Cînd violenţa afectează căminul

„Violenţa — fie că este vorba de o palmă sau de o îmbrîncitură, de o lovitură de cuţit sau de un foc de armă — este mult mai frecventă în sînul familiei decît în orice alt loc.“ — Behind Closed Doors.

PLIMBAŢI-VĂ pe oricare stradă din America. La fiecare a doua casă va exista pe parcursul acestui an cel puţin un caz de violenţă în familie. Iar la o casă din patru, actele de violenţă se vor repeta de mai multe ori. Şi, culmea ironiei, mulţi care se tem să umble pe străzi noaptea se află într-un pericol şi mai mare acasă.

Dar violenţa în familie nu este doar un fenomen american. Ea se întîlneşte în toată lumea. De exemplu, în Danemarca două din trei crime au loc în familie. Unele cercetări făcute în Africa arată că din totalul crimelor, cele din familie variază între 22 şi 63%, în funcţie de ţară. Iar în America Latină multe persoane, în special femei, sînt înjosite, bătute sau omorîte de bărbaţi violenţi.

În Canada circa o sută de femei sînt ucise în fiecare an de soţii sau concubinii lor. În Statele Unite, avînd o populaţie de aproape zece ori mai mare decît a Canadei, circa 4 000 de femei sînt omorîte în fiecare an de soţi sau de amanţi violenţi. În plus, în fiecare an circa 2 000 de copii sînt ucişi de părinţii lor, şi viceversa.

Aşadar, în toată lumea există soţi care îşi bat soţiile, soţii care îşi lovesc soţii, părinţi care îşi maltratează copiii, copii care îşi atacă părinţii şi copii care îşi brutalizează fraţii şi surorile. „Mînia şi violenţa cu care se confruntă un adult în viaţă implică cel mai adesea un membru apropiat al familiei, susţine cartea When Families Fight, iar această mînie este mai intensă decît cea simţită în orice alt tip de relaţii.“

Familia în război

Maltratarea soţiilor: Foarte des, unii soţi consideră certificatul de căsătorie drept o autorizaţie de a-şi bate soţiile. Deşi există şi femei care îşi lovesc soţii, în general, consecinţele nu sînt atît de grave ca atunci cînd bărbaţii îşi bat soţiile. Revista Parents relatează: „Peste 95% din cazurile declarate de violenţă conjugală [gravă] implică un bărbat care îşi bate soţia“.

O procuroră din statul New York spune: „Violenţa împotriva femeilor este foarte răspîndită în societatea americană. Potrivit cu FBI, . . . anual sînt bătute 6 milioane de femei“. În timp ce numărul cazurilor variază de la o ţară la alta, rapoartele arată că în multe ţări, dacă nu chiar în majoritatea, este ceva obişnuit ca bărbaţii să-şi bată soţiile.

În Statele Unite, s-a estimat că „o femeie din zece va fi grav agresată (lovită cu pumnul, cu piciorul, muşcată sau chiar mai rău) de soţ într-un moment sau altul al vieţii lor conjugale“. Dacă se includ şi cazurile mai puţin grave, precizează revista Family Relations, „în Statele Unite o femeie din două va fi victima violenţei în familie“.

De fapt, potrivit unei procurore din statul New York, se pare că „bătăile din partea soţilor le cauzează femeilor mai multe leziuni care pretind spitalizare decît toate violurile, agresiunile şi accidentele de maşină luate la un loc“.

Dr. Lois G. Livezey face observaţia: „Este clar că violenţa împotriva femeilor şi violenţa în familie sînt la ordinea zilei, iar făptaşii . . . sînt oameni obişnuiţi . . . Aceasta este o problemă serioasă prezentă la toate nivelele sociale şi la toate rasele“.

Uneori victimele se consideră a fi cauza maltratării, lucrul acesta ducînd la diminuarea respectului de sine. Revista Parents explică: „Femeia căreia îi lipseşte încrederea în sine şi se subestimează se expune maltratării . . . În general, femeia maltratată se teme să ia iniţiativa şi să acţioneze în propriul ei folos“.

