Când toate privirile par a fi îndreptate spre tine

„Tortură“ este cuvântul pe care îl foloseşte Jerry pentru a descrie această situaţie. El mărturiseşte: „Ori de câte ori intram într-o sală de clasă, începeam să transpir foarte tare, mi se usca gura şi nu puteam spune nimic — chiar dacă de acest lucru ar fi depins viaţa mea. Apoi un val de căldură mă străbătea din cap până în picioare, iar faţa mi se înroşea — era ca şi cum întregul corp mi s-ar fi aprins“.

JERRY suferă de fobie socială, o stare caracterizată prin teama de a fi examinat cu atenţie de alţii şi de a fi umilit în public. „Persoana care suferă de fobie socială crede că toate privirile sunt îndreptate spre ea“, se spune într-o broşură publicată de Asociaţia Americană pentru Tulburări Anxioase. „Anxietatea poate da naştere la atacuri asemănătoare celor de panică, inclusiv la simptome cum ar fi palpitaţii, stare de ameţeală, respiraţie sacadată şi transpiraţie abundentă.“

Unii vor încerca să înlăture teama celor ce suferă de fobie socială spunându-le că ei trebuie doar să se străduiască să îşi ignore timiditatea şi „efectiv să meargă şi să dea faţă cu oamenii“. Este adevărat, combaterea fobiei sociale înseamnă şi înfruntarea sentimentelor de teamă. Totuşi, este o mare diferenţă între timiditate şi fobie socială. „Spre deosebire de timiditatea obişnuită, spune Jerilyn Ross, fobia socială este atât de gravă, încât împiedică buna desfăşurarea a activităţilor zilnice, la muncă, la şcoală şi în mai toate relaţiile interpersonale.“

Studiile arată că fobia socială afectează viaţa a milioane de oameni.a Să examinăm câteva situaţii care produc teamă, situaţii asociate cu această stare debilitantă.

Situaţii de care se tem cei ce suferă de fobie socială

Faptul de a vorbi în public. Doug îşi aminteşte că a fost cuprins de panică în timp ce ţinea o scurtă cuvântare în faţa unui grup local de cetăţeni. „Dintr-o dată m-a luat o transpiraţie rece“, spune el. „Inima îmi bătea cu putere. Tremuram. Mă simţeam gâtuit, fiindu-mi foarte greu să vorbesc.“ Este adevărat că majoritatea oamenilor sunt cuprinşi de o stare de nervozitate când se află în faţa unui auditoriu. Dar cel ce suferă de fobie socială are o senzaţie intensă şi constantă de groază, care nu se diminuează odată cu câştigarea de experienţă. Într-adevăr, Doug a ajuns să considere chiar şi cea mai neînsemnată ocazie de a vorbi drept o ameninţare la adresa vieţii lui.

Faptul de a mânca în prezenţa altora. Întrucât cei ce suferă de fobie socială cred că sunt examinaţi tot timpul, chiar şi o simplă masă poate deveni un coşmar. Ei se tem că le vor tremura mâinile, că vor vărsa mâncarea din farfurie, că nu îşi vor nimeri gura cu tacâmul sau că li se va face rău. Aceste temeri pot fi previziuni care se împlinesc. În cartea Dying of Embarrassment (Cum e să mori de ruşine) se face următoarea observaţie: „Cu cât te îngrijorezi mai mult cu privire la posibilitatea de a face ceva jenant, cu atât eşti mai încordat. Cu cât eşti mai încordat, cu atât este mai probabil că vei începe să tremuri sau să faci nişte mişcări bruşte şi neîndemânatice. Acest lucru poate merge până acolo încât va fi greu să duci mâncarea sau o băutură până la gură fără să picuri sau să verşi pe tine“.

Faptul de a scrie în prezenţa altora. Temându-se că le va tremura mâna sau că alţii vor remarca scrisul lor neciteţ, multe persoane care suferă de fobie socială intră în panică atunci când trebuie să semneze un cec sau să scrie orice altceva în prezenţa altor persoane. Pentru Sam, de exemplu, a fost o adevărată tortură când patronul i-a cerut să semneze condica în prezenţa unui paznic la începutul fiecărei zile de muncă. „Nu o puteam face“, mărturiseşte Sam. „Îmi tremura mâna atât de tare, încât trebuia să mi-o ţin cu cealaltă ca să pot scrie drept şi tot nu se putea citi ce anume scrisesem.“

