Ce factori vă influenţează starea sănătăţii — Ce puteţi face
SPRE deosebire de orez sau făină, sănătatea nu poate fi distribuită de un lucrător din cadrul programelor de ajutorare. Ea nu soseşte într-o sacoşă, deoarece nu este o marfă, ci o stare. Iată definiţia dată de OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii): „Sănătatea este o stare de prosperitate fizică, mintală şi socială totală“. Ce anume determină însă gradul acestei prosperităţi?
O casă modestă ar putea fi construită folosind scânduri, cuie şi tablă ondulată, însă diferitele ei părţi sunt adesea susţinute de patru stâlpi de colţ. În mod asemănător, sănătatea noastră este influenţată de numeroşi factori, însă toţi sunt legaţi de patru factori „de colţ“. Aceştia sunt: 1) comportamentul, 2) mediul, 3) îngrijirea medicală şi 4) structura biologică. Aşa cum vă puteţi face casa mai solidă crescând calitatea stâlpilor, la fel puteţi să aveţi o sănătate mai bună îmbunătăţind calitatea acestor factori care o influenţează. Problema este următoarea: Cum se poate face acest lucru atunci când mijloacele sunt limitate?
Comportamentul şi sănătatea
Dintre cei patru factori, comportamentul este cel care poate fi controlat cel mai bine. Schimbându-l în bine, puteţi trage foloase. Este adevărat, sărăcia limitează schimbările pe care le puteţi face în privinţa regimului alimentar şi a obiceiurilor dumneavoastră, însă folosindu-vă de alegerile pe care le aveţi la dispoziţie, puteţi realiza multe. Observaţi următorul exemplu.
De obicei, o mamă poate să aleagă modul în care să-şi hrănească bebeluşul: la sân sau cu biberonul. Alăptatul este „alegerea cea mai bună, atât din punct de vedere fizic, cât şi economic“, declară Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii. Laptele matern, spun experţii, este „cel mai sănătos aliment“, furnizându-i sugarului „în mod exact concentraţia corectă de proteine, grăsimi, lactoză, vitamine, minerale şi microelemente necesare unei creşteri armonioase“. De asemenea, laptele matern poartă, de la mamă la sugar, proteinele care luptă împotriva bolilor, adică anticorpii, oferindu-i micuţului un început bun în combaterea bolilor.
Alăptatul este cel mai bun mod de hrănire, îndeosebi în ţările tropicale, unde condiţiile de igienă nu sunt prea bune. Spre deosebire de laptele care se dă cu biberonul, laptele matern nu poate fi diluat pentru a economisi bani, nu se pot face greşeli în timpul preparării sale şi este întotdeauna servit dintr-un vas curat. În contrast cu aceasta, „probabilitatea ca un sugar hrănit cu biberonul şi crescut într-o comunitate săracă să moară din cauza unei boli diareice este de aproximativ 15 ori mai mare, iar din cauza pneumoniei de 4 ori decât în cazul unui sugar hrănit numai la sân“, se spune în Synergy, un buletin al unei societăţi canadiene care se ocupă cu probleme ale sănătăţii la nivel mondial.
Apoi există şi avantaje economice. În ţările în curs de dezvoltare, laptele praf este scump. În Brazilia, de exemplu, pentru a hrăni un sugar cu lapte de cumpărat s-ar putea să fie necesară a cincea parte din venitul lunar al unei familii nevoiaşe. Cu banii economisiţi prin alăptat se pot asigura mese mai sănătoase pentru întreaga familie, inclusiv pentru mamă.
Bucurându-se de toate aceste avantaje, vă aşteptaţi probabil ca alăptatul să ia proporţii. Totuşi, în Filipine lucrătorii din domeniul sănătăţii raportează că alăptatul este aici „grav ameninţat cu dispariţia“, iar un studiu efectuat în Brazilia a arătat că unul dintre principalii factori răspunzători de moartea copiilor mici datorată infecţiilor respiratorii este „lipsa alăptatului“. Copilul dumneavoastră s-ar putea însă să nu aibă acest sfârşit. Puteţi alege!
