August

Numai cei care au o prietenie strânsă cu Isus se vor bucura de binecuvântările pe care le aduce răscumpărarea. Isus a spus că avea să-și dea „sufletul pentru prietenii săi”. (Ioan 15:13) Slujitorii fideli care au trăit înainte ca Isus să vină pe pământ vor trebui să învețe despre el și să manifeste afecțiune față de el. Când vor învia, chiar și acești slujitori drepți, bărbați și femei, vor trebui să devină prieteni cu Isus pentru a obține viață veșnică. (Ioan 17:3; Fap. 24:15; Evr. 11:8-12, 24-26, 31) Avem privilegiul să colaborăm cu Isus în lucrarea de predicare și de predare a veștii bune despre Regat. Când a fost pe pământ, el i-a învățat pe alții. Și, de la întoarcerea sa în cer, Isus, capul congregației, conduce lucrarea de predicare și de predare. Isus observă și prețuiește eforturile pe care le facem pentru a ajuta cât mai mulți oameni să-i cunoască pe el și pe Tatăl său. În realitate, fără ajutorul lor nu am putea realiza această lucrare. (Ioan 15:4) w20.04 22 ¶7, 8

Denumirile „regele nordului” și „regele sudului” au fost folosite inițial cu referire la puterile politice aflate la nord și la sud de Israel. (Dan. 10:14) Până la Penticosta din 33 e.n., poporul lui Dumnezeu a fost națiunea Israel. De la Penticostă însă, Iehova a arătat în mod clar că poporul Său era format din discipolii fideli ai lui Isus. Prin urmare, cea mai mare parte a profeției din Daniel, capitolul 11, nu se referă la națiunea Israel, ci la continuatorii lui Isus. (Fap. 2:1-4; Rom. 9:6-8; Gal. 6:15, 16) În plus, de-a lungul timpului, identitatea celor doi regi s-a schimbat. Totuși, anumite caracteristici ale lor au rămas neschimbate. În primul rând, acești regi au interacționat în mod direct cu poporul lui Dumnezeu. În al doilea rând, prin felul în care s-au purtat cu acesta, au demonstrat că îl urau pe adevăratul Dumnezeu, Iehova. Și, în al treilea rând, cei doi regi au luptat unul împotriva altuia pentru supremație. w20.05 2, 3 ¶3, 4

Iehova devine orice este necesar pentru a-și îndeplini scopul. De asemenea, Iehova îi poate face și pe slujitorii săi imperfecți să devină ceea ce este necesar pentru a-i sluji și a-i îndeplini scopul. (Is. 64:8) Prin aceste modalități, Iehova face să i se îndeplinească voința. Nimic nu-l poate opri să-și ducă la îndeplinire scopurile. (Is. 46:10, 11) Putem să ne sporim recunoștința față de Tatăl nostru ceresc meditând la ceea ce a făcut el, precum și la ceea ce ne ajută și pe noi să facem. De exemplu, când medităm la minunile creației, ne umplem de admirație pentru tot ce a realizat Iehova, pentru tot ce a adus el în existență. (Ps. 8:3, 4) În plus, când medităm la ceea ce ne-a ajutat și pe noi să devenim pentru a-i îndeplini voința, ajungem să avem un respect și mai profund față de el. Numele „Iehova” inspiră cu adevărat o teamă reverențioasă! El exprimă tot ce este Tatăl nostru, tot ce a făcut, face și va mai face! (Ps. 89:7, 8) w20.06 9 ¶6, 7

Oxigenul este un gaz indispensabil vieții, pe care îl inspiră unele organisme vii, inclusiv omul. Potrivit estimărilor, creaturile vii inspiră anual o sută de miliarde de tone de oxigen și expiră dioxid de carbon, un gaz rezidual. Cu toate acestea, oxigenul nu se termină niciodată, iar atmosfera nu se supraîncarcă cu dioxid de carbon. De ce? Deoarece Iehova a creat și o varietate de organisme, de la copaci falnici la alge minuscule, care consumă dioxid de carbon și eliberează oxigen. Așadar, circuitul oxigenului confirmă adevărul cuvintelor din textul de astăzi. Cum putem cultiva recunoștință pentru impresionantele condiții de viață pe care le oferă planeta noastră? (Ps. 115:16) O modalitate este aceea de a medita la tot ce a făcut Iehova. Aceasta ne va îndemna să-i mulțumim zilnic lui Iehova pentru lucrurile bune primite de la el. În plus, arătăm recunoștință pentru locuința noastră minunată păstrând curată zona în care trăim. w20.05 22 ¶5, 7

