Septembrie

Petru a modificat puțin cuvintele când a citat din profeția lui Ioel. (Fap. 2:16, 17) În loc să înceapă citatul prin cuvintele „după aceea”, Petru spune că „în zilele din urmă”, adică în zilele din urmă ale sistemului evreiesc, spiritul lui Dumnezeu urma să fie turnat „peste oameni de orice fel”. Aceste cuvinte sugerează că trecuse mult timp până la împlinirea acestei profeții a lui Ioel. După turnarea remarcabilă a spiritului sfânt în secolul I, lucrarea de predicare a început să ia amploare. În jurul anului 61 e.n., când apostolul Pavel a scris scrisoarea către coloseni, el a putut spune că vestea bună era predicată „în toată creația de sub cer”, adică în toată lumea cunoscută pe atunci. (Col. 1:23) Prin puterea spiritului sfânt al lui Iehova, lucrarea de predicare s-a extins și mai mult în zilele noastre, ajungând „până la marginile pământului”! (Fap. 13:47) w20.04 6 ¶15, 16

Iehova ne iubește pe fiecare dintre noi, inclusiv pe cei care s-au îndepărtat de turmă. (Mat. 18:12-14) El a promis că își va căuta oile pierdute și că le va ajuta să-și redobândească sănătatea spirituală. În plus, a spus ce acțiuni va întreprinde, aceleași acțiuni pe care le făcea un păstor israelit când observa că lipsea o oaie. (Ezec. 34:12-16) În primul rând, păstorul pleca în căutarea oii, ceea ce pretindea mult timp și efort din partea lui. Când o găsea, o aducea înapoi în turmă. Dacă oaia era rănită, slăbită sau înfometată, păstorul o ajuta cu iubire legându-i rănile, purtând-o în brațe și hrănind-o. Bătrânii de congregație, care sunt păstorii turmei lui Dumnezeu, trebuie să întreprindă aceleași acțiuni pentru a-i ajuta pe toți cei care s-au îndepărtat de congregație. (1 Pet. 5:2, 3) Ei îi caută, îi ajută să revină în turmă și le oferă cu multă iubire ajutor spiritual. w20.06 20 ¶10

A considerat Isus că lanurile erau gata de secerat deoarece se aștepta ca marea majoritate a oamenilor să-l urmeze? În niciun caz. Scripturile preziseseră că relativ puțini oameni aveau să manifeste credință în el. (Ioan 12:37, 38) În plus, Isus era înzestrat cu capacitatea miraculoasă de a citi inimile. (Mat. 9:4) Chiar dacă și-a concentrat atenția asupra acelor puțini oameni care aveau inima sinceră, el le-a predicat cu zel tuturor. Spre deosebire de Isus, noi nu putem citi inima altora. De aceea, să ne împotrivim tendinței de a emite judecăți cu privire la un teritoriu sau la o persoană. Să încercăm să sesizăm potențialul oamenilor. Să nu uităm ce le-a spus Isus discipolilor săi. Lanurile sunt albe, adică sunt gata de secerat. Oamenii se pot schimba și pot deveni discipoli ai lui Cristos. Iehova îi consideră pe acești potențiali discipoli ‘comori prețioase’. (Hag. 2:7) Dacă îi privim așa cum îi privesc Iehova și Isus, vom încerca să sesizăm mediul din care provin și domeniile lor de interes. În plus, nu-i vom privi ca pe niște străini, ci ca pe niște potențiali frați și surori. w20.04 13 ¶18, 19

În Cuvântul lui Dumnezeu se arată clar că, pentru a-i fi plăcuți lui Iehova, trebuie să-l iubim neîncetat pe Isus. Un lucru pe care îl putem face pentru a deveni un prieten de-al lui Isus este să îl cunoaștem. Putem face aceasta citind cărțile biblice Matei, Marcu, Luca și Ioan. În timp ce medităm la relatările biblice despre viața lui Isus, ne simțim îndemnați să-l iubim și să-l respectăm datorită bunătății pe care a manifestat-o față de oameni. De exemplu, deși era Stăpânul lor, Isus nu i-a tratat pe discipoli ca pe niște sclavi, ci le-a împărtășit gândurile și sentimentele lui cele mai profunde. De asemenea, a suferit și a plâns împreună cu ei. (Ioan 11:32-36) Chiar și împotrivitorii au recunoscut că el era prieten cu cei care acceptau mesajul său. (Mat. 11:19) Când imităm modul în care Isus s-a purtat cu discipolii săi, ne bucurăm de relații mai bune cu alții, suntem mai mulțumiți și mai fericiți, iar recunoștința noastră față de Cristos se adâncește. w20.04 22 ¶9, 10