Însă eforturile mamei de a proteja sănătatea bebeluşului ei sunt adesea zădărnicite de comportamentul nesănătos al celorlalţi membri ai familiei. Să luăm ca exemplu cazul unei mame din Nepal. Ea stă împreună cu soţul şi cu fetiţa ei în vârstă de trei ani într-o cameră plină de igrasie. Micuţa cameră este plină de miros de bucătărie şi de fum de ţigară, scrie revista Panoscope. Copilul suferă de o infecţie respiratorie. „Nu pot să-l fac pe soţul meu să nu mai fumeze“, oftează mama. „Acum cumpăr ţigări pentru soţul meu şi medicamente pentru copilul meu.“
Din nefericire, această problemă devine din ce în ce mai obişnuită pe măsură ce tot mai mulţi oameni din ţările în curs de dezvoltare îşi risipesc banii din venitul lor extrem de necesar apucându-se de fumat. De fapt, pentru fiecare fumător din Europa sau din Statele Unite care se lasă de fumat, două persoane din America Latină sau din Africa se apucă de fumat. Reclamele amăgitoare poartă o mare parte din vină, arată cartea Roken Welbeschouwd din Olanda. Slogane de genul „Varsity: pentru a vă bucura de acel sentiment extraordinar al unei minţi limpede“ şi „Gold Leaf: ţigări foarte importante pentru oameni foarte importanţi“ îi conving pe cei săraci că fumatul este legat de progres şi de prosperitate. Însă lucrurile stau exact invers. Fumatul vă mănâncă banii şi vă ruinează sănătatea.
Să analizăm următorul lucru. De fiecare dată când o persoană fumează o ţigară, îşi scurtează speranţa de viaţă cu zece minute şi măreşte riscul producerii unui atac de cord sau a unei apoplexii, precum şi riscul de a se îmbolnăvi de cancer pulmonar, laringian şi bucal sau de vreo altă boală. Iată ce spune revista UN Chronicle: „Consumul de tutun este indiscutabil cauza principală a morţii premature şi a invalidităţii din lume, cauză care poate fi prevenită“. Remarcaţi, se spune „cauză care poate fi prevenită“. Puteţi să stingeţi ultima dumneavoastră ţigară!
Bineînţeles, există multe alte alegeri legate de comportament care vă influenţează sănătatea. Chenarul de la pagina 11 cuprins în acest articol enumeră câteva materiale pe care le puteţi citi la biblioteca Sălii Regatului a Martorilor lui Iehova. Este adevărat că faptul de a vă informa pretinde efort. Cu toate acestea, o oficialitate de la OMS declară: „Nu se poate să existe o societate sănătoasă fără participarea oamenilor instruiţi care au fost informaţi şi educaţi în legătură cu situaţia sănătăţii lor“. Prin urmare, puteţi să faceţi următorul pas necondiţionat care promovează sănătatea: Să vă autoeducaţi.
Sănătatea şi mediul de acasă
Mediul care vă influenţează cel mai mult sănătatea se compune din locuinţa dumneavoastră şi locul în care trăiţi, afirmă cartea The Poor Die Young. Mediul poate fi periculos pentru sănătate din cauza apei. Infecţiile, bolile de piele, diareea, holera, dizenteria, febra tifoidă şi alte boli sunt cauzate de apa insuficientă şi contaminată.
Dacă pentru a vă spăla pe mâini nu trebuie decât să deschideţi un robinet, s-ar putea să vă fie greu să vă imaginaţi cât timp le trebuie unora care nu au apă curentă acasă ca să-şi procure zilnic apa necesară. Adesea, mai mult de 500 de persoane folosesc un singur robinet. Pentru aceasta trebuie să aştepţi. Însă cei care au un venit mic lucrează ore în şir, iar faptul de a aştepta „le ia din timpul pe care l-ar putea petrece pentru a câştiga nişte bani“, arată cartea Environmental Problems in Third World Cities. Nu este de mirare că pentru a economisi timp, o familie formată din şase membri va aduce adesea acasă mai puţin de 30 de găleţi de apă necesare zilnic pentru o familie cu atâţia membri. Dar atunci, acasă va fi prea puţină apă pentru spălarea alimentelor, a vaselor şi a hainelor şi pentru igiena personală. Acest lucru, la rândul lui, va genera condiţii care atrag păduchii şi muştele, ce pun în pericol sănătatea familiei.
Gândiţi-vă la următoarea situaţie. Dacă dispuneţi doar de o bicicletă pentru a ajunge la locul dumneavoastră de muncă situat destul de departe, aţi considera că este o pierdere de timp ca în fiecare săptămână să ungeţi lanţul, să reglaţi frânele sau să înlocuiţi o spiţă? Nu, deoarece vă daţi seama că, deşi aţi câştiga câteva ore acum neglijând întreţinerea bicicletei, aţi putea pierde mai târziu o zi întreagă de lucru atunci când ea se va strica. În mod asemănător, s-ar putea să câştigaţi câteva ore şi nişte bani în fiecare săptămână dacă nu căraţi destulă apă pentru a vă întreţine sănătatea, dar mai târziu s-ar putea să pierdeţi o grămadă de zile şi de bani când, din cauza unei proaste întreţineri, nu veţi mai fi sănătos.