Iehova gestionează situația cauzată de răzvrătirea lui Satan cu înțelepciune, răbdare și dreptate. De asemenea, își demonstrează puterea nemărginită în numeroase moduri. Însă, lucrul cel mai important, prin tot ceea ce face, el reflectă iubire. (1 Ioan 4:8) Iehova nu a încetat niciodată să-și sfințească numele. Satan calomniază și astăzi numele lui Dumnezeu. El încearcă să-i determine pe oameni să conteste puterea, dreptatea, înțelepciunea și iubirea lui Iehova. De exemplu, vrea să-i convingă pe oameni că Iehova nu este Creatorul. Iar celor care cred în existența lui Dumnezeu, Satan urmărește să le inducă ideea că normele divine sunt restrictive și nedrepte. El chiar îi învață pe oameni că Iehova este un Dumnezeu fără sentimente și crud, care îi arde în focul iadului. Cei care cred această calomnie ajung foarte ușor să respingă guvernarea dreaptă a lui Iehova. Până când va fi distrus de Iehova va încerca să ne determine și pe noi să-l respingem pe Creator. Vor reuși aceste încercări ale lui? w20.06 5 ¶13-15

În multe congregații sunt frați și surori care se străduiesc să învețe o limbă străină. S-ar putea să le fie greu să-și exprime sentimentele. Totuși, dacă nu ne vom concentra asupra stângăciei cu care vorbesc limba noastră, ne va fi mai ușor să remarcăm iubirea lor pentru Iehova și dorința de a-i sluji. Dacă remarcăm aceste calități, îi vom prețui și îi vom respecta. Nu vom considera că ‘n-avem nevoie de ei’ doar pentru că nu vorbesc bine limba noastră. (1 Cor. 12:21) Iehova ne-a dat minunatul privilegiu de a avea un loc în congregația sa. Indiferent că suntem bărbați sau femei, celibatari sau căsătoriți, tineri sau vârstnici, că vorbim bine o limbă sau nu, toți suntem prețioși pentru Iehova și pentru colaboratorii noștri creștini. (Rom. 12:4, 5; Col. 3:10) Să căutăm modalități de a ne exprima aprecierea pentru locul pe care atât noi, cât și alții îl avem în congregația lui Iehova. w20.08 31 ¶20-22

Apostolul Pavel nu a renunțat să le depună mărturie atenienilor, chiar dacă orașul lor era plin de idolatrie, imoralitate sexuală și filozofii păgâne. El a continuat să le predice, în pofida insultelor. Înainte de a deveni creștin, și Pavel fusese „un blasfemator, un persecutor și un batjocoritor”. (1 Tim. 1:13) Așa cum Isus a avut încredere că Pavel putea deveni un discipol al său, și Pavel a avut încredere că atenienii puteau deveni creștini. Iar încrederea lui nu a fost deșartă. (Fap. 9:13-15) În secolul I, oameni din toate mediile sociale au devenit discipoli ai lui Isus. Când le-a scris creștinilor din Corint, Pavel a spus că unii dintre membrii congregației fuseseră în trecut delincvenți sau duseseră o viață extrem de imorală. Apoi a adăugat: „Dar ați fost spălați”. (1 Cor. 6:9-11) Dacă am fi trăit atunci, am fi considerat că acei oameni puteau să se schimbe și să devină discipoli? w20.04 12 ¶15, 16

Bătrânii nu trebuie să se grăbească să-i judece pe cei care încep să se întrebe dacă merită să-i slujească lui Iehova. În loc să-i condamne, bătrânii trebuie să se străduiască să înțeleagă motivul pentru care aceștia vorbesc sau se comportă într-un anumit fel. Doar atunci vor putea ști ce sfaturi biblice ar trebui să le ofere pentru a-i încuraja. Profetul Ilie a fugit de regina Izabela. (1 Regi 19:1-3) El credea că serviciul său era inutil și a dorit să moară. (1 Regi 19:10) Iehova nu l-a condamnat, ci l-a asigurat că nu era singur, că se putea încrede în puterea Lui și că mai avea multe lucruri de făcut. Plin de bunătate, Iehova l-a ascultat pe Ilie în timp ce acesta își exprima îngrijorarea și, apoi, i-a dat noi responsabilități. (1 Regi 19:11-16, 18) Ce învățăm de aici? Cu toții, dar mai ales bătrânii de congregație, trebuie să ne purtăm cu bunătate față de oile lui Iehova. Indiferent că o persoană își exprimă sentimentele de nemulțumire sau spune că se simte nedemnă de îndurarea lui Iehova, bătrânii o vor asculta cu atenție în timp ce își varsă inima înaintea lor. Apoi o vor asigura că este prețioasă în ochii lui Iehova. w20.06 21, 22 ¶13, 14

