Un sprijin de valoare

„A TREBUIT să lupt cu teama de moarte şi cu perioadele de deprimare“, spune Virginia, o Martoră a lui Iehova din Argentina care, în lupta ei împotriva cancerului de sân, a fost supusă unei mastectomii radicale şi unei extirpări a ambelor ovare.a

Într-adevăr, teama de moarte drept consecinţă a cancerului de sân este universală. Această teamă, însoţită de groaza de infirmitate şi de o pierdere intim asociată cu feminitatea şi cu capacitatea de alăptare, poate declanşa un dezastru afectiv în viaţa unei femei. Sentimentele copleşitoare de izolare pot cauza alunecarea ei rapidă în ghearele disperării. Cum poate fi ea menajată de o astfel de traumă emoţională?

Nevoia de sprijin

„Ea are nevoie de sprijin!“, răspunde Joan din Statele Unite. Mama şi bunica ei au fost victime ale cancerului de sân, şi ea se confruntă în prezent cu aceeaşi problemă. Acesta este un timp când membrii loiali ai familiei şi prietenii pot oferi ajutor şi sprijin plin de mângâiere. Soţul Joanei, Terry, a devenit pentru ea un valoros şi puternic susţinător. Terry explică: „Am înţeles că rolul meu era acela de a exercita o influenţă stabilizatoare. A trebuit să o ajut pe Joan să ia decizii cu privire la tratamentul care avea să-i dea încredere şi puterea de a lupta şi de a nu renunţa. A trebuit să învăţăm să înfruntăm teama ei de operaţie şi am încercat să mă asigur că întrebările şi temerile ei erau exprimate în discuţiile noastre cu medicii“. Terry a adăugat: „Este ceva ce putem face pentru familiile noastre şi pentru colaboratorii noştri creştini care nu au parte de sprijin familial. Noi le putem fi ochi, urechi şi voce în discuţiile cu personalul medical“.

O atenţie specială trebuie acordată celor singuri sau văduvi. Diana, din Australia, ne spune: „Soţul meu a murit acum cinci ani în urma unei operaţii de cancer, dar copiii mei m-au ajutat să umplu golul. Ei erau amabili, însă nu sentimentali. Aceasta mi-a dat putere. Orice lucru era rezolvat rapid şi în mod calm“.

Cancerul de sân are un impact emoţional asupra întregii familii. Toţi au deci nevoie de îngrijirea şi sprijinul iubitor al altora (îndeosebi al fraţilor şi surorilor de credinţă, dacă sunt Martori ai lui Iehova).

Rebecca, din Statele Unite, a cărei mamă luptase cu cancerul de sân, explică: „Congregaţia este familia ta mai mare, iar acţiunile membrilor ei au un efect extraordinar asupra sentimentelor tale. Deşi mulţi nu au fost personal de acord cu tratamentul neconvenţional ales de mama mea, ei ne-au sprijinit pe plan afectiv telefonându-ne şi vizitându-ne. Unii chiar au venit şi ne-au dat o mână de ajutor în pregătirea dietei ei speciale. Bătrânii au realizat o legătură telefonică, astfel încât niciodată să nu pierdem întrunirile. Congregaţia ne-a trimis chiar o felicitare şi un cadou sub formă de bani“.

Joan recunoaşte: „Chiar şi astăzi, când mă gândesc la iubirea pe care au manifestat-o fraţii şi surorile mele de credinţă, mă cuprinde emoţia! Timp de şapte săptămâni, cinci zile pe săptămână, surorile mele iubitoare m-au dus pe rând cu maşina la spital pentru tratament şi m-au adus înapoi. Şi aceasta însemna 150 de kilometri de fiecare dată! Cât de recunoscătoare îi sunt lui Iehova pentru bogata binecuvântare a acestei fraternităţi creştine!“

O altă modalitate prin care cu toţii putem fi încurajatori şi de folos o constituie comentariile noastre ziditoare. Trebuie să fim atenţi ca să nu cauzăm, fără să vrem, durere insistând asupra unor lucruri negative. June din Africa de Sud explică: „Nu te poţi aştepta ca o persoană care nu a avut cancer să spună exact ce trebuie. În ce mă priveşte, consider că era mai bine ca alţii să menţioneze cazurile de cancer numai dacă aveau un deznodământ fericit“. Noriko din Japonia este de aceeaşi părere: „Dacă mi se spune despre cineva că s-a însănătoşit şi că nu a recidivat, atunci sper că şi în cazul meu va fi la fel“.

Nu uita că unele femei ar prefera să nu se vorbească tot timpul despre sănătatea lor. Altele, în schimb, pentru a se simţi bine, au nevoie să vorbească despre experienţa lor referitoare la cancerul de sân, îndeosebi cu cei apropiaţi. Cum ar putea şti cineva cum este cel mai bine să procedeze? Elena, din Statele Unite, sugerează: „Întreabă persoana dacă doreşte să vorbească despre aceasta şi las-o pe ea să vorbească“. Da, „fii dispus să asculţi“, spune Ingelise din Danemarca. „Stai, pur şi simplu, lângă ea, astfel încât să nu fie lăsată singură cu propriile-i gânduri triste“.