În 1870, Marea Britanie era deja cel mai întins imperiu și deținea cea mai puternică armată. Acest imperiu a fost descris drept un corn mic care a învins alte trei coarne: Franța, Spania și Olanda. (Dan. 7:7, 8) Marea Britanie a continuat să ocupe poziția de rege al sudului până în 1917. În aceeași perioadă, Statele Unite ale Americii deveniseră puterea economică dominantă și începuseră să colaboreze strâns cu Marea Britanie. În timpul Primului Război Mondial, Statele Unite și Marea Britanie au format o alianță militară puternică. Atunci, Marea Britanie și fosta ei colonie au devenit Puterea Mondială Anglo-Americană. Așa cum a profețit Daniel, acest rege și-a format „o armată extraordinar de mare și de puternică”. Pe parcursul zilelor din urmă, alianța anglo-americană ocupă poziția de rege al sudului. w20.05 4 ¶7, 8

Pe pământ există apă în stare lichidă deoarece planeta noastră se află la distanța ideală față de soare. Dacă ar fi cu puțin mai aproape, toată apa s-ar evapora, iar pământul ar fi o planetă fierbinte și aridă, lipsită de viață. Dacă ar fi puțin mai departe de soare, apa de pe el ar îngheța, iar pământul s-ar transforma într-o uriașă minge de gheață. Întrucât Iehova a așezat pământul la distanța ideală față de soare, circuitul apei permite să existe viață pe el. Căldura soarelui evaporă apa din mări, din oceane și de pe uscat, ducând la formarea norilor. Anual se evaporă aproximativ 500 000 km³ de apă. Vaporii de apă rămân în atmosferă circa zece zile, apoi cad pe pământ sub formă de ploaie sau de zăpadă. În cele din urmă, apa se întoarce în mări, în oceane sau în alte întinderi de apă, după care circuitul se reia. Acest circuit eficient, care nu se oprește niciodată, este o dovadă incontestabilă a înțelepciunii și a puterii lui Iehova. (Iov 36:27, 28) w20.05 22 ¶6

Isus ne-a îndemnat să cerem neîncetat în rugăciune spirit sfânt. (Luca 11:9, 13) Prin intermediul spiritului său, Iehova ne dă putere, chiar „puterea care depășește normalul”. (2 Cor. 4:7) Cu ajutorul spiritului sfânt, putem face față oricărei încercări. Spiritul sfânt ne ajută să ne achităm de sarcinile primite în serviciul lui Iehova. De asemenea, ne poate ajuta să ne dezvoltăm talentele și aptitudinile. Prin urmare, suntem conștienți că rezultatele pozitive pe care le obținem în serviciul lui Iehova nu ni se datorează nouă, ci spiritului sfânt. Arătăm că prețuim spiritul sfânt când ne rugăm pentru a depista în inima noastră orice gând sau dorință greșită. (Ps. 139:23, 24) Prin spiritul sfânt, Iehova ne ajută să înțelegem dacă avem o gândire greșită sau înclinații nepotrivite. Apoi trebuie să-l rugăm pe Iehova să ne dea spiritul său sfânt ca să luptăm împotriva gândurilor sau a dorințelor greșite. Astfel, Iehova va vedea că nu vrem să facem ceva ce l-ar putea determina să nu ne mai ajute prin spiritul său sfânt. (Ef. 4:30) w20.05 28, 29 ¶10-12

Când apărăm numele lui Dumnezeu, urmăm exemplul lui Isus Cristos. Isus a făcut cunoscut numele Tatălui său nu numai folosindu-l, ci și apărând reputația lui Iehova. De exemplu, el a apărat numele lui Dumnezeu înaintea fariseilor, care în nenumărate rânduri l-au prezentat pe Iehova drept un Dumnezeu aspru, greu de mulțumit, distant și neîndurător. Isus i-a ajutat pe oameni să înțeleagă că Iehova este rezonabil, răbdător, iubitor și iertător. De asemenea, i-a ajutat să-l cunoască mai bine pe Iehova prin modul perfect în care i-a reflectat calitățile în viața de zi cu zi. (Ioan 14:9) Asemenea lui Isus, și noi putem să le împărtășim oamenilor tot ceea ce știm despre Iehova, arătându-le cât de bun și de iubitor este el. Astfel, combatem minciunile și calomniile îndreptate împotriva lui Iehova. În plus, sfințim numele lui Dumnezeu ajutându-i pe oameni să-l considere sacru. Prin cuvintele și acțiunile noastre, le arătăm oamenilor ce fel de Dumnezeu este în realitate Iehova. În plus, participăm la justificarea numelui său când îi ajutăm pe oameni să se elibereze de prejudecățile pe care le au cu privire la acest nume și când ne păstrăm integritatea în pofida imperfecțiunii. w20.06 6 ¶17, 18