Iehova dorește să petrecem momente frumoase cu prietenii și cu familia. (Ps. 133:1) Isus a avut prieteni apropiați. (Ioan 15:15) Biblia arată cât de benefice sunt prieteniile adevărate. (Prov. 18:24) De asemenea, ne spune că nu este înțelept să ne izolăm. (Prov. 18:1) Mulți sunt de părere că rețelele de socializare sunt un mijloc de a-ți face numeroși prieteni și, prin urmare, de a evita singurătatea. Totuși, trebuie să folosim cu precauție aceste mijloace de comunicare. Studiile arată că cei ce petrec mult timp citind comentariile postate de alții și uitându-se la pozele acestora pot ajunge să se simtă singuri și deprimați. Unul dintre motive ar fi acela că oamenii postează, în general, poze cu cele mai frumoase momente din viața lor, prezentând doar cele mai reușite fotografii cu ei, cu prietenii lor și cu locurile în care au fost. O persoană care se uită la acele fotografii ar putea trage concluzia că, prin comparație, viața ei este banală, ba chiar monotonă. w20.07 5, 6 ¶12, 13

În Turnul de veghe din 1 octombrie 1988, ediția în limba engleză, se spune: „Bătrânii vor recunoaște că, prin intermediul spiritului sfânt, Cristos poate îndruma mintea oricărui membru al corpului de bătrâni, astfel încât acesta să îndrepte atenția asupra principiului biblic care se aplică într-o anumită situație sau care ajută la luarea unei decizii importante. (Fap. 15:7-15) Niciunul dintre membrii corpului de bătrâni nu trebuie să considere că spiritul sfânt acționează doar prin el”. Un bătrân de congregație care manifestă respect față de ceilalți bătrâni nu încearcă mereu să ia primul cuvântul la întrunirile bătrânilor. El nu domină discuția și nu consideră că părerea lui este întotdeauna bună. Dimpotrivă, el își exprimă cu umilință și modestie punctul de vedere și ascultă cu atenție opiniile celorlalți. Și, mai important, el îndreaptă mereu atenția spre principii biblice și urmează îndrumările date de „sclavul fidel și prevăzător”. (Mat. 24:45-47) Când bătrânii discută într-o atmosferă plină de iubire și respect, spiritul sfânt al lui Dumnezeu este prezent și îi îndrumă să ia cele mai bune decizii. (Iac. 3:17, 18) w20.08 27 ¶5, 6

Dușmanii apostolului Pavel erau mult mai puternici decât el. Adesea, ei puneau să fie bătut și aruncat în închisoare. De asemenea, Pavel a suferit din cauza celor care ar fi trebuit să-i fie prieteni. Unii membri ai congregației creștine chiar i s-au împotrivit. (2 Cor. 12:11; Filip. 3:18) Dar Pavel a triumfat asupra tuturor celor care au luptat împotriva lui. În ce sens? El a continuat să predice în pofida opoziției și le-a fost loial fraților și surorilor de credință chiar și atunci când aceștia l-au dezamăgit. Și, mai presus de toate, i-a fost fidel lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții. (2 Tim. 4:8) Pavel a reușit să depășească toate inconvenientele bazându-se nu pe forțele sale, ci pe ajutorul lui Iehova. Suporți și tu insulte sau persecuții? Când oamenii ni se împotrivesc, trebuie să învingem răul sădindu-le în minte și în inimă adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Putem atinge acest obiectiv apelând la Biblie atunci când le răspundem oamenilor la întrebări, fiind respectuoși și amabili cu cei care nu se poartă frumos cu noi și făcându-le bine tuturor, inclusiv dușmanilor. (Mat. 5:44; 1 Pet. 3:15-17) w20.07 17, 18 ¶14, 15

De ce putem spune că Iehova este umil? David a afirmat acest lucru în textul de mai sus. (Ps. 18:35) Când a rostit aceste cuvinte, probabil că David se gândea la ziua în care profetul Samuel a venit la casa tatălui său pentru a-l unge pe cel care avea să fie rege al Israelului. Chiar dacă David era cel mai mic dintre cei opt fii ai tatălui său, Iehova l-a ales pe el succesor al regelui Saul. (1 Sam. 16:1, 10-13) Cu siguranță, David împărtășea sentimentele exprimate de psalmistul care a spus despre Iehova: „El se apleacă să privească cerul și pământul și îl ridică pe cel de condiție umilă din țărână. Îl scoate pe cel sărac . . . ca să-l așeze alături de nobili”. (Ps. 113:6-8) Umilința lui Iehova reiese din modul în care el îi tratează pe slujitorii săi de pe pământ. Deși suntem imperfecți, el ne acceptă închinarea și, mai mult decât atât, ne consideră prietenii săi. (Ps. 25:14) Ca să putem fi prieteni cu el, Iehova a fost primul care a făcut un pas spre noi oferindu-l pe Fiul său ca jertfă pentru păcatele noastre. Într-adevăr, El ne-a arătat multă îndurare și compasiune! w20.08 8 ¶1-3