Faptul de a aduce apă suficientă poate constitui un proiect al întregii familii. Deşi cultura locală s-ar putea să-i oblige pe mamă şi pe copii să care apă, un tată grijuliu nu se va reţine să-şi folosească muşchii pentru a căra el însuşi apă.
Însă, după ce apa este adusă acasă, apare o a doua problemă — cum să fie păstrată curată. Experţii în probleme de sănătate dau următoarele sfaturi: Nu depozitaţi apa pentru băut şi apa folosită în alte scopuri la un loc. Acoperiţi întotdeauna vasul în care o depozitaţi cu un capac care se potriveşte bine. Lăsaţi apa să stea un timp, astfel încât impurităţile să se depună pe fundul vasului. Când scoateţi apă, nu vă băgaţi degetele în ea, ci folosiţi un ibric curat cu coadă lungă. Spălaţi cu regularitate vasele în care ţineţi apa, folosind o soluţie de clorură de var, după care clătiţi-le cu apă curată. Ce se poate spune despre apa de ploaie? Este în mod sigur o afacere profitabilă (în cazul în care plouă!) şi poate fi necontaminată dacă nici un fel de impurităţi nu au fost aduse cu apa de ploaie în rezervor şi dacă rezervorul este protejat împotriva insectelor, a rozătoarelor şi a altor animale.
În cazul în care nu sunteţi sigur dacă apa este necontaminată, OMS sugerează să adăugaţi în apă o substanţă care să elibereze clor, cum ar fi hipoclorit de sodiu sau hipoclorit de calciu. Metoda este eficientă şi ieftină. În Peru, de exemplu, pentru o familie de nivel mediu, ea costă mai puţin de doi dolari pe an.
Sănătatea şi îngrijirea medicală
Deseori, cel sărac ştie doar că există două forme de îngrijire medicală: 1) una care se află la dispoziţie, dar este inaccesibilă şi 2) una accesibilă, dar care nu se află la dispoziţie. Doña Maria, una dintre cei aproximativ 650 000 de locuitori ai mahalalelor din São Paulo, explică primul caz: „Pentru noi o îngrijire medicală bună este ca un articol expus într-o vitrină dintr-un centru comercial de lux. Putem să ne uităm la el, însă depăşeşte posibilităţile noastre“ (revista Vandaar). Într-adevăr, Doña Maria trăieşte într-un oraş în care spitalele pun la dispoziţie efectuarea unor operaţii bypass la inimă, transplante, tomografii axiale computerizate şi alte realizări de vârf din domeniul medicinei. Ea însă nu-şi poate permite să apeleze la acestea.
Dacă o îngrijire medicală inaccesibilă este ca un articol de lux dintr-un centru comercial, atunci o îngrijire medicală accesibilă este mai degrabă ca un articol ieftin la care sute de clienţi ce se înghiontesc încearcă să ajungă în acelaşi timp. Iată ce s-a declarat într-o ştire recentă sosită dintr-o ţară sud-americană: „Bolnavii stau la coadă două zile pentru o consultaţie. Nu există paturi libere. Spitalele publice nu dispun de fonduri, de medicamente şi de hrană. Sistemul de îngrijire medicală este bolnav“.
Pentru îmbunătăţirea unui astfel de sistem de îngrijire medicală bolnav, care se acordă oamenilor de rând, OMS şi-a modificat treptat sfera de activitate, trecând de la controlul bolilor la promovarea sănătăţii prin educarea oamenilor în privinţa prevenirii şi a controlului bolilor. Programele care promovează îngrijirea medicală esenţială, cum ar fi o alimentaţie corespunzătoare, apă necontaminată şi elemente de igienă de bază, scrie UN Chronicle, au avut ca rezultat „o îmbunătăţire substanţială a sănătăţii la nivel mondial“. Vă pot fi de folos aceste programe? Unul dintre ele s-ar putea să fie. Care? EPI (Programul Lărgit de Imunizare).
„Poştaşul a fost înlocuit de cel care face vaccinuri, acesta devenind cel mai obişnuit vizitator al casei şi al cătunelor“, se spune într-un raport referitor la EPI. În ultimul deceniu s-au făcut vaccinări de la Amazon până la Himalaya, iar în 1990, 80 la sută din copiii lumii au fost vaccinaţi împotriva a şase boli ucigătoare, a raportat OMS.a În fiecare an EPI salvează viaţa a peste trei milioane de copii. Alţi 450 000 care ar fi fost probabil mutilaţi de boli pot umbla, pot fugi şi se pot juca. Astfel, pentru a preveni unele boli, mulţi părinţi iau personal decizia de a-şi vaccina copiii.