Rețelele de socializare pot servi unui scop util, cum ar fi comunicarea cu familia și cu prietenii. Totuși, unii postează comentarii, poze și filmulețe cu scopul de a fi admirați de alții. E ca și cum ar spune: „Uitați-vă la mine!”. Unii chiar scriu comentarii lipsite de respect sau indecente cu privire la fotografiile postate de ei sau de alții. Această atitudine nu demonstrează umilință și empatie, calități pe care creștinii sunt îndemnați să le cultive. (1 Pet. 3:8) Dacă folosești rețele de socializare, întreabă-te: „Prin comentariile, pozele sau filmulețele pe care le postez, dau impresia că vreau să ies în evidență? Trezesc oare în alții sentimente de invidie?”. Slujitorii lui Iehova nu simt nevoia să se scoată în evidență. Ei respectă îndemnul Bibliei pe care îl găsim în textul de astăzi. Manifestând umilință, vom evita să adoptăm spiritul oamenilor mândri din această lume, care vor să atragă atenția asupra lor. (1 Ioan 2:16) w20.07 6 ¶14, 15

Înainte să devină discipol al lui Cristos, apostolul Pavel a fost un tânăr batjocoritor, care îi persecuta pe continuatorii lui Isus. (Fap. 7:58) Isus însuși l-a oprit pe Pavel, cunoscut atunci drept Saul, să persecute congregația creștină. Isus i-a vorbit lui Pavel din ceruri și l-a lovit cu orbire. Pentru a-și recăpăta vederea, Pavel a primit ajutor exact de la cei pe care îi persecutase. El a acceptat cu umilință ajutorul unui discipol pe nume Anania și, astfel, și-a recăpătat vederea. (Fap. 9:3-9, 17, 18) Chiar dacă, mai târziu, Pavel a devenit un membru de seamă al congregației creștine, el nu a uitat niciodată lecția pe care a primit-o de la Isus în timp ce mergea spre Damasc. Pavel și-a păstrat umilința și a fost dispus să accepte ajutorul fraților și al surorilor sale de credință, recunoscând că aceștia au devenit pentru el ‘un ajutor care l-a întărit’. (Col. 4:10, 11, n.s.) w20.07 18 ¶16, 17

Chiar dacă este atotputernic, Iehova le încredințează și altora responsabilități. De exemplu, el l-a numit pe Isus Rege al Regatului și le va da o măsură de autoritate celor 144 000 care vor guverna împreună cu Isus. Bineînțeles, Iehova l-a instruit pe Isus să fie Rege și Mare Preot. (Evr. 5:8, 9) El îi instruiește și pe cei care vor fi coregenți cu Isus, însă, după ce le va acorda această responsabilitate, nu va controla în cel mai mic detaliu activitatea lor, ci are încredere că ei îi vor înfăptui voința. (Rev. 5:10) Dacă Tatăl nostru ceresc, care nu are nevoie de ajutorul nimănui, le încredințează altora responsabilități, noi cu atât mai mult trebuie să facem acest lucru! Ești cap de familie sau bătrân de congregație? Urmează modelul lui Iehova încredințându-le altora responsabilități și împotrivindu-te tentației de a-i controla până în cele mai mici detalii. Când urmăm modelul lăsat de Iehova, nu numai că ne achităm de responsabilitatea primită, dar îi și instruim pe alții și îi ajutăm să aibă mai multă încredere în ei. (Is. 41:10) w20.08 9 ¶5, 6

