De ce asistăm la o revenire a bolilor „curabile“?

ÎN LOCUINŢĂ tocmai s-a făcut o curăţenie desăvârşită. Însă, pe măsură ce trec zilele, săptămânile şi lunile, praful şi murdăria reapar treptat. Prin urmare, o singură curăţenie, chiar dacă este desăvârşită, nu este de ajuns. Întreţinerea continuă a acesteia este lucrul de cea mai mare importanţă.

Pentru un timp s-a părut că medicina modernă a „curăţat“ complet malaria, TBC-ul (tuberculoza) şi sifilisul. Însă întreţinerea necesară, concretizată în cercetări şi tratamente, a fost de prea multe ori neglijată. În prezent, „praful şi murdăria“ au reapărut. „Pe plan mondial, situaţia malariei este gravă şi se înrăutăţeşte“, afirmă dr. Hiroshi Nakajima din partea O.M.S. (Organizaţia Mondială a Sănătăţii). „Oamenii trebuie să înţeleagă faptul că TBC-ul a revenit — şi încă în mod violent“, avertizează medicul ftiziolog Lee Reichman. În plus, la începutul deceniului nostru, ziarul The New York Times anunţa: „Sifilisul a reapărut, înregistrând cel mai mare număr de cazuri din 1949 încoace“.

Malaria — o ameninţare pentru aproape o jumătate din populaţia lumii

Acum, după aproximativ 40 de ani de când s-a declarat că a fost aproape eradicată, malaria constituie o serioasă ameninţare în Afghanistan, Brazilia, Cambodgia, China, India, Indonezia, Sri Lanka, Thailanda, Vietnam, precum şi în diferite zone ale Africii. „În fiecare minut mor doi copii din cauza infectării cu malarie“, raportează ziarul francez Le Figaro. Tributul anual pe care îl pretinde moartea este de două milioane de vieţi — mult mai mult decât numărul victimelor făcute de SIDA.

Aproximativ 270 de milioane de persoane sunt contaminate cu parazitul malariei, însă se crede că 2,2 miliarde de persoane sunt în pericolul de a contracta această boală. „Cum este posibil ca malaria, odinioară eliminată sau în mare măsură ţinută sub control pentru 90% din populaţia lumii, să-i ameninţe în prezent pe mai mult de 40% dintre noi?“, întreabă Phyllida Brown în New Scientist. Motivele sunt numeroase.

Despădurirea şi colonizarea Faptul că în Brazilia oamenii s-au stabilit în zona pădurilor tropicale infestate de ţânţari a dus la izbucnirea unei epidemii de malarie. „Nu am făcut altceva decât să invadăm locuinţa ţânţarilor“, spune imunologul Claudio Ribeiro. Potrivit afirmaţiilor sale, coloniştii „nu au avut nici un fel de cunoştinţe în legătură cu malaria şi nici capacitatea de a rezista în faţa acestei boli“.

Imigrarea Numeroşi refugiaţi din Myanmar aflaţi în căutarea unui loc de muncă se angajează la minele de pietre preţioase din Borai, un orăşel din Thailanda. „Acest du-te-vino continuu face ca ţinerea sub control a malariei să devină aproape imposibilă“, relatează revista Newsweek. Lunar, se înregistrează aproximativ 10 000 de cazuri de malarie, şi aceasta numai în rândurile minerilor!

Turismul Multe persoane care vizitează zone afectate de malarie se întorc acasă contaminate. Astfel, în 1991, acest diagnostic s-a pus în aproximativ 1 000 de cazuri din Statele Unite şi în 10 000 de cazuri din Europa. Anual, sute de turişti şi de muncitori care au lucrat în străinătate se reîntorc în Canada contaminaţi. Într-un caz tragic, doi copii au făcut febră la scurt timp după ce s-au întors din Africa împreună cu familia lor. Medicul curant nu i-a suspectat de malarie. „Când părinţii i-au dus la spital, a fost prea târziu, relatează ziarul Globe and Mail din Toronto. Au murit la interval de câteva ore.“

Tipuri de malarie rezistente la acţiunea medicamentelor O.M.S. informează că tipuri de malarie rezistente la acţiunea medicamentelor s-au răspândit în toată Africa tropicală. Potrivit revistei Newsweek, în Asia de Sud-Est „rezistenţa la acţiunea medicamentelor creşte într-un ritm atât de rapid, încât este posibil ca unele tipuri de malarie să devină în curând incurabile“.

