Secrete ale supravieţuirii

DACĂ ai fi informat că un ucigaş pândeşte în apropierea locuinţei tale, ai lua măsuri pentru a te proteja pe tine şi familia ta? Probabil, ai încuia şi zăvorî uşile pentru a-l împiedica să pătrundă în locuinţa ta. De asemenea, ai fi atent la străinii suspecţi şi i-ai denunţa imediat poliţiei.

Ar trebui oare ca femeile să facă mai puţin referitor la o boală ucigaşă, cancerul de sân? Ce măsuri pot lua ele pentru a se proteja şi pentru a-şi mări şansele de supravieţuire?

Prevenire şi regim alimentar

Se estimează că în Statele Unite, 1 din 3 cancere este cauzat de factori alimentari. Un regim alimentar bun care va ajuta la menţinerea sistemului imunitar al organismului tău poate constitui cea mai importantă măsură de apărare luată de tine. În timp ce nu se cunoaşte vreun aliment care să trateze cancerul, consumarea anumitor alimente şi reducerea consumului altora pot constitui măsuri preventive. ‘Urmarea unui regim alimentar corect ar putea reduce cu până la 50% riscul dezvoltării cancerului de sân’, a declarat dr. Leonard Cohen de la Fundaţia Americană pentru Sănătate din Valhalla, New York.

Alimentele bogate în fibre, de pildă pâinea şi cerealele integrale, pot contribui la micşorarea cantităţii de prolactină şi estrogen, probabil lipindu-se de aceşti hormoni şi eliminându-i din corp. Potrivit revistei Nutrition and Cancer, „aceste efecte ar putea reprima faza de debut a cancerogenezei“.

Reducerea consumului de grăsimi saturate poate diminua riscul. Revista Prevention sugera că înlocuirea laptelui integral cu cel degresat, reducerea raţiei de unt, consumul de carne macră şi îndepărtarea pielii de pe pui pot reduce consumul de grăsimi saturate la nivele mai puţin periculoase.

Legumele bogate în vitamina A, de pildă morcovi, dovlecei, cartofi dulci şi legume frunze, de pildă spanacul, varza creaţă şi muştarul verde pot fi de ajutor. Se crede că vitamina A împiedică apariţia mutaţiilor generatoare de cancer. Iar legume cum sunt conopida, varza de Bruxelles, varza obişnuită şi ceapa verde conţin substanţe chimice care produc enzime protectoare.

În cartea Breast Cancer — What Every Woman Should Know (Cancerul de sân — Ce ar trebui să ştie orice femeie), dr. Paul Rodriguez spune că sistemul imunitar, care recunoaşte şi distruge celulele anormale, poate fi fortificat prin regimul alimentar. El sugerează să se consume alimente bogate în fier, de pildă carne macră, legume frunze, crustacee, precum şi fructe şi legume bogate în vitamina C. Fructele şi legumele bogate în vitamina C reduc riscul cancerului de sân, raportează Journal of the National Cancer Institute. Soia şi produsele din soia nefermentate conţin genisteină, cunoscută — în experimentele de laborator — ca oprind creşterea tumorilor, dar eficienţa la oameni urmează să fie stabilită.

Depistare precoce

„Depistarea precoce a cancerului de sân rămâne cel mai important pas în modificarea evoluţiei acestuia“, spune publicaţia Radiologic Clinics of North America. În această privinţă trei metode fundamentale sunt: autoexaminarea regulată a sânilor, examinarea anuală efectuată de medic şi mamografia.

Autoexaminarea sânilor trebuie făcută cu regularitate în fiecare lună, deoarece femeia trebuie să fie atentă la urmărirea oricărui semn suspect în aspectul sau în palparea sânilor, de pildă o întărire sau un nodul. Indiferent cât de nesemnificativă poate părea descoperirea, trebuie să se ia imediat legătura cu medicul. Cu cât un nodul este diagnosticat mai devreme, cu atât femeia are mai mult control asupra viitorului ei. Un raport din Suedia arăta că dacă o tumoare mamară nonmetastatică era puţin mai mare sau mai mică de 15 milimetri şi a fost extirpată chirurgical, probabilitatea unei speranţe de viaţă de 12 ani era de 94%.