Ce sentimente vrea Iehova să avem față de oile sale pierdute? Isus ne-a oferit un model în acest sens. El știa că Iehova prețuiește fiecare oaie, astfel că s-a străduit să ajute „oile pierdute ale casei lui Israel” să se întoarcă la Iehova. (Mat. 15:24) Fiind păstorul cel bun, Isus a făcut tot ce a putut pentru a nu pierde niciuna dintre oile lui Iehova. (Ioan 6:39) Apostolul Pavel i-a îndemnat pe bătrânii de congregație din Efes să urmeze exemplul lui Isus: „Trebuie să le veniți în ajutor celor slabi și să vă amintiți de cuvintele Domnului Isus, când a zis: «Este mai multă fericire în a da decât în a primi»”. (Fap. 20:17, 35) Înțelegem, așadar, că bătrânii au responsabilitatea importantă de a se îngriji de poporul lui Iehova. Salvador, un bătrân de congregație din Spania, spune: „Când mă gândesc cât de mult îi pasă lui Iehova de oile sale pierdute, mă simt impulsionat ca, în calitate de păstor spiritual, să fac tot ce pot pentru a le ajuta. Sunt convins că Iehova vrea să am grijă de ele”. w20.06 22, 23 ¶15, 16

Iehova va aștepta cu răbdare sfârșitul celor o mie de ani pentru ca noi să devenim perfecți. Până atunci, el este dispus să ne ierte păcatele. Trebuie să-i urmăm și noi exemplul privind la calitățile celorlalți și fiind răbdători cu ei. Când a fost creat pământul, Isus și îngerii s-au bucurat foarte mult. Să ne imaginăm însă cât de bucuroși vor fi să vadă pământul plin de oameni perfecți, care îl vor iubi pe Iehova și i se vor închina lui! Și cât de fericiți vor fi și cei care vor domni cu Cristos în ceruri când vor vedea binecuvântările de care va avea parte omenirea datorită lucrării lor! (Rev. 4:4, 9-11; 5:9, 10) Cât de frumoasă va fi viața când lacrimile de durere se vor transforma în lacrimi de bucurie, iar boala, suferința și moartea vor dispărea pentru totdeauna! Până atunci, să fim hotărâți să urmăm exemplul Tatălui nostru iubitor, înțelept și răbdător! Astfel, ne vom păstra și noi bucuria, în pofida necazurilor prin care trecem. (Iac. 1:2-4) Așadar, să-i fim recunoscători lui Iehova pentru promisiunea învierii! (Fap. 24:15) w20.08 19 ¶18, 19

Biblia este un dar pe care Dumnezeu ni l-a oferit din iubire. Tatăl nostru ceresc i-a inspirat pe câțiva oameni să o scrie deoarece îl preocupă binele copiilor săi pământești. Prin intermediul Bibliei, Iehova răspunde la cele mai importante întrebări pe care ni le-am putea pune: Cum am venit în existență? Care este scopul vieții? Ce ne rezervă viitorul? Iehova vrea ca toți copiii lui să afle răspunsul la aceste întrebări. De aceea, de-a lungul secolelor, el i-a impulsionat pe unii oameni să traducă Biblia în multe limbi. În prezent, Biblia este disponibilă, integral sau parțial, în peste 3 000 de limbi, fiind cea mai tradusă și mai răspândită carte din câte au existat vreodată. Faptul de a citi din Biblie în fiecare zi, de a medita la învățăturile ei și de a ne strădui să aplicăm cele învățate sunt modalități prin care demonstrăm că prețuim acest dar minunat. De asemenea, manifestăm recunoștință față de Dumnezeu străduindu-ne să le împărtășim mesajul Bibliei cât mai multor oameni. (Ps. 1:1-3; Mat. 28:19, 20) w20.05 24, 25 ¶15, 16

Profetului Ieremia i-a fost repartizat un teritoriu extrem de dificil. La un moment dat, s-a descurajat atât de mult, încât a vrut să nu mai predice. Totuși, nu a renunțat. De ce? Deoarece, pentru Ieremia, ‘cuvântul lui Iehova’ era ca un foc pe care nu-l putea ține în el. (Ier. 20:9) Și noi putem avea același sentiment când ne umplem mintea și inima de adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să studiem Biblia în fiecare zi și să medităm la ea. Drept urmare, bucuria noastră va continua să crească și vom culege mai multe roade în lucrarea de predicare. (Ier. 15:16) Prin urmare, ori de câte ori ne simțim descurajați, să-l implorăm pe Iehova să ne susțină. El ne va ajuta să luptăm cu propriile imperfecțiuni și slăbiciuni. Iehova ne va susține pe patul de boală. De asemenea, ne va ajuta să avem o optică echilibrată cu privire la privilegiile teocratice și să manifestăm o atitudine pozitivă față de lucrarea de predicare. Prin urmare, să-i vorbim Tatălui nostru ceresc despre toate îngrijorările noastre! Cu ajutorul lui, vom reuși să câștigăm lupta împotriva descurajării! w20.12 27 ¶20, 21