Iehova a stabilit exact ziua și ora la care va aduce sfârșitul acestui sistem vechi. (Mat. 24:36) El nu va deveni nerăbdător și nu va acționa înaintea acestui termen. Iehova tânjește să-i readucă la viață pe cei morți, dar manifestă răbdare. (Iov 14:14, 15) El așteaptă momentul potrivit pentru a-i trezi din moarte. (Ioan 5:28) Trebuie să fim recunoscători pentru răbdarea lui Iehova. Datorită răbdării sale, mulți oameni, inclusiv noi, au avut și au timpul necesar „să ajungă la căință”. Iehova vrea ca un număr cât mai mare de oameni să aibă posibilitatea de a dobândi viață veșnică. Prin urmare, să arătăm că prețuim răbdarea sa! Cum putem face acest lucru? Străduindu-ne să-i găsim pe „toți cei cu o dispoziție corectă pentru viața veșnică” și ajutându-i să-l iubească pe Iehova și să-i slujească. (Fap. 13:48) Astfel, ei vor putea beneficia de răbdarea lui Iehova la fel ca noi. w20.08 18 ¶17

Lucrurile pe care le învață elevul la studiu nu ar trebui să-i atingă doar mintea, ci și inima. De ce? Inima noastră, adică dorințele, emoțiile și sentimentele noastre, ne motivează să trecem la acțiune. Când preda, Isus folosea raționamente logice, stimulându-i pe oameni să gândească. Totuși, oamenii îl urmau și pentru că le sensibiliza inima. (Luca 24:15, 27, 32) Așadar, elevul trebuie să-l considere pe Iehova o Persoană reală, cu care poate lega o prietenie strânsă, și să înțeleagă că Iehova poate deveni Tatăl său, Dumnezeul său și Prietenul său. (Ps. 25:5) În timpul studiului, scoate în evidență calitățile excepționale ale Dumnezeului nostru. (Ex. 34:5, 6; 1 Pet. 5:6, 7) Fă acest lucru indiferent de subiectul pe care îl analizezi. Astfel, elevul va ajunge să prețuiască frumoasele calități ale lui Iehova, cum ar fi: iubirea, bunătatea și compasiunea. Isus a spus că „cea mai mare și cea dintâi poruncă” este „să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău”. (Mat. 22:37, 38) Sădește deci în inima elevului o iubire profundă față de Dumnezeu. w20.10 10 ¶12

Isus le-a acordat tuturor femeilor demnitate. (Ioan 4:27) El nu le-a privit așa cum le priveau conducătorii religioși evrei din timpul său. Mai mult decât atât, femeilor care înfăptuiau voința Tatălui său, el le-a acordat o considerație și mai mare. Isus le-a privit ca pe niște surori, spunând că, în familia sa spirituală, existau atât bărbați, cât și femei. (Mat. 12:50) De asemenea, Isus le-a fost un prieten devotat. De exemplu, el a fost prieten cu Maria și Marta, care erau, după câte se pare, necăsătorite. (Luca 10:38-42) Prin modul în care a vorbit și s-a comportat cu ele, Isus le-a făcut să se simtă bine în prezența lui. Maria s-a așezat fără reținere la picioarele lui, așa cum făcea un discipol. Iar Marta, deranjată de faptul că Maria nu o ajuta, și-a deschis inima înaintea lui Isus spunându-i ce o deranja la sora ei. În acel cadru familial, Isus le-a ajutat pe cele două femei să-și însușească lecții valoroase. În plus, le-a arătat că era sincer interesat de ele și de fratele lor vizitându-i și cu alte ocazii. (Ioan 12:1-3) Înțelegem de ce, când Lazăr s-a îmbolnăvit grav, Maria și Marta au știut că puteau conta pe ajutorul lui Isus. (Ioan 11:3) w20.09 20 ¶3; 21 ¶6

