie despre ei că înoată fără oprire peste 5 kilometri.

Razele soarelui care se strecoară printre ramurile copacilor şi cad pe blana portocalie, lucioasă a tigrilor îi fac să pară că strălucesc. Dungile negre sclipesc, iar petele albe de deasupra ochilor lor de chihlimbar lucesc orbitor. După ce îi urmărim un timp pe cei trei pui, ne vine uşor să-i deosebim unul de altul, deoarece au dungi diferite şi semne distincte ale feţei.

Cum creşte un tigru

Când tigroaica mamă aştepta să nască, ea a căutat un adăpost potrivit, bine ascuns de vegetaţia deasă. De aici de sus, familia vede acum o câmpie unde există un ochi de apă care atrage alte animale. Tigroaica a ales acest loc ca să poată vâna fără să se îndepărteze de puii ei.

Începând de la naştere, puilor li s-a acordat foarte multă atenţie. Când erau mici, mama lor îi dezmierda cu labele, îşi freca botul de ei şi îi lingea, în timp ce mârâia uşor. Când puii au crescut mai mari, ei au început să se joace de-a v-aţi ascunselea şi să se bată, simulând încăierări. Deşi puii de tigru nu torc, începând cam de la un an, ei scot când expiră nişte sunete puternice în momentul în care mama lor se întoarce după ce a lipsit pentru o vreme.

Puilor le place foarte mult să înoate şi să se joace în apă împreună cu mama lor. Imaginaţi-vă că tigroaica stă întinsă pe marginea lacului, ţinându-şi coada în apă. Din când în când, ea îşi scoate brusc coada din apă şi îşi stropeşte cu apă rece trupul încălzit. Şi pentru că veni vorba de coadă, puii nu obosesc niciodată când încearcă să prindă coada mămicii lor în timp ce ea o mişcă repede dintr-o parte într-alta. Când îşi mişcă coada, tigroaica nu numai că se joacă cu puii ei; ea îi şi învaţă să prindă cu ghearele, deprindere pe care o vor folosi mai târziu, atunci când vor începe să vâneze. Puilor le place mult şi să se suie în copaci. Dar când au în jur de 15 luni, ei devin prea voinici şi prea greoi ca să se mai poată căţăra cu uşurinţă în copaci.

Rolul tatălui

Până nu demult, mulţi credeau că tigroaica mamă îşi creşte singură puii şi că masculul îşi ucide puii dacă i se dă ocazia. Însă, în cazul celor mai mulţi tigri, nu aşa stau lucrurile. Tigrul tată dispare în junglă pentru perioade de timp îndelungate, hoinărind prin teritoriul său de peste 50 de kilometri pătraţi. Dar el îşi vizitează şi familia. Când face acest lucru, el vânează, probabil, împreună cu tigroaica şi cu puii, chiar împărţind cu aceştia prada. Puiul mascul, mai agresiv, mănâncă probabil primul. Însă, dacă este lacom şi le ţine prea mult timp la distanţă pe surorile lui, mama îl înghionteşte uşor sau chiar îl pocneşte cu laba ca să le lase şi pe fetiţe să-şi ia partea ce li se cuvine din acest ospăţ.

Puilor le place să se joace cu tatăl lor uriaş. Un loc favorit pentru această joacă este ochiul de apă aflat în apropiere. Tigrul tată se cufundă încet în apă cu spatele, până când apa îi ajunge la cap. (Tigrilor nu le place să le intre apă în ochi!) Apoi, el îşi lasă puii să-şi frece botul de el, în timp ce îi linge pe faţă. În mod clar, între ei există o puternică legătură de familie.

Mănâncă oameni?

În cărţi şi în filme, tigrii sunt adesea prezentaţi drept nişte creaturi fioroase, agresive, care pândesc şi atacă oamenii, după care îi sfâşie şi îi mănâncă. Acest lucru nu este deloc adevărat. Nu toţi tigrii mănâncă oameni. De obicei, dacă un tigru vede un om în pădure, el preferă efectiv să o şteargă pe furiş. Este demn de reţinut faptul că mirosul de om pare să nu aibă nici un efect asupra unui tigru.

Cu toate acestea, în anumite condiţii, un tigru flămând poate să devină într-adevăr periculos. Dacă îşi pierde dinţii din cauza vârstei înaintate sau dacă a fost rănit de oameni, poate că nu va mai putea vâna aşa cum era obişnuit. În plus, dacă omul ocupă habitatul tigrilor, prada naturală a acestora ajunge, probabil, să fie puţină. Din astfel de motive, în India sunt ucise de tigri circa 50 de persoane în fiecare an, însă acest număr este de o sută de ori mai mic decât cel al persoanelor ucise de şerpi. Tigrii atacă îndeosebi în mlaştinile deltei Gangelui.