Străduieşte-te să ai un punct de vedere optimist

Tratamentul cancerului de sân îl poate lăsa pe pacient epuizat şi extenuat timp de săptămâni, luni sau ani de zile. Una dintre cele mai mari încercări pentru o femeie cu cancer de sân ar putea fi confruntarea cu realitatea că nu mai poate face atât de mult ca înainte. Faptul de a accepta limitele impuse de corpul său va însemna să-şi stabilească un ritm mai lent şi să se odihnească pe parcursul zilei.

Când se instalează deprimarea, trebuie luate de urgenţă măsuri pentru a menţine o atitudine optimistă. Noriko relatează experienţa ei: „Tratamentul pe bază de hormoni mi-a cauzat deprimare. În această situaţie nu puteam să fac ceea ce doream, şi am început să mă simt inutilă pentru Iehova şi în congregaţia creştină. Pe măsură ce gândirea mea devenea mai negativă, îmi reveneau în minte momentele finale de suferinţă ale membrilor familiei mele care au murit de cancer. Mă copleşea teama în timp ce mă întrebam: «Voi putea să le îndur la fel ca ei?»“

Noriko continuă: „În acea perioadă am făcut un efort de a-mi corecta gândirea utilizând publicaţiile Martorilor lui Iehova pentru mă determina să mă gândesc la modul în care priveşte Iehova existenţa noastră. Am învăţat că devoţiunea sfântă se oglindeşte nu în cantitatea muncii efectuate, ci în motivaţia care stă la baza ei. Deoarece doream ca Iehova să găsească plăcere în condiţia inimii şi gândirii mele am decis să-i slujesc cu bucurie şi cu tot sufletul chiar dacă nu puteam să fac decât puţin în ministerul creştin“.

Nesiguranţa de durată în cazul multor femei care luptă împotriva cancerului de sân poate duce la slăbirea punctului de vedere pozitiv. Diana spune că ceea ce a ajutat-o cel mai mult a fost faptul că şi-a umplut inima şi mintea cu toate lucrurile frumoase pe care i le-a dat Iehova Dumnezeu: „Familia, prietenii, muzica frumoasă, priveliştea pe care o oferă marea maiestuoasă şi splendidele apusuri de soare“. Ea încurajează în mod deosebit: „Vorbiţi-le altora despre Regatul lui Dumnezeu. Şi cultivaţi o dorinţă reală după condiţiile care vor domni pe pământ sub Regat, unde nu vor mai fi boli!“ — Matei 6:9, 10.

Virginia dobândeşte, de asemenea, forţa de a lupta cu depresia meditând asupra scopului ei în viaţă: „Doresc realmente să trăiesc, deoarece am o lucrare atât de preţioasă de făcut“. Referitor la momentele critice, când teama îşi face simţită prezenţa, ea spune: „Îmi pun toată încrederea în Iehova, ştiind că niciodată el nu mă va abandona. Şi mă gândesc la versetul biblic de la Psalmul 116:9, care mă asigură că «voi umbla înaintea DOMNULUI, pe pămîntul celor vii»“.

Toate aceste femei şi-au concentrat speranţa asupra Dumnezeului Bibliei, Iehova. Cartea biblică 2 Corinteni, capitolul 1, versetele 3 şi 4, îl numeşte pe Iehova „Dumnezeul oricărei mîngîieri, care ne mîngîie în toate necazurile noastre“. Îşi întinde Iehova mâna pentru a-i sprijini pe cei care au nevoie de mângâiere?

Mieko din Japonia răspunde: „Sunt convinsă că rămânând în serviciul său, primesc mângâierea şi ajutorul puternic al lui Iehova“. Yoshiko ne spune, de asemenea: „Deşi oamenii poate nu-mi înţeleg suferinţa, Iehova cunoaşte totul şi sunt convinsă că el m-a ajutat conform necesităţilor mele“.

Joan spune: „Rugăciunea are puterea de a te scoate din disperare şi de a te pune înapoi pe picioare. Când mă gândesc la marea vindecare pe care a realizat-o Isus când a fost pe pământ şi la vindecarea completă pe care o va face în lumea nouă, atât de mult mă mângâie aceste cuvinte!“ — Matei 4:23, 24; 11:5; 15:30, 31.

Îţi poţi imagina o lume fără cancer de sân, de fapt, fără nici o boală? Aceasta este promisiunea Dumnezeului oricărei mângâieri, Iehova. Isaia 33:24 vorbeşte despre un timp când nici o persoană de pe pământ nu va mai spune vreodată că este bolnavă. Această speranţă va fi realizată în curând, când Regatul lui Dumnezeu din mâinile Fiului său, Cristos Isus, îşi va exercita guvernarea deplină asupra pământului, înlăturând toate cauzele bolilor, ale tristeţii şi ale morţii! De ce nu ai citi despre această speranţă minunată la Apocalipsa 21:3 până la 5? Prinde curaj şi înfruntă viitorul cu sprijinul care oferă o reală mângâiere!

[Notă de subsol]