Dr. Patricia Kelly comentează: „Dacă în 12,5 ani nu aţi avut simptome de recidivă a cancerului de sân, este foarte improbabil ca el să reapară. . . . Iar femeile pot fi învăţate să depisteze tumori mamare cu un diametru mai mic de un centimetru doar folosindu-se de degete“.

Se recomandă un examen medical de rutină făcut în fiecare an de un specialist sau de un generalist, în special după ce o femeie atinge vârsta de 40 de ani. Dacă se descoperă un nodul, ar fi bine să se ceară şi părerea unui specialist sau a unui chirurg în domeniu.

Institutul Naţional de Oncologie din Statele Unite spune că o armă bună împotriva cancerului mamar este o mamografie regulată. Acest tip de radiografie poate depista o tumoră probabil cu până la doi ani înainte de a putea fi simţită. Această procedură se recomandă femeilor care au peste 40 de ani. Dr. Daniel Kopans ne informează însă: „Aceasta este departe de a fi perfectă“. Ea nu poate detecta toate cancerele de sân.

Dr. Wende Logan-Young, de la o clinică de specialitate din statul New York declară revistei Treziţi-vă! că dacă o femeie sau medicul ei descoperă o anomalie, însă mamograma nu o identifică, tendinţa poate fi aceea de a ignora semnalmentele fizice şi de a da crezare radiogramei. Ea spune că aceasta este „cea mai mare greşeală care se observă actualmente“. Ea le sfătuieşte pe femei să aibă o anumită reţinere în ce priveşte capacitatea mamografiei de a detecta cancerul şi să ia în mod serios în considerare şi examinarea sânilor.

În timp ce mamografia poate detecta tumorile, ea nu poate realmente stabili dacă acestea sunt benigne (necanceroase) sau maligne (canceroase). Acest lucru poate fi stabilit numai prin intermediul unei biopsii. Să ne gândim la cazul Irenei, care s-a supus unei mamografii. Pe baza filmului rezultat în urma radiografiei, medicul i-a diagnosticat nodulul ca fiind o tumoră mamară benignă şi a spus: „Sunt absolut sigur că nu aveţi cancer“. Sora medicală care a efectuat mamograma era îngrijorată, dar Irene a spus: „Mă gândeam că dacă medicul era sigur, probabil că eu eram exagerat de fricoasă“. Curând nodulul şi-a mărit volumul, aşa că Irene a consultat un alt medic. S-a făcut o biopsie şi aceasta a indicat că ea avea carcinom inflamator, un cancer cu evoluţie rapidă. Pentru a determina dacă o tumoră este benignă (8 din 10 sunt benigne) sau malignă, este necesar să se facă o biopsie. Dacă nodulul pare suspect din punct de vedere clinic sau creşte, trebuie să se facă o biopsie.

Tratament

În prezent, intervenţia chirurgicală, radioterapia şi terapia medicamentoasă sunt tratamentele tradiţionale pentru cancerul de sân. Faptul de a te informa cu privire la tipul tumorii, la mărimea ei, la tendinţa ei de a se extinde, dacă s-a răspândit în nodurile limfatice şi în ce stadiu te afli raportat la menopauză te poate ajuta pe tine şi pe medicul tău să determinaţi tipul de tratament.

Intervenţie chirurgicală. Timp de decenii s-a folosit pe scară largă mastectomia radicală, respectiv extirparea sânului împreună cu muşchii subiacenţi şi cu nodurile limfatice. Dar în anii recenţi s-a folosit cu un succes similar un tratament de conservare a sânului care include îndepărtarea doar a tumorii şi a nodurilor limfatice, plus radiaţii. Aceasta le-a dat unor femei mai multă pace a minţii când decideau să se supună extirpării unei mici tumori, ceea ce era mai puţin desfigurant. Dar British Journal of Surgery spune că folosind tratamentul conservator, femeile mai tinere, cele cu cancer răspândit în diverse locuri ale aceluiaşi sân sau cu tumori mai mari de 3 centimetri au un mai mare risc de reşută.

Un factor important în evitarea reşutelor este arătat de Cleveland Clinic Journal of Medicine: „Transfuziile de sânge au un efect negativ asupra ratei de supravieţuire şi de reşută . . . după mastectomia radicală modificată“. Raportul arăta că rata de supravieţuire de cinci ani era de 53% pentru un grup care a primit transfuzii de sânge, raportat la 93% pentru grupul care nu a primit sânge.