Lipsa de resurse În unele locuri, clinicile nu au în dotare nici măcar echipamentul necesar unei metode simple de analiză a sângelui, cunoscută drept examen hematologic pe frotiu. În alte locuri, o mare parte din fondurile alocate asistenţei medicale sunt folosite pentru soluţionarea altor stări de urgenţă, consecinţele acestui fapt fiind lipsa de insecticide şi de medicamente. Uneori este o chestiune de profit. „Nu se obţine nici un profit de pe urma bolilor tropicale, recunoaşte New Scientist, pentru că, în general, cei contaminaţi cu aceste boli nu-şi pot permite să cumpere medicamente.“

Tuberculoza — un ucigaş bătrân care foloseşte şiretlicuri noi

Streptomicina, medicamentul care promitea să ţină sub control tuberculoza, a fost introdusă în medicaţia antituberculoasă în 1947. La vremea aceea se credea că tuberculoza va fi eliminată o dată pentru totdeauna. Însă câteva ţări s-au trezit brusc la realitate: numărul cazurilor de TBC a crescut considerabil în ultimii ani. „În zonele preponderent sărace din America, relatează The Washington Post, numărul cazurilor de TBC este mai mare decât în ţările cele mai sărace din Africa subsahariană.“ Un ziar denumeşte situaţia existentă în Côte d’Ivoire „redeşteptarea violentă a tuberculozei“.

Dr. Michael Iseman se lamentează: „Ştiam cum să o vindecăm. O ţineam sub control. La un moment dat însă, am pierdut controlul asupra ei“. Ce anume a pus o stavilă în calea luptei împotriva tuberculozei?

SIDA Deoarece face ca o persoană să rămână neputincioasă în faţa infecţiei, SIDA este considerată a fi una dintre principalele cauze ale renaşterii tuberculozei. „Dacă nu mor mai devreme dintr-un alt motiv, afirmă dr. Iseman, practic o sută de procente din numărul pacienţilor suferinzi de SIDA, care sunt purtători ai bacteriei ce provoacă TBC-ul, vor cădea victime acestei boli.“

Condiţiile de mediu Închisorile, sanatoriile particulare, adăposturile pentru cei fără locuinţă, spitalele şi alte instituţii pot deveni focare de tuberculoză. Dr. Marvin Pomerantz relatează că într-un spital, datorită folosirii unui tratament cu aerosoli, pacienţii suferinzi de pneumonie au început să tuşească şi mai mult, provocând astfel o adevărată epidemie de TBC în rândul personalului.

Lipsa de resurse De îndată ce s-a părut că tuberculoza este ţinută sub control, subvenţiile au încetat, iar atenţia publicului s-a îndreptat spre altceva. „În loc să eliminăm TBC-ul, noi am eliminat programele antituberculoase“, afirmă dr. Lee Reichman. Biochimistul Patrick Brennan afirmă la rândul său: „La începutul anilor ’60 am efectuat o intensă activitate de cercetare asupra rezistenţei tuberculozei la medicamente, dar am decis să o abandonez întrucât am considerat că această maladie a fost eradicată“. Astfel, revenirea tuberculozei i-a luat prin surprindere pe mulţi medici. „În decurs de o săptămână [în toamna anului 1989], a spus un medic, am văzut patru cazuri de boală despre care profesoara mea de la facultate mi-a spus că nu le voi mai vedea niciodată.“

Sifilisul — o revenire fatală

Sifilisul este încă larg răspândit în Africa, în pofida eficacităţii penicilinei. În Statele Unite, acesta cunoaşte cea mai puternică revenire din ultimii 40 de ani. Potrivit ziarului The New York Times, în prezent sifilisul „derutează o întreagă generaţie de medici care rar a văzut, dacă a văzut vreodată, un astfel de caz“. Dar de ce această renaştere?

Crack-ul Consumul de crack a dat un impuls la ceea ce un medic a numit „chefuri-maraton la care se practică consumul de cocaină şi relaţiile sexuale“. În timp ce bărbaţii fură deseori pentru a-şi întreţine viciul, femeile, după cât se pare, se prostituează pentru droguri. „În locurile în care se distribuie crack-ul, afirmă dr. Willard Cates jr de la Uniunea Centrelor Americane de Control al Bolilor,se practică relaţii sexuale cu mai mulţi parteneri. Infecţia care predomină în aceste medii — oricare s-ar întâmpla să fie ea — aceea se va transmite.”

Lipsa de protecţie „În pofida campaniei în favoarea «relaţiilor sexuale sigure», relatează revista Discover, adolescenţii sunt în continuare nepăsători în ce priveşte folosirea prezervativelor pentru a se proteja împotriva bolii.“ Un studiu efectuat în Statele Unite a relevat că numai 12,6 procente din numărul persoanelor cu parteneri sexuali care prezentau risc foloseau cu consecvenţă prezervative.