Discipolii lui Isus sperau ca Regatul „să se arate în scurt timp” și să-i elibereze de sub jugul roman. Noi tânjim după ziua când Regatul lui Dumnezeu va îndepărta răutatea și va instaura o lume nouă și dreaptă. (2 Pet. 3:13) Totuși, trebuie să așteptăm cu răbdare timpul fixat de Iehova pentru realizarea acestor lucruri. Iehova i-a acordat lui Noe suficient timp pentru a construi arca și pentru a sluji ca „predicator al dreptății”. (2 Pet. 2:5; 1 Pet. 3:20) Iehova l-a ascultat cu răbdare pe Avraam când acesta l-a întrebat de mai multe ori cu privire la decizia Sa de a-i distruge pe oamenii răi din Sodoma și Gomora. (Gen. 18:20-33) Secole la rând, Iehova a fost extrem de răbdător cu infidela națiune Israel. (Neem. 9:30, 31) Și în prezent, Iehova manifestă răbdare acordându-le timp „să ajungă la căință” tuturor celor pe care îi atrage la el. (2 Pet. 3:9; Ioan 6:44; 1 Tim. 2:3, 4) Exemplul lui Iehova ne impulsionează să manifestăm și noi răbdare în timp ce continuăm să predicăm și să predăm. w20.09 10 ¶8, 9

Când îi va învia pe oameni, Iehova le va reda amintirile și trăsăturile de personalitate. Să ne gândim ce va însemna acest lucru. Iehova ne iubește pe fiecare atât de mult, încât observă și reține tot ce gândim, simțim, spunem și facem. Prin urmare, la înviere, lui Iehova îi va fi ușor să le redea oamenilor amintirile și trăsăturile de personalitate. Regele David știa că Iehova ne cunoaște bine pe fiecare dintre noi. (Ps. 139:1-4) Ce efect are asupra noastră gândul că Iehova ne cunoaște foarte bine? Gândul că Iehova ne cunoaște atât de bine nu ar trebui să ne îngrijoreze. Lui îi pasă foarte mult de noi. El apreciază trăsăturile care ne fac unici și observă cu atenție situațiile prin care trecem în viață și care ne influențează personalitatea. Cunoașterea acestui fapt ne aduce multă alinare! Să nu credem niciodată că suntem singuri. În fiecare minut al fiecărei zile, Iehova este lângă noi căutând ocazii de a ne ajuta. (2 Cron. 16:9) w20.08 17 ¶13, 14

Lui Iehova îi face o mare plăcere să-și instruiască poporul. El vrea să-l cunoaștem, să-l iubim și să trăim pentru totdeauna în calitate de copii ai săi mult iubiți. Toate acestea nu ar fi posibile dacă n-am fi instruiți de el. (Ioan 17:3) În secolul I, Iehova și-a instruit poporul prin intermediul congregației. (Col. 1:9, 10) Spiritul sfânt – ‘ajutorul’ promis de Isus – a avut și el un rol foarte important. (Ioan 14:16) El i-a ajutat pe discipoli să înțeleagă mai bine Cuvântul lui Dumnezeu și să-și amintească numeroasele lucruri pe care Isus le-a spus și le-a făcut, multe dintre ele fiind ulterior consemnate în evanghelii. Cunoștința asimilată le-a întărit primilor creștini credința, precum și iubirea pentru Dumnezeu, pentru Fiul său și pentru frații și surorile lor. Iehova a prezis că, „la sfârșitul zilelor”, oameni din toate națiunile se vor aduna la muntele său figurativ pentru a fi instruiți în căile sale. (Is. 2:2, 3) În prezent, asistăm la împlinirea acestei profeții. w20.10 24 ¶14, 15

Din ce cauză ar putea respinge cineva sfatul bun dat de un prieten iubitor? Din cauza mândriei. Oamenilor mândri le place ‘să le fie gâdilate urechile’. Ei ‘nu mai ascultă adevărul’. (2 Tim. 4:3, 4) Ei au o părere exagerat de bună despre modul lor de gândire sau se cred mai importanți decât alții. Însă apostolul Pavel a scris: „Dacă cineva crede că este ceva, când nu este nimic, se amăgește singur”. (Gal. 6:3) Regele Solomon a sintetizat această idee prin următoarele cuvinte: „Mai bine un copil sărac și înțelept decât un rege bătrân și fără minte, care nu mai are suficientă judecată ca să accepte un sfat”. (Ecl. 4:13) Să observăm cum a reacționat apostolul Petru când a fost corectat în public de apostolul Pavel. (Gal. 2:11-14) Petru s-ar fi putut supăra pe Pavel din cauza modului în care i s-a adresat, precum și a cadrului ales pentru discuția lor. Însă Petru a manifestat înțelepciune. El i-a acceptat sfatul și nu a nutrit resentimente. Ulterior, chiar l-a numit pe Pavel ‘frate iubit’. (2 Pet. 3:15) w20.11 21 ¶9, 11, 12