Un alt ajutor în vederea supravieţuirii este arătat de The Lancet, unde dr. R. A. Badwe spunea: „Momentul intervenţiei chirurgicale în raport cu faza ciclului menstrual are mare influenţă asupra rezultatului de durată pentru pacientele cu cancer mamar aflate în premenopauză“. Raportul spunea că femeile care au suferit o excizie de tumoră în perioada când producerea de estrogen era mare s-au simţit mai rău comparativ cu cele operate în alte faze ale ciclului menstrual — 54% au supravieţuit zece ani, raportat la 84% din grupul al doilea. Momentul optim pentru operaţie la femeile cu cancer de sân aflate în premenopauză s-a estimat a fi la cel puţin 12 zile după ultima perioadă menstruală.

Radioterapia. Radioterapia distruge celulele canceroase. În cazul tratamentului de conservare a sânului, tumorile canceroase minuscule pot scăpa de bisturiul chirurgului în timp ce acesta încearcă să păstreze sânul. Radioterapia poate distruge aceste celule rămase. Dar radiaţiile implică un uşor risc de inducere a cancerului în celălalt sân. Dr. Benedick Fraass recomandă expunerea minimă la radiaţii a celuilalt sân. El declară: „Doar prin câteva manevre simple este posibil să se reducă semnificativ doza primită de celălalt sân în timpul iradierii sânului bolnav“. El sugerează acoperirea celuilalt sân cu un ecran de plumb gros de 2,5 centimetri.

Terapia medicamentoasă. În pofida eforturilor de eradicare a cancerului de sân pe cale chirurgicală, 25 până la 30% dintre femeile diagnosticate din nou cu cancer de sân au metastaze ascunse prea mici pentru a produce simptome la început. Chemoterapia este un tratament care utilizează agenţi chimici în încercarea de a ucide acele celule care invadează alte părţi ale corpului.

Chemoterapia este limitată în ce priveşte efectul ei, deoarece tumorile canceroase sunt compuse din diferite tipuri de celule, fiecare având propriile ei sensibilităţi la medicamente. Celulele care supravieţuiesc tratamentului ar putea da naştere unei noi generaţii de tumori rezistente la medicamente. Însă numărul din ianuarie 1992 al revistei The Lancet demonstra că prin chemoterapie şansa unei femei de a supravieţui alţi zece ani a crescut cu 5 până la 10%, în funcţie de vârsta ei.

Efectele secundare ale chemoterapiei pot include stări de greaţă, vomă, căderea părului, hemoragie, leziuni cardiace, imunosupresiune, sterilitate şi leucemie. Scriind în Scientific American, John Cairns comenta: „Acestea pot părea riscuri relativ minore pentru un pacient care are un cancer avansat şi cu evoluţie rapidă, însă ele ar fi de serioasă importanţă pentru o femeie care are la sân o tumoare canceroasă mică [1 cm] şi care pare să fie localizată. Probabilitatea de a muri de cancer în interval de cinci ani este de numai 10% chiar dacă ea nu mai primeşte tratament postoperatoriu“.

Hormonoterapia. Terapia antiestrogen anulează efectele estrogenului de stimulare a creşterii. Acest lucru se realizează prin reducerea nivelului de estrogen la femeile aflate înainte de menopauză fie prin extirparea chirurgicală a ovarelor, fie prin medicamente. The Lancet raporta o rată de supravieţuire de zece ani la 8—10 femei din 100 tratate cu una din cele două metode.

Pentru orice femeie cu cancer de sân îngrijirea trebuie să dureze toată viaţa. Trebuie menţinută o supraveghere atentă, deoarece dacă un tratament eşuează şi are loc o reşută, alte tipuri de tratament ar putea oferi arma necesară.