Folosirea telefonului. Dr. John Marshall spune că mulţi dintre pacienţii lui au mărturisit că, pe cât posibil, ei evitau folosirea telefonului. „Ei se îngrijorau că nu vor putea da un răspuns potrivit“, spune el. „Alţii se temeau că, întrucât nu ar şti ce să spună, ar face pauze jenante, iar dacă conversaţia s-ar întrerupe, din cauza fricii vocea li s-ar schimba, le-ar tremura sau ar suna piţigăiat. Ei se îngrozeau la gândul că s-ar bâlbâi, ar îngăima doar ceva sau, în vreun alt mod jenant, ar trăda starea agitată în care se află.“

Faptul de a intra în contact cu alţii. Unii care suferă de fobie socială se tem de aproape orice situaţie care le-ar pretinde să intre în contact cu alţii. Adesea, ei sunt de-a dreptul înspăimântaţi când alţii îi privesc în ochi. „Persoanele care suferă de o formă gravă de fobie socială sunt deseori dezorientate, deoarece nu ştiu încotro să-şi îndrepte privirea şi cum să reacţioneze când alţii îi privesc în ochi“, se spune în The Harvard Mental Health Letter. „Aceştia nu îi privesc pe alţii în ochi, deoarece nu ştiu când să privească şi când să se uite în altă parte. Ei îşi imaginează că ceilalţi le vor interpreta greşit privirea.“

Există şi alte situaţii care sunt în strânsă legătură cu fobia socială. De exemplu, pe mulţi îi îngrozeşte faptul de a folosi o toaletă publică. Altora le este foarte frică să facă cumpărături sub privirea vânzătorului. „Sunt atât de emoţionată, încât deseori nici nu văd la ce mă uit“, mărturiseşte o femeie. „Tot timpul mă aştept sau îmi imaginez că persoana de la tejghea îmi va spune să mă hotărăsc odată ce anume doresc să cumpăr şi să nu o fac să-şi piardă timpul.“

Cum încearcă ei să înfrunte fobia?

Celor ce nu suferă de fobie socială le este greu să înţeleagă suferinţa pe care o implică această tulburare. O persoană care suferă de fobie descrie această experienţă drept „cel mai îngrozitor fel de jenă pe care şi l-ar putea imagina cineva!“. Altă persoană recunoaşte: „Mă gândesc tot timpul la sinucidere“.

Din nefericire, multe persoane care suferă de fobie socială se îndreaptă spre alcool în încercarea de a-şi atenua anxietatea.b Chiar dacă acest lucru aduce o uşurare temporară, în timp consumul în exces de alcool nu va face altceva decât să înrăutăţească situaţia. Dr. John Marshall remarcă: „Mulţi dintre pacienţii mei care nu erau obişnuiţi să bea la reuniuni s-au îmbătat până n-au mai ştiut de ei — în încercarea de a se linişti înaintea sau în timpul reuniunii, umilindu-se astfel şi mai tare în faţa celor de care se temeau atât de mult“.

Probabil, metoda cel mai des folosită de cei ce suferă de fobie socială este evitarea. Da, mulţi pur şi simplu evită situaţiile de care le este frică. „Evitam cât mai multe situaţii posibil, chiar şi convorbirile telefonice“, spune Lorraine, care suferă de fobie socială. Cu timpul însă, suferinzii îşi dau seama că evitarea mai degrabă îi ţine ca într-o închisoare decât să-i protejeze. „După un anumit timp, mărturiseşte Lorraine, mă copleşeau singurătatea şi plictiseala.“

Evitarea poate deveni „o capcană care nu face altceva decât să le intensifice temerile“, avertizează Jerilyn Ross. „Şi cu cât evită mai mult, cu atât riscul de a cădea data viitoare în această capcană este mai mare, adaugă ea, — până când evitarea devine o reacţie aproape automată.“ Unii refuză cu regularitate invitaţii la cină sau resping ofertele de muncă ce le pretind să intre în contact cu alţi oameni. Drept urmare, ei nu învaţă niciodată să-şi înfrunte sentimentele de teamă sau să şi le învingă. Potrivit cuvintelor doctorului  Richard Heimberg, „viaţa lor este plină de respingeri imaginare, care nu au avut loc niciodată, şi de nereuşite imaginare la locul de muncă, situaţii pe care nu au încercat niciodată să le înfrunte, deoarece le-au evitat“.

Cu toate acestea, există veşti bune despre fobia socială: Aceasta se poate trata. Bineînţeles, este imposibil — chiar de nedorit — să se elimine toate formele de anxietate. Totuşi, cei ce suferă de fobie socială pot învăţa să-şi ţină sub control sentimentele de teamă, iar Biblia conţine sfaturi practice care pot fi de folos.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiilor de la pagina 5]

Pentru cei ce suferă de fobie socială, chiar şi relaţiile interpersonale normale pot fi un coşmar