Resurse limitate The New York Times declară: „Reducerea fondurilor a împiedicat buna funcţionare a clinicilor de stat în care sunt diagnosticate majoritatea cazurilor de sifilis şi de alte boli transmisibile sexual“. În plus, rezultatele analizelor nu sunt întotdeauna exacte. Într-un spital, mai multe mame au dat naştere unor copii infectaţi cu sifilis, cu toate că examenele hematologice la care au fost supuse anterior aceste mame nu au furnizat nici o dovadă concludentă în acest sens.

Se întrevede un sfârşit?

Bătălia purtată de om împotriva bolii s-a dovedit a fi de lungă durată şi frustrantă. De mult prea multe ori succesul dobândit în lupta dusă împotriva unor boli este plătit cu eşecul în lupta dusă împotriva altor boli. Este omul condamnat să poarte un război nesfârşit din care să nu poată ieşi învingător niciodată? Va exista vreodată o lume fără boală?

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

Ravagiile sifilisului

SIFILISUL este provocat de Treponema pallidum, un spirochet de forma unui tirbuşon, şi se transmite de obicei prin intermediul organelor genitale. Spirochetul intră apoi în sânge şi se răspândeşte în tot corpul.

La câteva săptămâni după infectare apare o rană numită şancru. Acesta se formează de obicei pe organele genitale, dar poate să apară şi pe buze, pe amigdale sau pe degete. Cu toate că şancrul se vindecă în cele din urmă fără să lase cicatrice, germenii continuă să se răspândească în corp până la apariţia simptomelor secundare: erupţii cutanate, dureri în gât, dureri articulare, căderea părului, leziuni şi inflamaţii ale ochilor.

În cazul în care nu este tratat, sifilisul intră într-o fază latentă care se poate menţine pe toată durata vieţii. Dacă în această fază a bolii o femeie rămâne însărcinată, copilul ei se poate naşte orb, diform sau mort.

După câteva zeci de ani, unele persoane ajung în ultima fază a sifilisului, fază în care spirocheţii se pot localiza la inimă, la creier, în măduva spinării sau în alte părţi ale corpului. Dacă spirochetul se localizează la creier, poate să provoace convulsii, paralizie totală sau chiar demenţă. În cele din urmă, boala se poate dovedi fatală.

[Provenienţa fotografiei]

Biophoto Associates/Science Source/Photo Researchers

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

„Un mare imitator“

ACEASTA este denumirea dată tuberculozei de către dr. Lee Reichman, care afirmă: „Poate avea aspectul unei răceli, al unei bronşite sau al unei gripe. Prin urmare, dacă medicul nu se gândeşte la TBC, el sau ea poate pune un diagnostic greşit“. Pentru confirmarea infecţiei este nevoie de o radiografie pulmonară.

Tuberculoza se transmite de la o persoană la alta prin intermediul curenţilor de aer. Datorită tusei se creează particule care sunt suficient de mici pentru a ajunge în plămâni. Cu toate acestea, mijloacele de autoapărare ale corpului sunt în general suficient de puternice pentru a împiedica răspândirea infecţiei. Dr. Reichman explică: „Numai cei care au suficient de mulţi bacili — respectiv 100 de milioane, spre deosebire de mai puţin de 10 000, câţi au purtătorii de infecţii latente — [pot] răspândi boala“.

[Provenienţa fotografiei]

SPL/Photo Researchers

[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]

Încălzirea planetei şi malaria

MALARIA nu s-ar putea răspândi dacă nu ar exista ţânţarul care o transmite, respectiv Anopheles gambiae. „Modificaţi populaţia [de insecte] vectoare, şi incidenţa bolii se va schimba“, remarcă revista The Economist.

Experienţele de laborator au demonstrat că o creştere mică a temperaturii poate avea o mare influenţă asupra populaţiei de insecte. Pornind de la acest lucru, unii specialişti au conchis că încălzirea planetei poate avea repercusiuni grave asupra incidenţei malariei. „Dacă temperatura Pământului ar creşte chiar şi numai cu unul sau două grade Celsius [două până la patru grade Fahrenheit], afirmă medicul Wallace Peters, acest lucru ar putea duce la sporirea focarelor de ţânţari, astfel încât malaria ar putea deveni mai larg răspândită decât este în prezent.“

[Provenienţa fotografiei]

Dr. Tony Brain/SPL/Photo Researchers

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Adăposturile pentru cei fără locuinţă pot deveni focare de tuberculoză.

[Provenienţa fotografiei]

Melchior DiGiacomo