Dr. McDougal susţine că tigrii nu sunt atât de periculoşi cum cred majoritatea oamenilor. Deşi un tigru surprins la mică distanţă ar putea să atace, „tigrul este un animal foarte calm şi reţinut“, declară acesta. „În mod normal, dacă te întâlneşti cu un tigru, chiar şi faţă în faţă, el nu te va ataca.“

Rareori tigrii se atacă între ei. De exemplu, un tigru tânăr care cutreieră prin pădure poate să ajungă pe teritoriul unui alt tigru şi să se întâlnească nas în nas cu masculul care locuieşte aici. Se aud apoi mârâituri grave, răgete care îţi îngheaţă sângele în vine şi mârâituri fioroase bot în bot, timp în care cei doi îşi arată colţii. Dar când masculul mai bătrân îşi demonstrează superioritatea, de obicei, cel mai tânăr se va rostogoli pe spate cu labele în aer, în semn de supunere, iar confruntarea ia sfârşit.

Viitorul acestei mari feline

În loc să fie ameninţat de tigru, omul s-a dovedit a fi singura ameninţare adevărată a tigrului. În prezent, se depun eforturi ca tigrul să fie salvat de la dispariţie. Mai multe ţări din Asia au înfiinţat rezervaţii de tigri. În 1973, Parcul Naţional Corbett din nordul Indiei a fost ţinta unor eforturi deosebite, fiind iniţiat aici „Proiectul Tigru“. Din toate colţurile lumii s-au revărsat fonduri şi echipamente pentru acest proiect. În cele din urmă, în India au fost înfiinţate 18 rezervaţii de tigri, având o suprafaţă totală de peste 28 000 de kilometri pătraţi. În 1978, tigrii au ajuns şi pe lista speciilor aflate pe cale de dispariţie. Rezultatele au fost uimitoare! Înainte ca vânarea tigrilor să fie interzisă, tigrii ajunseseră animale care se ascundeau, fiind în mare parte nocturne din cauză că le era frică de oameni. Dar după câţiva ani de ocrotire, tigrii au început să se plimbe prin rezervaţii şi să vâneze în plină zi!

Cu toate acestea, tigrul este în continuare ameninţat, cauza fiind cererea pe plan internaţional a medicamentelor asiatice tradiţionale produse din anumite părţi ale tigrului. De exemplu, în India, un săculeţ cu oase de tigru poate costa peste 500$, iar când oasele sunt prelucrate şi ajung pe pieţele din Orientul Îndepărtat, valoarea se ridică la peste 25 000$. Cu atâţia bani puşi în joc, sătenii săraci sunt tentaţi să colaboreze cu braconierii de tigri pentru a-i păcăli pe cei care păzesc pădurile. La început, eforturile depuse pentru a salva tigrul au dat rezultate bune. Însă, din 1988, situaţia s-a schimbat, aceasta înrăutăţindu-se. Azi, ţinuturile din Ranthambhore mai sunt străbătute doar de circa 27 de tigri, faţă de cei 40, câţi erau acum 20 de ani. Iar pe tot globul, s-ar putea să nu existe mai mult de 5 000 de tigri!

Până spre sfârşitul secolului trecut, în India, tigrii şi oamenii au trăit împreună aproape în armonie. Vor mai putea trăi vreodată aşa? În prezent, emoţionantul strigăt „Tigrul! Tigrul!“ mai poate însemna o ocazie de a zări cea mai mare felină din lume. Rămâne de văzut dacă programele de conservare îi vor asigura tigrului o viaţă în siguranţă. Însă Biblia ne asigură că, într-o zi, întregul pământ va fi un paradis asemănător Grădinii Edenului. Atunci, omul şi creaturile sălbatice asemenea tigrului vor trăi împreună în pace pe pământ. — Isaia 11:6–9.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 17]

Tigrul alb

Tigrul alb, o comoară naţională a Indiei rar întâlnită, este rezultatul unei gene mutante recesive. În 1951, în pădurea Rewa din India a fost prins un pui mascul alb. Împerecheat cu o tigroaică de culoare obişnuită, puii care s-au născut erau obişnuiţi. Însă, când o femelă dintre aceşti pui a fost împerecheată cu animalul de prăsilă alb, ea a dat naştere la patru tigrişori albi. În urma unor împerecheri făcute cu atenţie, oamenii din multe părţi ale lumii pot vedea la grădina zoologică această frumuseţe rară.

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Feline care înoată? Da!

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Tigrii nu sunt atât de periculoşi cum cred majoritatea oamenilor.