Pentru unele surori, întrunirile se numără printre puținele ocazii de a sta în compania colaboratorilor lor în credință. Prin urmare, vrem să ne folosim de aceste ocazii pentru a le întâmpina cu căldură, pentru a sta de vorbă cu ele și pentru a le arăta că ne pasă de ele. La fel ca Isus, și noi trebuie să ne facem timp pentru surorile noastre. (Luca 10:38-42) Am putea să le invităm să ia o gustare împreună cu noi sau să se destindă cu noi. În aceste ocazii, dorim să avem discuții încurajatoare. (Rom. 1:11, 12) Bătrânii trebuie să manifeste aceeași atitudine ca Isus. El știa că singurătatea poate fi dificilă pentru unii, însă a afirmat răspicat că fericirea pe termen lung nu depinde nici de faptul de a te căsători, nici de a avea copii. (Luca 11:27, 28) Fericirea noastră va fi durabilă numai dacă îl punem pe Iehova pe primul loc în viață. (Mat. 19:12) Bătrânii, în special, trebuie să le trateze pe femeile din congregație ca pe niște surori și mame. Este important ca ei să-și facă timp să stea de vorbă cu ele înainte sau după întruniri. w20.09 21, 22 ¶7-9

În Israel, agricultorul planta semințele după ploile timpurii, de toamnă, și strângea recolta după ploile târzii, de primăvară. (Mar. 4:28) Este înțelept ca și noi să dăm dovadă de răbdare, asemenea agricultorului. Totuși, s-ar putea să nu fie ușor. În general, oamenii imperfecți sunt nerăbdători, dorind să culeagă imediat rodul muncii lor. Dar, pentru ca o grădină să dea rod, este necesar să ne ocupăm în mod constant de ea: trebuie să săpăm, să plantăm, să plivim și să udăm. Și lucrarea de facere de discipoli pretinde eforturi constante. Este nevoie de timp pentru a smulge buruienile prejudecăților și ale nepăsării din inima celor cu care studiem. De asemenea, pentru a nu ne descuraja când oamenii refuză să ne asculte, avem nevoie de răbdare. Însă, chiar și atunci când oamenii reacționează pozitiv la mesajul nostru trebuie să manifestăm răbdare. Nu putem grăbi dezvoltarea spirituală a celui cu care studiem. Până și discipolii lui Isus au fost uneori înceți în ce privește înțelegerea unor învățături predate de el. (Ioan 14:9) Totuși, să nu uităm: Noi plantăm și udăm, însă Dumnezeu este cel care îi ajută pe oameni să crească în credință. (1 Cor. 3:6) w20.09 11 ¶10, 11

Cu toții dorim ca elevii noștri să progreseze spre botez. Îi putem ajuta să facă acest lucru îndemnându-i să asiste la întrunirile congregației. Deseori, elevii care participă imediat la întruniri progresează cel mai repede. Unii le explică elevilor că jumătate din instruirea spirituală o primesc la studiu și jumătate, la întruniri. Citește Evrei 10:24, 25 cu elevul și explică-i ce foloase va avea dacă va asista la întruniri. Împărtășește-i cu mult entuziasm o idee pe care ai învățat-o la o întrunire recentă. Lucrul acesta are de obicei un efect mai puternic decât o simplă invitație la întruniri. Când elevul va participa pentru prima dată la o întrunire a Martorilor lui Iehova, va vedea că aceasta se deosebește net de orice altă întrunire religioasă. (1 Cor. 14:24, 25) El va face cunoștință cu persoane demne de imitat, care îl vor ajuta să progreseze spre botez. w20.10 10, 11 ¶14, 15

Spiritul sfânt te va ajuta să aplici în viață ceea ce citești și studiezi din Cuvântul lui Dumnezeu. Roagă-te asemenea psalmistului: „Învață-mă, o, Iehova, calea ta! Voi umbla în adevărul tău. Unifică-mi inima ca să se teamă de numele tău!”. (Ps. 86:11) Continuă deci să asimilezi hrana spirituală oferită de Iehova prin intermediul Cuvântului și al organizației sale! Bineînțeles, obiectivul tău nu trebuie să fie doar acela de a dobândi cunoștință. Este important să-ți întipărești adevărul în inimă și să-l aplici în viață. Spiritul lui Iehova te poate ajuta să faci lucrul acesta. De asemenea, este important să fii o sursă de încurajare pentru frații și surorile de credință. (Evr. 10:24, 25) De ce? Deoarece sunt familia ta spirituală. Roagă-te ca spiritul sfânt să te ajute să răspunzi din inimă la întrunirile creștine și să prezinți cât mai bine temele primite. În felul acesta, le arăți lui Iehova și fiului Său că iubești „oițele” lor prețioase. (Ioan 21:15-17) Așadar, ascultă de Marele Instructor asimilând cât mai multă hrană la banchetul spiritual pe care ni-l oferă. w20.10 24, 25 ¶15-17

