Epidemie de holeră — Agenda evenimentelor

De la corespondentul nostru din Africa Occidentală

DECEMBRIE: Prima victimă a fost o femeie în vîrstă. Primul simptom a fost diareea, scaun fluid şi frecvent. A urmat apoi o stare de vomă. În coapse şi burtă simţea crampe. Respiraţia i-a devenit superficială, pielea i s-a zbîrcit iar ochii i s-au adîncit în orbite. După patruzeci şi opt de ore, era moartă.

În ziua următoare, a fost afectată o altă persoană din aceeaşi casă, apoi alta. În continuare, s-au îmbolnăvit unii vecini. Boala a început să-şi facă apariţia în satele şi localităţile vecine. Povestea era aceeaşi — diaree, stare de vomă şi la o treime din cazuri, moarte.

Institutul Pasteur a examinat eşantioane din scaun şi a confirmat cele mai rele temeri ale experţilor medicali. Aceasta a fost boala care a sfîşiat 93 de naţiuni în ultimii 25 de ani, o boală atît de letală încît chiar numele ei provoca groază: holera!

Mă aflam în capitala unei ţări vest-africane şi am fost martor la drama care a însoţit dezlănţuirea acestei maladii mortale. În continuare urmează o agendă a evenimentelor din acel an.

„Nici un motiv de teamă“

13 februarie: Printre zvonurile ce se înmulţesc, un ziar publică pe prima pagină ştirea: „Diaree: 70 de morţi dar momentul critic a trecut“. Articolul îi asigura pe cititorii săi că nu există „nici un motiv de teamă în legătură cu o epidemie de holeră“.

25 aprilie: Îl întreb pe dr. L. Bakka,a pediatru şi director al programului naţional de control al maladiilor diareice, dacă zvonurile persistente referitoare la holeră sînt adevărate. „Da, sînt adevărate“, spune el. „Există holeră şi ea este larg răspîndită. Din 13 districte, 10 au holeră“.

Întreb despre vaccinarea populaţiei. „Nu vom vaccina nici un om“, spune el. „Aceasta nu face mare lucru nici în prevenirea nici în ţinerea sub control a epidemiei. Vaccinurile actuale au efect numai pentru o perioadă de trei pînă la şase luni“.

„Vreţi să spuneţi că vaccinurile nu au nici o valoare în combaterea unei epidemii?“, întreb eu.

„Nu eu, ci Organizaţia Mondială a Sănătăţii spune aceasta”.

„Dvs. aţi fost vaccinat?“

„Nu. Şi am fost în multe zone unde există holeră, şi am tratat mulţi pacienţi bolnavi de holeră”.

Bakka spune că holera este cauzată de un anumit tip de vibrion sau bacterie (vibrio cholerae) care pătrunde în corp prin alimente sau apă contaminate. Vibrionii sînt colectaţi apoi în intestine unde se înmulţesc şi produc o substanţă otrăvitoare care cauzează diaree şi vomă. Aceşti vibrioni pot pătrunde apoi în apa de băut sau pe alimente prin intermediul mîinilor nespălate — şi astfel boala se transmite mai departe.

Medicul indică spre gură. „Lucrul important este ce anume pătrunde înăuntru“, spune el. Se spunea: „Poţi mînca holeră şi poţi bea holeră, dar nu te poţi molipsi de holeră!“

Există probabilitatea ca boala să ajungă în capitală? „A ajuns deja“, spune Bakka. „Am internat astăzi în spital cinci bolnavi“.

7 mai: Spitalul supraîncărcat este prost echipat pentru a face faţă unei epidemii de holeră. Pacienţii afectaţi de holeră sînt izolaţi într-o cameră largă cu beton pe jos şi cu un singur ventilator în plafon. Toaletele sînt prea departe pentru a fi folosite, astfel că excreţiile sînt colectate în ploşti sau în găleţi de plastic, apoi dezinfectate înainte de a fi aruncate. Avem în prezent 12 pacienţi — bărbaţi, femei şi 2 copii. Toţi par istoviţi şi trişti.

Bolnavii zac pe bănci de lemn. Nu există paturi, nu există mîncare de spital, nici camere separate. Dar, nimeni nu se plînge. Se încearcă salvarea vieţii acestor victime vlăguite şi ofilite cu „Lactatul Ringer“. Aceasta este o soluţie ce se administrează pe cale intravenoasă.

Aflu că holera ucide prin deshidratare. Cînd lichidele şi sărurile esenţiale pentru organism sînt pierdute prin vomitări şi diaree, corpul uman se ofileşte şi moare. Picăturile de lactat servesc la rehidratare sau la înlocuirea acestor lichide şi la menţinerea lor pînă cînd diareea şi voma încetează — de obicei în interval de cîteva zile. Tetraciclina ucide vibrionii şi scurtează durata bolii.

Veşti senzaţionale

29 mai: Un post de radio britanic lansează ştirea că holera a ucis între 300 şi 600 persoane în această ţară. Cunoşteam una din aceste persoane, un copil. Cînd tatăl său a plecat la lucru, el se juca fericit. Seara, cînd tatăl s-a întors acasă, copilul era mort.

În această după-masă, filiala locală a Martorilor lui Iehova a decis să trimită informaţii fiecărei congregaţii din ţară explicînd cum să se păzească de această boală.

2 iunie: În secţia de holeră, au fost mutate acum paturi acoperite cu cearceafuri de plastic. În fiecare zi sosesc o mulţime de noi pacienţi. Cei care sosesc avînd o stare de şoc şi nu sînt în stare să bea soluţia ORS (săruri orale pentru rehidratare) primesc pe cale intravenoasă lactatul, deseori trei sau patru litri în prima oră.b După o zi sau două, li se dă drumul. Cazurile uşoare sînt tratate cu ORS şi pacienţii sînt trimişi acasă după cîteva ore.