Participarea la întrunirile congregației joacă un rol important în progresul spiritual al celui care studiază Biblia. Instruirea spirituală oferită la întruniri îl va ajuta să-și aprofundeze cunoștința biblică, să-și întărească credința și să-l iubească tot mai mult pe Dumnezeu. (Fap. 15:30-32) De asemenea, un vestitor îi poate spune că, pe măsură ce iubirea sa față de Iehova a crescut, s-a simțit tot mai impulsionat să respecte poruncile Sale. (2 Cor. 7:1; Filip. 4:13) Când fac cunoștință cu diverși vestitori fideli, persoanele care studiază Biblia învață din exemplul acestora ce înseamnă a respecta porunca lui Cristos de a-i iubi pe Dumnezeu și pe semeni. (Ioan 13:35; 1 Tim. 4:12) Observând că vestitorii se confruntă cu probleme asemănătoare cu ale sale, va înțelege că și el va putea face schimbările necesare pentru a deveni un discipol al lui Cristos. (Deut. 30:11) Fiecare vestitor din congregație poate contribui în diverse moduri la progresul spiritual al elevilor. (Mat. 5:16) w20.11 5 ¶10-12

Prin aceste cuvinte, probabil că apostolul Pavel se referea la animalele cu care se luptase într-o arenă din Efes. (2 Cor. 1:8; 4:10; 11:23) Sau poate că făcea aluzie la evreii ostili sau la alte persoane asemănătoare unor ‘fiare’. (Fap. 19:26-34; 1 Cor. 16:9) Indiferent cum au stat lucrurile, Pavel a trecut prin pericole serioase, însă a privit cu încredere viitorul. (1 Cor. 15:30, 31; 2 Cor. 4:16-18) În prezent, trăim timpuri critice. Unii dintre frații noștri au devenit victime ale delincvenței. Alții trăiesc în zone sfâșiate de război și nu sunt deloc în siguranță. Iar alții îi slujesc lui Iehova în țări unde lucrarea de predicare este restricționată sau chiar interzisă, periclitându-și libertatea sau viața. În pofida acestor condiții, toți continuă să îi slujească lui Iehova și sunt exemple pentru noi. Ei au convingerea fermă că, în eventualitatea în care și-ar pierde viața, Iehova pregătește pentru ei ceva mult mai bun în viitor. w20.12 9 ¶3, 4

Am fost vreodată descurajați deoarece teritoriul în care predicăm pare să nu fie productiv sau deoarece nu găsim mulți oameni acasă? Ce putem face într-o astfel de situație pentru a ne păstra sau a ne spori bucuria? Este important să avem o optică echilibrată cu privire la lucrarea de predicare. Ce presupune acest lucru? Să ne concentrăm asupra proclamării numelui lui Dumnezeu și a Regatului său. Isus a arătat cât se poate de clar că relativ puțini oameni vor găsi calea care duce la viață. (Mat. 7:13, 14) În lucrarea de predicare, avem privilegiul de a colabora cu Iehova, cu Isus și cu îngerii. (Mat. 28:19, 20; Rev. 14:6, 7) Iehova îi atrage la el pe cei merituoși. (Ioan 6:44) Prin urmare, dacă cineva refuză să asculte mesajul nostru cu o anumită ocazie, probabil că îi va acorda atenție la o dată ulterioară. O soră pe nume Debora spune: „Descurajarea poate fi o armă foarte eficientă în mâna lui Satan”. Dar Iehova Dumnezeu este mult mai puternic decât Satan și toate armele sale. w20.12 26 ¶18, 19; 27 ¶21

Mulți creștini fideli sunt nevoiți să lucreze cu normă întreagă pentru a-și întreține familia. Însă acești slujitori loiali fac tot ce pot pentru a susține organizația lui Dumnezeu. De exemplu, unii participă la operațiuni de ajutorare în caz de dezastru, alții lucrează la proiecte de construcție și toți susțin lucrarea mondială prin donații. Iubirea pentru Dumnezeu și pentru semeni îi motivează să facă toate acestea. O altă modalitate prin care ne dovedim iubirea față de frați și surori este aceea de a asista săptămânal la întrunirile congregației și de a le susține în mod activ. Nu lipsim de la întruniri, în pofida oboselii. Dăm răspunsuri, deși suntem, probabil, emotivi. Și, chiar dacă avem cu toții probleme, îi încurajăm pe alții înainte și după întruniri. (Evr. 10:24, 25) Cât de recunoscători suntem pentru tot ce fac frații și surorile noastre! w21.01 10 ¶11