Cum s-a purtat Isus cu discipolii când au fost descurajați? La puțin timp după înviere, Isus le-a spus unor continuatoare ale sale: „Nu vă temeți! Duceți-vă și dați-le de veste fraților mei [că am înviat]”. (Mat. 28:10a) Isus nu și-a abandonat apostolii. Chiar dacă ei îl abandonaseră, el a continuat să-i numească ‘frații săi’. Asemenea lui Iehova, Isus a fost îndurător și iertător. (2 Regi 13:23) Urmând exemplul lui Isus, trebuie să fim sincer interesați de cei care nu mai participă la lucrarea de predicare. Ei sunt în continuare frații și surorile noastre și îi iubim foarte mult! Nu am uitat faptele lor de iubire din trecut. Unii i-au slujit din greu lui Iehova zeci de ani. (Evr. 6:10) Ne este foarte dor de ei! (Luca 15:4-7) Așadar, să-i îndemnăm pe cei inactivi să participe la întrunirile congregației. Iar când o persoană inactivă vine la sala Regatului, ar trebui să mergem la ea și să-i urăm bun venit. w20.11 6 ¶14-17

Iacov și Ioan, împreună cu mama lor, i-au cerut lui Isus un privilegiu pe care el nu avea autoritatea să li-l dea. Fără să ezite, Isus a spus că doar Tatăl său ceresc putea decide cine avea să stea la dreapta și la stânga lui în Regat. (Mat. 20:20-23) Isus a dovedit modestie, recunoscând limitele autorității sale. El nu a trecut niciodată peste porunca Tatălui său. (Ioan 12:49) Cum putem urma exemplul excelent al lui Isus? Urmăm modelul lăsat de Isus dacă aplicăm sfatul biblic consemnat în textul de astăzi. Când ni se cere un sfat, nu vrem să promovăm idei personale și nici să spunem primul lucru care ne vine în minte. Ar trebui să îndreptăm atenția spre sfaturile consemnate în Biblie și în publicațiile biblice. În felul acesta, dovedim că ne recunoaștem limitele și că suntem conștienți că ‘hotărârile drepte’ ale Celui Atotputernic sunt întotdeauna mai bune decât ale noastre. (Rev. 15:3, 4) w20.08 11 ¶14, 15

Ce trebuie să ai în vedere când consideri că este necesar să-i dai un sfat unui prieten? Înainte de a-ți aborda prietenul, întreabă-te: „Sunt oare «exagerat de drept»?”. O persoană exagerat de dreaptă îi judecă pe alții nu după normele lui Iehova, ci după propriile norme. Ea este, foarte probabil, neîndurătoare. Dacă, după ce ți-ai analizat motivațiile, consideri că trebuie totuși să-i vorbești prietenului tău, spune-i clar despre ce este vorba și pune-i întrebări care să-l ajute să înțeleagă unde a greșit. Asigură-te că tot ce spui se bazează pe Biblie. De asemenea, trebuie să ai în vedere faptul că prietenul tău îi dă socoteală lui Iehova pentru ceea ce face, nu ție. (Rom. 14:10) Când dai sfaturi, bizuie-te pe înțelepciunea din Cuvântul lui Dumnezeu și manifestă îndurare la fel ca Isus. (Prov. 3:5; Mat. 12:20) Nu uita că Iehova se va purta cu tine așa cum te porți și tu cu alții. (Iac. 2:13) w20.11 21 ¶13