Uneori nu puteţi preveni o boală, însă s-ar putea totuşi să o puteţi ţine sub control. „S-a estimat că mai bine de jumătate din toate îngrijirile medicale acordate sunt autoîngrijiri sau îngrijiri oferite de familie“, declară revista World Health. O formă a unei astfel de autoîngrijiri este un amestec simplu şi ieftin de sare, zahăr şi apă curată care se numeşte soluţie de rehidratare orală (ORS).
Mulţi specialişti în probleme de sănătate consideră terapia de rehidratare orală, inclusiv folosirea de ORS, ca fiind cel mai eficient tratament împotriva deshidratării provocate de diaree. Dacă s-ar folosi la scară mondială pentru a ţine sub control cele 1,5 miliarde de cazuri de diaree din ţările în curs de dezvoltare, atunci un pacheţel de săruri ORS, care costă doar 10 cenţi, ar putea salva viaţa multora dintre cei 3,2 milioane de copii care mor în fiecare an din cauza bolilor diareice.
Ar putea, însă în unele ţări, folosirea medicamentelor antidiareice — declară Essential Drugs Monitor — un buletin al OMS, este încă „mult mai larg răspândită decât folosirea de ORS“. În unele ţări în curs de dezvoltare, de exemplu, pentru tratarea diareei se folosesc de trei ori mai multe medicamente decât ORS. „Această utilizare inutilă a medicamentelor este extrem de costisitoare“, se spune în acest buletin. Familiile sărace s-ar putea chiar să fie nevoite să-şi vândă alimentele în acest scop. În plus, în buletin se atrage atenţia asupra faptului că medicamentele antidiareice nu s-au dovedit practice, iar unele sunt periculoase. „Medicii nu ar trebui să prescrie asemenea medicamente, . . . iar familiile nu ar trebui să le cumpere.“
În loc să recomande medicamente, OMS oferă următoarele sfaturi în vederea tratării diareei. 1) Prevenirea deshidratării prin administrarea mai multor lichide copilului, cum ar fi apa în care a fost fiert orezul sau ceai. 2) Dacă copilul se deshidratează totuşi, mergeţi la un cadru medical ca să-l examineze şi trataţi copilul cu ORS. 3) Hrăniţi copilul normal atât când are diaree, cât şi după. 4) Dacă copilul se află într-o stare gravă de deshidratare, atunci trebuie rehidratat intravenos.b
Dacă nu puteţi obţine ORS preambalat, respectaţi cu atenţie următoarea reţetă simplă: Se amestecă o linguriţă rasă de sare de bucătărie cu opt linguriţe rase de zahăr şi cu un litru (5 căni având 200 mililitri fiecare) de apă curată. Se administrează câte o cană pentru fiecare scaun moale, iar pentru copiii mici, o jumătate de cană. Pentru mai multe informaţii în această privinţă, citiţi chenarul de la pagina 10.
Ce se poate spune însă despre al patrulea factor, şi anume structura noastră biologică? Cum poate fi schimbată? Următorul articol tratează această chestiune.
[Note de subsol]
a Cele şase boli sunt difteria, pojarul, poliomielita, tetanosul, tuberculoza şi tusea convulsivă. OMS recomandă ca hepatita B, care ucide mult mai multe persoane decât ucide SIDA în prezent, să fie şi ea inclusă în programele de imunizare.
b Prindeţi între degete pielea de pe abdomenul copilului. Dacă sunt necesare mai mult de două secunde pentru ca pielea să revină la starea iniţială, atunci copilul s-ar putea să fie grav deshidratat.
[Chenarul de la paginile 8, 9]
ÎNGRIJIRE MEDICALĂ ELEMENTARĂ — CUM SE REALIZEAZĂ?
Pentru a găsi răspunsul la această întrebare, corespondentul revistei Treziţi-vă! a stat de vorbă cu medicul Michael O’Carroll, un reprezentat al OMS în America de Sud. În continuare sunt prezentate câteva idei extrase din această discuţie.