Oamenilor mândri le este greu să-și laude semenii, preferând să primească ei laude. Ei se compară cu alții și promovează un spirit de concurență. În loc să-i instruiască pe alții și să le încredințeze responsabilități, preferă să spună: „Dacă vreau ca un lucru să fie bine făcut, trebuie să-l fac eu”. Oamenii mândri sunt adesea ambițioși și invidioși. În general, prieteniile lor nu durează mult. Dacă observăm la noi chiar și numai o tendință spre mândrie, trebuie să-l implorăm pe Iehova să ne ajute ‘să ne înnoim mintea’ pentru ca această trăsătură nedorită să nu prindă rădăcini în inima noastră. (Rom. 12:2) Suntem deosebit de recunoscători pentru exemplul lui Iehova! (Ps. 18:35) Umilința sa reiese din modul în care se comportă cu slujitorii săi, iar noi vrem să-l imităm. În plus, dorim să urmăm modelul lăsat de oamenii modești care au avut privilegiul de a umbla cu Dumnezeu și al căror exemplu este consemnat în Biblie. Să-i oferim întotdeauna lui Iehova onoarea și gloria care i se cuvin! (Rev. 4:11) w20.08 12, 13 ¶19, 20

Căsătoria este un dar perfect de la Dumnezeu, însă cei uniți prin această legătură sunt imperfecți. (1 Ioan 1:8) De aceea, Cuvântul lui Dumnezeu avertizează că cei care se căsătoresc vor avea „necazuri în carne”, adică se vor confrunta cu dificultăți. Iehova dorește ca soții creștini să se îngrijească de familiile lor din punct de vedere spiritual, afectiv și material. (1 Tim. 5:8) Totuși, surorile căsătorite trebuie să-și facă timp să citească zilnic din Cuvântul lui Dumnezeu, să mediteze la el și să se roage din inimă lui Iehova, în pofida programului lor încărcat. Fiind foarte ocupate, lucrul acesta nu este întotdeauna ușor, însă aceste activități sunt extrem de importante. Iehova dorește ca fiecare dintre noi să aibă o prietenie strânsă cu el. (Fap. 17:27) E de înțeles că, pentru a respecta autoritatea soțului ei imperfect, o soție trebuie să depună eforturi. Totuși, îi va fi mult mai ușor să se achite de rolul pe care i l-a încredințat Iehova dacă va înțelege și va accepta motivele biblice care stau la baza principiului autorității. w21.02 8, 9 ¶3, 6, 7

Încercările pot fi comparate cu procesul de călire a unei lame de oțel, care este încălzită, apoi răcită brusc pentru a-i crește duritatea. În mod similar, când trecem prin focul încercărilor, credința noastră se întărește. De aceea, Iacov a scris: „Lăsați ca perseverența să-și desăvârșească lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și sănătoși în toate privințele”. (Iac. 1:4) Când vedem efectul încercărilor asupra credinței noastre, le putem suporta cu bucurie. În scrisoarea sa, Iacov menționează și câteva obstacole care ar putea sta în calea bucuriei noastre. De exemplu, probabil că, într-o anumită situație, nu știm ce să facem. Când trecem prin încercări, ne îndreptăm spre Iehova pentru a lua decizii plăcute lui, care sunt spre binele fraților de credință și care ne ajută să rămânem integri. (Ier. 10:23) Avem nevoie de înțelepciune pentru a ști cum să procedăm și cum să le răspundem împotrivitorilor. Dacă nu știm ce să facem, ne-am putea considera victime neajutorate ale situației în care ne aflăm și ne-am putea pierde cu ușurință bucuria. w21.02 28 ¶7-9

Iehova este exemplul perfect în această privință. Iubirea lui este atât de profundă, încât, dacă îi rămânem loiali, nimic nu ne poate separa de iubirea sa. (Rom. 8:38, 39) Termenul grecesc redat prin „profund” transmite imaginea unei persoane care se întinde spre ceva sau chiar se încordează. Uneori, și noi trebuie, în sens figurativ, să ne întindem sau să ne încordăm, adică să depunem eforturi, ca să manifestăm afecțiune tandră pentru un colaborator în credință. Când alții ne supără, trebuie ‘să ne suportăm cu iubire și să ne străduim să păstrăm unitatea spiritului în legătura păcii’. (Ef. 4:1-3) Nu ne vom concentra la greșelile fraților noștri, ci ne vom strădui să-i privim așa cum îi privește Iehova. (1 Sam. 16:7; Ps. 130:3) Ne-ar putea fi greu să manifestăm afecțiune tandră față de colaboratorii noștri îndeosebi când le cunoaștem defectele. Din câte se pare, și unii creștini din secolul I, precum Evodia și Sintiche, s-au confruntat cu această problemă. Pavel le-a îndemnat „să aibă aceeași gândire în Domnul”. (Filip. 4:2, 3) w21.01 22 ¶10, 11