Un alt tip de tratament al cancerului care acţionează în mod diferit gravitează în jurul unui sindrom numit caşexie. Revista Cancer Research explică faptul că două treimi din toate decesele datorate cancerului sunt cauzate de caşexie, termen utilizat pentru a descrie slăbirea muşchilor şi a altor ţesuturi. Dr. Joseph Gold de la Institutul de Cercetări Oncologic din SUA, Syracuse, spune revistei Treziţi-vă!: „Suntem de părere că o creştere tumorală nu se poate extinde în corp decât dacă sunt deschise căile biochimice pentru caşexie“. Un studiu clinic, utilizând sulfatul de hidrazină, un medicament netoxic, a arătat că unele dintre aceste căi pot fi blocate. Stabilizarea s-a realizat la 50% dintre pacienţii implicaţi care aveau cancer de sân în ultimul stadiu.

Unele femei au apelat la unele metode cunoscute drept medicină alternativă pentru a-şi trata cancerul de sân pe cale nechirurgicală sau netoxică. Metodele terapeutice variază, unele utilizând regimuri alimentare şi plante, cum este în cazul terapiei Hoxsey. Dar studiile publicate pentru a evalua eficacitatea acestor tratamente sunt puţine.

În timp ce acest articol are scopul de a prezenta modalităţi de supravieţuire, menirea revistei Treziţi-vă! nu este de a susţine vreun tratament. Noi îi încurajăm pe toţi să cerceteze cu prudenţă aceste diverse modalităţi de tratare a acestei boli. — Proverbele 14:15.

Stresul şi cancerul de sân

În revista Acta neurologica, dr. H. Baltrusch afirmă că un stres puternic sau prelungit poate reduce apărarea antitumorală a sistemului imunitar. Femeile istovite, deprimate sau lipsite de sprijin afectiv pot avea sistemul imunitar compromis cu 50%.

Astfel, scriind în Mind and Cancer Prognosis, dr. Basil Stoll sublinia: „Ar trebui să se depună toate eforturile pentru minimalizarea traumei fizice şi psihice inevitabile suferite de pacienţii bolnavi de cancer în timpul şi după tratarea bolii“. Dar ce fel de sprijin este necesar?

[Text generic pe pagina 7]

În timp ce nu se cunoaşte vreun aliment care să trateze cancerul, consumarea anumitor alimente şi reducerea consumului altora pot constitui măsuri preventive. ‘Urmarea unui regim alimentar corect ar putea reduce cu până la 50% riscul dezvoltării cancerului de sân’, a declarat dr. Leonard Cohen.

[Text generic pe pagina 8]

„Depistarea precoce a cancerului de sân rămâne cel mai important pas în modificarea evoluţiei cancerului de sân“, afirmă publicaţia „Radiologic Clinics of North America“. În această privinţă trei metode fundamentale sunt: autoexaminarea regulată a sânilor, examinarea anuală efectuată de medic şi mamografia.

[Text generic pe pagina 10]

Femeile istovite, deprimate sau lipsite de sprijin afectiv pot avea sistemul imunitar compromis.

[Chenarul de la pagina 9]

Autoexaminarea — un control lunar

AUTOEXAMINAREA sânilor trebuie făcută între zilele a patra şi a şaptea după perioada menstruală. Femeile aflate în postmenopauză trebuie, de asemenea, să repete controlul în aceeaşi zi a fiecărei luni.

Semnale ce trebuie urmărite în aceeaşi zi a fiecărei luni

• Orice nodul (mic sau mare) sau orice îngroşare a vreunei părţi din sân

• Apariţia unei cute, a unei adâncituri sau decolorarea pielii sânului

• Retragerea sau îndoirea spre interior a mamelonului

• O erupţie pe mamelon, descuamarea acestuia sau o secreţie de lichid

• Ganglioni măriţi la subraţ

• Schimbări în ce priveşte aluniţele sau cicatricele de pe sân

• O asimetrie pronunţată şi anormală a sânilor

Autoexaminarea

Stând în picioare, ridică braţul stâng. Cu mâna dreaptă şi începând de la extremitatea sânului, presează cu vârful degetelor în sens circular, mişcându-le încetişor în jurul sânului şi spre mamelon. Acordă atenţie şi porţiunii dintre sân şi subraţ.

Stând culcată, cu o pernă sub umărul stâng, pune-ţi braţul stâng peste sau sub cap. Execută aceeaşi mişcare circulară descrisă mai sus. Repet-o la partea dreaptă.

Apasă uşor mamelonul pentru a depista vreo secreţie. Repetă operaţia la sânul drept.