Violenţa conjugală are un efect dăunător şi asupra copiilor. Ei învaţă că violenţa poate fi utilizată pentru a-i manevra pe alţii. Unele mame chiar declară că, pentru a obţine ceea ce vor, copiii lor utilizează ameninţări de genul: „Îi spun lui tati să te bată“.

Maltratarea copiilor: În fiecare an milioane de copii suportă cumplite pedepse corporale ajungînd să fie răniţi grav, mutilaţi sau omorîţi. S-a estimat că pentru fiecare caz declarat, există alte 200 nedeclarate. Potrivit cărţii Sociology of Marriage and the Family, „căminul este adesea locul cel mai periculos pentru copii“.

Profesorul universitar John E. Bates susţine că maltratarea în familie exercită cea mai puternică influenţă asupra comportamentului de mai tîrziu al unui copil. Dr. Susan Forward spune: „Am constatat că nici un alt eveniment din viaţă nu aduce prejudicii atît de mari asupra respectului de sine şi nu cauzează atîtea dificultăţi afective la maturitate“. Tendinţe spre agresivitate în situaţii dificile pot fi observate chiar la copii de patru sau cinci ani. Pe măsură ce cresc, aceşti copii devin cu uşurinţă victime ale drogurilor, alcoolului, comportamentului delincvent, tulburărilor psihice sau a unei întîrzieri în dezvoltare.

Este de înţeles că mulţi copii maltrataţi nutresc resentimente faţă de părintele care îi persecută, dar adesea ei sînt supăraţi şi pe părintele nevinovat pentru că permite ca violenţa să continue. În mintea unui copil, cel care asistă şi tace poate fi considerat complice.

Maltratarea persoanelor în vîrstă: Se estimează că 15% dintre persoanele în vîrstă din Canada suferă abuzuri fizice şi psihice din partea copiilor lor adulţi. Un medic prezice că „situaţia nu poate decît să se înrăutăţească pe măsură ce populaţia îmbătrîneşte, iar poverile financiare şi afective asupra copiilor cresc“. Îngrijorări similare există în toată lumea.

Adesea, persoanele în vîrstă ezită să declare abuzul. Probabil ei depind de cel care îi maltratează şi decid astfel să continue să îndure calvarul. „Data viitoare“, este răspunsul invariabil al unei femei în vîrstă întrebată cînd are de gînd să-i denunţe autorităţilor pe fiul şi pe nora ei. Ei o bătuseră atît de tare încît a fost spitalizată o lună.

Maltratarea fraţilor: Aceasta este forma cea mai obişnuită de violenţă în familie. Unii o banalizează, spunînd: „Aşa sînt copiii“. Totuşi, mai mult de jumătate dintre fraţii care au fost chestionaţi în cadrul unui sondaj comiseseră acte care ar fi fost pasibile de urmărire penală dacă victimele nu ar fi aparţinut familiei.

Mulţi sînt de părere că cei care îşi maltratează fraţii îşi însuşesc un model de comportament care îi va marca şi în viaţa de adult. În unele cazuri, aceştia ajung să-şi maltrateze partenerul conjugal chiar mai rău decît au făcut-o părinţii lor.

Un cîmp de luptă periculos

Un jurist estima cîndva că poliţia era solicitată mult mai des pentru rezolvarea conflictelor familiale decît pentru toate celelalte incidente criminale luate la un loc. El pretindea, de asemenea, că mai mulţi poliţişti erau ucişi cînd interveneau în probleme familiale decît în orice alt tip de intervenţie. „În caz de furt cel puţin ştii la ce să te aştepţi“, spunea un poliţist. „Dar cînd intri în casa cuiva . . . nu ştii ce se va întîmpla.“

După un studiu amplu cu privire la violenţa în familie, o echipă de cercetători americani a tras concluzia că, exceptînd cazul armatei în timp de război, familia este unitatea socială cea mai violentă.

Care sînt cauzele violenţei în familie? Se va sfîrşi ea vreodată? Este ea justificată în anumite situaţii? Articolul care urmează va examina aceste chestiuni.

[Text generic pe pagina 4]

„Violenţa împotriva femeilor este foarte răspîndită în societatea americană.“ — O procuroră

[Text generic pe pagina 5]

„Căminul este adesea locul cel mai periculos pentru copii.“ — Sociology of Marriage and the Family