Frați tineri, colaboratorii voștri mai în vârstă se bucură să-i slujească lui Iehova „umăr la umăr” cu voi. (Țef. 3:9) Ei apreciază zelul și entuziasmul cu care vă achitați de însărcinările primite. Sunteți foarte prețuiți. (1 Ioan 2:14) Nu uitați niciodată că Iehova vă iubește și că are încredere în voi. El a prezis că, în zilele din urmă, o armată de tineri se va oferi să-i slujească. (Ps. 110:1-3) Iehova știe că îl iubiți și că vreți să-i slujiți din toată inima. Așadar, fiți răbdători cu alții, dar fiți răbdători și cu voi. Când veți face unele greșeli, acceptați instruirea și disciplinarea. Priviți-le ca venind de la Iehova. (Evr. 12:6) Achitați-vă cu conștiinciozitate de orice responsabilitate încredințată. Și, mai presus de orice, în tot ce faceți, bucurați-i inima Tatălui vostru ceresc. (Prov. 27:11) w21.03 7 ¶17, 18

Există numeroși factori care ne pot provoca descurajare: factori interni și factori externi. Factorii interni includ propriile greșeli, imperfecțiuni și probleme de sănătate. Iar printre factorii externi se numără situațiile în care nu primim o responsabilitate teocratică mult dorită sau apatia din teritoriul în care predicăm. Putem cădea foarte ușor în capcana de a dezvolta un punct de vedere nerealist cu privire la propriile imperfecțiuni și greșeli. Astfel, am putea crede că, din cauza greșelilor pe care le facem, Iehova nu ne va permite niciodată să intrăm în lumea nouă. Această gândire este periculoasă. Biblia arată că toți oamenii, cu excepția lui Isus Cristos, „au păcătuit”. (Rom. 3:23) Totuși, Autorul Bibliei nu ne vânează greșelile și nu așteaptă de la noi perfecțiunea. Dimpotrivă, el este un Tată iubitor, gata să ne ajute. El manifestă răbdare față de noi și vede lupta pe care o ducem pentru a ne învinge slăbiciunile și pentru a avea un punct de vedere echilibrat cu privire la noi înșine. (Rom. 7:18, 19) w20.12 22 ¶1-3

Cu toții ne aflăm într-o călătorie. Destinația, sau ținta, noastră este viața în lumea nouă, sub conducerea iubitoare a lui Iehova. În fiecare zi ne străduim să mergem pe calea care duce la viață. Dar, așa cum a spus Isus, această cale este îngustă și, uneori, greu de urmat. (Mat. 7:13, 14) Întrucât suntem imperfecți, putem devia ușor de la ea. (Gal. 6:1) Dacă vrem să rămânem pe calea îngustă care duce la viață, trebuie să fim dispuși să ne schimbăm gândirea, atitudinea și modul de acțiune. Apostolul Pavel ne încurajează ‘să ne lăsăm îndreptați’. Când încercăm să ne analizăm gândurile și sentimentele, ne lovim de o problemă: inima noastră este trădătoare și nu știm încotro ne îndrumă. (Ier. 17:9) Este ușor să ne amăgim cu „raționamente false”. (Iac. 1:22) Prin urmare, trebuie să ne examinăm în lumina Cuvântului lui Dumnezeu pentru a înțelege care sunt cele mai ascunse ‘gânduri și intenții ale inimii’ noastre. (Evr. 4:12, 13) w20.11 18 ¶1-3

În general, dacă suntem umili și modești, vom fi și bucuroși. De ce? Deoarece, când suntem conștienți de limitele noastre, suntem recunoscători și fericiți pentru orice ajutor primit. Să ne gândim, de pildă, la episodul în care Isus a vindecat zece leproși. Doar unul dintre ei s-a întors pentru a-i mulțumi lui Isus că l-a vindecat de acea boală îngrozitoare, lucru pe care niciun om nu-l putea face. Acest om umil și modest a fost recunoscător pentru ajutorul primit și l-a glorificat pe Dumnezeu. (Luca 17:11-19) În general, oamenii umili și modești se înțeleg bine cu ceilalți și se bucură de prietenii strânse. De ce? Deoarece ei recunosc în mod deschis că și alții au calități și manifestă încredere în aceștia. Persoanele umile și modeste se bucură când ceilalți se achită cu succes de sarcinile primite și îi laudă fără reținere acordându-le onoare. w20.08 12 ¶17, 18