Nimănui nu i-ar plăcea să fie judecat după culoarea pielii, după trăsăturile feței sau după dimensiunile corpului. Este deci încurajator să știm că Iehova nu ne judecă după aparențe, așa cum tind să facă oamenii. De exemplu, când s-a uitat la fiii lui Iese, Samuel nu a văzut ce vedea Iehova. El îi spusese profetului că unul dintre acești fii avea să devină rege al Israelului. Când l-a văzut pe Eliab, fiul cel mai mare, Samuel a zis: „Cu siguranță, înaintea lui Iehova este unsul său”. Întrucât Eliab avea o statură impunătoare, Samuel a tras concluzia că acesta avea să fie regele ales. „Dar Iehova i-a spus: «Nu te uita la înfățișarea lui și la înălțimea staturii lui, fiindcă l-am respins».” Ce învățăm de aici? „Omul vede ce izbește ochiul, însă Iehova vede inima.” (1 Sam. 16:1, 6, 7) Este bine să urmăm exemplul lui Iehova când colaborăm cu frații și cu surorile noastre. w20.04 14 ¶1; 15 ¶3

Isus trecea pe lângă niște lanuri, probabil de orz încă verde. (Ioan 4:3-6) Orzul urma să fie bun de secerat în aproximativ patru luni. De aceea, afirmația lui trebuie să fi sunat ciudat: „Ridicați-vă ochii și priviți ogoarele: ele sunt albe pentru seceriș”. (Ioan 4:35, 36) Ce a vrut să spună Isus prin aceste cuvinte? Se pare că Isus se referea la un seceriș simbolic, secerișul oamenilor. Să analizăm contextul. Cu toate că evreii nu aveau, de obicei, legături cu samaritenii, Isus îi predicase unei samaritene, iar ea îl ascultase. De fapt, în timp ce Isus vorbea despre lanurile „albe pentru seceriș”, o mulțime de samariteni care auziseră despre Isus de la acea femeie se îndreptau spre el pentru a afla mai multe. (Ioan 4:9, 39-42) Un comentariu asupra Bibliei spune cu privire la această relatare: „Entuziasmul oamenilor . . . arăta că ei erau asemenea grânelor gata de secerat”. w20.04 8 ¶1, 2

Întrunirile ne ajută să ne perfecționăm tehnicile de luptă, figurativ vorbind, echipându-ne mai bine pentru lucrarea de predicare. De exemplu, învățăm să folosim cu eficiență materialele puse la dispoziție în secțiunea „Instrumente de predare”. Așadar, să ne pregătim bine pentru întrunirile congregației. În timpul întrunirilor, să ascultăm cu atenție. Iar după întruniri, să punem în practică ideile învățate. Acționând astfel, vom deveni ‘soldați buni ai lui Cristos Isus’. (2 Tim. 2:3) De asemenea, alături de noi sunt miriade de îngeri puternici. Să ne gândim cât de puternic este un singur înger! (Is. 37:36) Astfel, ne putem imagina mai ușor ce forță redutabilă reprezintă o întreagă armată de îngeri. Niciun om și niciun demon nu pot rivaliza cu armata invincibilă a lui Iehova. Avându-l pe Iehova alături, nu contează câți sunt împotriva noastră. Vom fi mereu mai puternici decât împotrivitorii noștri. (Jud. 6:16) Să ne amintim acest adevăr incontestabil când un coleg de muncă sau de școală ori o rudă care nu ne împărtășește convingerile spune sau face ceva ce ne descurajează. Să nu uităm, nu suntem singuri în această luptă! Noi urmăm ordinele Conducătorului nostru, Iehova, care ne susține. w21.03 29 ¶13, 14

Se pare că apostolul Petru a citat din Isaia 22:13, care descrie atitudinea israeliților din vechime. În loc să se apropie de Dumnezeu, ei duceau o viață axată pe plăceri, călăuzindu-se după concepția „azi ești, mâine, nu”, concepție larg răspândită și în prezent. Întrucât prețuim mult speranța învierii, trebuie să fim atenți la anturajul nostru. Frații din Corint trebuiau să evite anturajul celor care nu credeau în înviere. Ce învățăminte practice tragem din acest exemplu? Nu vom avea nimic bun de câștigat dacă stăm des în compania celor care se conduc după deviza „trăiește clipa”. Compania unor astfel de persoane poate influența în mod negativ gândirea unui creștin adevărat și bunele sale obiceiuri. De fapt, l-ar putea determina să adopte un stil de viață pe care Dumnezeu îl urăște și să comită păcate. De aceea, Pavel a dat îndemnul energic: „Veniți-vă în fire, făcând ce este drept, și nu practicați păcatul”. (1 Cor. 15:33, 34) w20.12 9 ¶3, 5, 6