‘AM MOŞTENIT un sistem de îngrijire medicală bazat pe o abordare medicală a sănătăţii. Dacă eşti bolnav, te duci la doctor. Uiţi că ai băut două sticle de whisky. Uiţi că nu faci niciodată exerciţii. Te duci la doctor şi spui: «Doctore, vindecă-mă!» Apoi doctorul îţi pune ceva în gură, îţi bagă ceva în braţ, îţi scoate ceva sau îţi pune ceva. Ei bine, m-am exprimat puţin cam grosolan aici, aşa după cum v-aţi dat seama, doar pentru a vă face să înţelegeţi ce vreau să spun, însă acesta a fost felul de abordare medicală care a predominat. Am medicalizat greşit problemele societăţii. Sinuciderea, malnutriţia şi abuzul de droguri au devenit probleme medicale. Dar ele nu sunt aşa ceva. Nu sunt nici măcar probleme de sănătate. Ele sunt probleme sociale cu consecinţe medicale şi asupra sănătăţii.
Apoi, în ultimii 20 de ani oamenii au spus: «Hei, staţi un pic. Nu procedăm corect. Trebuie să redefinim ce anume înseamnă sănătatea». Au fost formulate unele principii pe baza cărora să se abordeze problema îngrijirii medicale elementare, ca de exemplu:
Este mai uman şi, în timp, mai eficient pe plan financiar să previi o boală decât să o tratezi. De pildă, este în contradicţie cu acest principiu să construieşti o clinică pentru efectuarea operaţiilor pe cord deschis când tu nu faci nimic în legătură cu cauzele. Aceasta nu înseamnă că nu tratezi o boală dacă ea apare. Bineînţeles că o vei face. Dacă pe stradă există o groapă care provoacă accidente în fiecare zi a săptămânii, îl vei trata pe sărmanul cetăţean care a căzut şi şi-a rupt piciorul, însă mai uman şi mai eficient pe plan financiar este să faci următorul lucru: Să astupi groapa!
Un alt principiu este să foloseşti în mod eficient resursele din domeniul sănătăţii de care dispui. Este în contradicţie cu acest principiu să trimiţi pe cineva la policlinică pentru o problemă care poate fi tratată acasă. Sau să trimiţi pe cineva la un spital specializat pentru a trata o problemă care ar fi putut fi îngrijită într-o policlinică. Sau să trimiţi un doctor, care a fost instruit timp de zece ani la o universitate, să meargă să facă vaccinuri, când o persoană care a fost instruită timp de şase luni poate să facă acelaşi lucru. Atunci când este nevoie ca acel doctor să-şi facă meseria pentru care a fost instruit, el trebuie să fie disponibil. Iată ce ne spune îngrijirea medicală elementară: Educaţi oamenii, preveniţi bolile şi folosiţi-vă cu înţelepciune resursele din domeniul sănătăţii.’
[Chenarul de la pagina 10]
O ALTĂ ORS PENTRU HOLERĂ
Pentru tratarea bolnavilor de holeră, OMS recomandă în prezent folosirea de ORS (soluţie de rehidratare orală) pe bază de orez în locul obişnuitei ORS pe bază de glucoză. Studiile indică faptul că bolnavii de holeră trataţi cu ORS pe bază de orez au scaunele cu 33 la sută mai reduse cantitativ, iar perioadele de diaree mai scurte decât cei cărora li s-a administrat ORS obişnuit. Un litru de ORS pe bază de orez se prepară înlocuind cele 20 de grame de zahăr cu 50–80 de grame de praf de orez gătit. — Essential Drugs Monitor.
[Chenarul de la pagina 11]
ALTE MATERIALE DE CITIT DESPRE . . .
Comportament: „Tutunul şi sănătatea dumneavoastră — Există vreo legătură reală între acestea?“ (Treziţi-vă!, 22 iunie 1990); „Pericolele tutunului pentru fumători şi pentru nefumători“ (Treziţi-vă!, 8 iunie 1988); „Acţiunea alcoolului“ (Treziţi-vă!, 8 aprilie 1987).
Mediu: „Care este starea ta de sănătate“ (Treziţi-vă!, 8 aprilie 1988); „Atenţie la băile de soare“ (Treziţi-vă!, 8 septembrie 1988); „Atenţie la duşurile calde“ (Treziţi-vă!, 8 iulie 1988).
Îngrijire medicală: „Un ucigaş ţinut la distanţă“ (Treziţi-vă!, 8 iulie 1991); „Epidemie de holeră — Agenda evenimentelor“ (Treziţi-vă!, 8 septembrie 1991).
[Legenda fotografiei de la pagina 7]
Strângerea apei pretinde timp şi efort.
[Provenienţa fotografiei]
Mark Peters/Sipa Press
[Legenda fotografiei de la pagina 9]
Suficientă apă necontaminată — o cerinţă pentru o sănătate bună
[Provenienţa fotografiei]
Mark Peters/Sipa Press