În ţară sînt trimise mari cantităţi din lactatul Ringer şi pachete ORS şi ele sînt expediate urgent la centrele de sănătate din provincie unde cererea este în prezent mai mare decît în oraş. Au fost distribuite deja peste 600 000 de pachete ORS. Guvernul pune la dispoziţie mijloace de transport pentru a trimite echipele medicale şi rezervele sanitare în zonele în care este nevoie. Prin posturi de radio şi foi volante publicul este informat despre modul în care pot evita contractarea bolii şi despre modul de procedare în caz că apar simptome. Maşini dotate cu megafoane patrulează prin capitală transmiţînd acelaşi mesaj.

10 iunie: Internările în secţia de holeră s-au ridicat brusc la cifra record de 71. Din personalul clinic fac parte acum cincisprezece infirmiere. Rudele pacienţilor colaborează cu ele pentru tratarea bolnavilor. Camera este arhiplină — cîte doi pe un pat. Unii pacienţi zac pe duşumea.

Sosesc oameni transportîndu-şi bolnavii în spate. Unii au mers pe jos kilometri şi sînt uzi de excreţii. Ochii lor imploră: «Puteţi salva viaţa copilului meu . . . a fratelui meu . . . a mamei mele?»

21 iunie: O informaţie din presă declară: „Ministerul Sănătăţii . . . doreşte să asigure publicul general că nu există nici un motiv de alarmă sau de panică“. Însă oamenii sînt alarmaţi! Există rapoarte că se fac stocuri din lactatul Ringer. Şoferii de taxi pretind sume exorbitante pentru transportarea pacienţilor bolnavi de holeră la spital — în caz că o fac. Copiii care merg la şcoală şi trec pe lîngă clinica de holeră sînt văzuţi acoperindu-şi gura şi nasul cu mîinile. Unii oameni iau zilnic, fără să se gîndească, tetraciclină sperînd că aceasta va preîntîmpina boala.

Vorbesc cu Alafia, o infirmieră practicantă de la spital. Este în mod evident agitată. „Un bucătar de la căminul nostru s-a îmbolnăvit de holeră!“, exclamă ea. „Unele infirmiere îşi iau concediu pentru a evita epidemia“.

Dar nu toţi evită să dea ajutor. Susan Johnson este infirmieră şefă la o clinică de tratare a holerei. Deşi, de obicei, ea este o persoană jovială, astăzi pare încordată. Cînd intru în secţie, o rudă a unui pacient ia un pahar de hîrtie şi îl afundă într-un ibric cu apă curată. „Nu-ţi băga mîinile înăuntru!“ se răsteşte Susan. „Apa contaminată face ca această boală să se răspîndească!“ Se uită la mine şi spune cu frustrare: „Ei pur şi simplu nu înţeleg“.

Bătălia continuă

1 septembrie: În toată ţara, sînt raportate acum oficial 10 200 de cazuri şi 796 de morţi. Majoritatea deceselor au survenit cînd victimele nu au primit tratament medical, sau nu l-au primit suficient de repede.

Din cei 3 341 de pacienţi internaţi la clinicile de aici, numai 1 la 93 au murit. Mulţi dintre aceştia erau deja pe moarte cînd au fost internaţi. Unii erau inconştienţi din cauza deshidratării avansate. În acest stadiu, sîngele devine gros şi negru, şi apare colapsul respirator. Ca o măsură de urgenţă, lactatul Ringer este introdus direct în vena jugulară sau în artera femurală.

30 decembrie: Epidemia se menţine. Cu iuţeala fulgerului, au fost afectate 14 000 de persoane iar 1 213 au murit. Ce ironie! Medicii ştiu ce anume cauzează holera, cum se răspîndeşte ea şi cum să salveze viaţa victimelor. Totuşi holera este departe de a fi învinsă. Neputinţa omului de a preveni astfel de epidemii dramatice scoate în evidenţă prezicerea lui Isus că aceste „ultime zile“ aveau să fie marcate de „epidemii“. — Luca 21:11; 2 Timotei 3:1–5.

I-am arătat dr. S. Harding, figură centrală pe parcursul acestei epidemii, textul biblic din Isaia 33:24. Acesta profeţeşte un timp cînd „nici un locuitor nu zice: «Sînt bolnav!»“ El s-a uitat cu atenţie la verset, apoi a zis: „Dacă acest lucru îl spune Biblia, trebuie să fie adevărat“. Da, este adevărat! Şi ce uşurare vom simţi cînd această promisiune va fi în cele din urmă împlinită!

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 22]

În caz de holeră!

Apa de băut este sursa principală de infectare cu holeră. Germenii responsabili de holeră provin din deşeurile umane şi intră în apa de băut din cauza lipsei de igienă. Băutul sau folosirea acestei ape poluate poate rezulta în infectare. Un simptom important al holerei este diareea. Aceasta provoacă serioase pierderi de lichid, avînd ca rezultat deseori o stare de şoc sau chiar moartea.

1. Utilizaţi numai apă fiartă, curată sau dezinfectată.

2. Spălaţi-vă mîinile cu săpun şi apă înainte de a lucra cu alimente şi înainte de a mînca.

3. Acoperiţi alimentele pentru a le proteja de muşte.

4. Spălaţi alimentele crude cu apă fiartă sau dezinfectată.

5. Utilizaţi o toaletă sau un loc potrivit departe de fîntîni, rîuri şi cursuri de apă — nu cîmpul deschis.

[Provenienţa fotografiei de la pagina 21]

CU foto realizat de J. Abcede