Acest verset descrie principiul după care Iehova și-a organizat familia universală, principiu care cuprinde două elemente esențiale: autoritatea și responsabilitatea. Iehova este „capul”, sau autoritatea supremă, și toți copiii săi, atât îngerii, cât și oamenii, trebuie să răspundă înaintea lui. (Rom. 14:10; Ef. 3:14, 15) Iehova i-a dat lui Isus autoritate peste congregație, însă Isus răspunde înaintea Sa pentru modul în care o tratează. (1 Cor. 15:27) De asemenea, Iehova i-a acordat soțului autoritate peste soție și copii. Cum poate învăța el să fie un cap de familie bun? Acesta trebuie mai întâi să știe ce așteaptă Iehova de la el. De asemenea, trebuie să înțeleagă de ce a stabilit Iehova principiul autorității și cum poate imita exemplul său și al lui Isus. De ce este atât de important acest lucru? Deoarece Iehova le-a dat capilor de familie o măsură de autoritate și dorește să o folosească în mod potrivit. (Luca 12:48b) w21.02 2 ¶1-3

Putem urma exemplul lui Iehova alegând să uităm unele lucruri. Iehova are o memorie perfectă, totuși, dacă ne căim, el iartă și uită greșelile pe care le comitem. (Ps. 25:7; 130:3, 4) El așteaptă ca și noi să iertăm și să uităm greșelile semenilor noștri când aceștia regretă că ne-au rănit. (Mat. 6:14; Luca 17:3, 4) Arătăm recunoștință pentru creierul minunat cu care am fost înzestrați folosindu-l ca să-i aducem onoare Celui care ni l-a oferit. Unii preferă să-și folosească inteligența pentru a stabili singuri ce este bine și ce este rău. Totuși, întrucât Iehova este Creatorul nostru, normele sale sunt mult superioare celor pe care le-am putea stabili noi înșine. (Rom. 12:1, 2) Când aplicăm în viață normele lui Iehova, ne bucurăm din plin de pace. (Is. 48:18) În plus, înțelegem că scopul vieții noastre este acela de a-i aduce onoare Creatorului și Tatălui nostru și de a-i bucura inima. (Prov. 27:11) w20.05 23, 24 ¶13, 14

Cum putem manifesta afecțiune tandră față de frații și de surorile noastre de credință? Dacă ne străduim să-i cunoaștem mai bine, ne va fi mai ușor să-i înțelegem și să-i iubim. Vârsta și mediul din care provin nu ar trebui să fie obstacole în calea prieteniei noastre cu ei. Așa cum am văzut, Ionatan era cu aproximativ 30 de ani mai în vârstă decât David. Cu toate acestea, între ei a existat o prietenie strânsă. Ai putea să te împrietenești și tu cu cineva care este mai tânăr sau mai în vârstă decât tine? Dacă vei proceda așa, vei dovedi că ‘iubești întreaga comunitate a fraților’. (1 Pet. 2:17) Deși trebuie să manifestăm afecțiune tandră față de colaboratorii noștri, aceasta nu înseamnă că vom fi la fel de apropiați cu toți membrii congregației. Este nerealist să avem astfel de așteptări. E normal să ne simțim mai aproape de frații cu care avem lucruri în comun. Isus i-a numit pe toți apostolii „prieteni”, dar avea o afecțiune deosebită față de Ioan. (Ioan 13:23; 15:15; 20:2) Totuși, aceasta nu a însemnat că Isus l-a favorizat pe Ioan. (Mar. 10:35-40) w21.01 23 ¶12, 13

Apostolul Pavel nu le-a vorbit despre adevăr neevreilor din piața ateniană așa cum le-a vorbit evreilor din sinagogă. S-a uitat cu atenție în jur și a observat ce obiceiuri religioase aveau localnicii. (Fap. 17:23) Apoi a căutat un element comun între forma lor de închinare și adevărul din Scripturi. De aceea, Pavel a fost dispus să-și adapteze abordarea. El le-a spus atenienilor că mesajul său provenea de la ‘Dumnezeul necunoscut’ căruia ei încercau să i se închine. Deși neevreii nu cunoșteau Scripturile, Pavel nu i-a considerat o cauză pierdută, ci i-a privit ca pe niște lanuri de grâne gata de secerat, adaptându-și prezentarea. Să fim buni observatori, asemenea lui Pavel. Să căutăm indicii cu privire la convingerile religioase ale persoanelor din teritoriu: Ce decorațiuni are locatarul acasă sau în mașină? Indică numele, aspectul exterior sau chiar vocabularul său din ce religie face parte? w20.04 9, 10 ¶7, 8