Ajutaţi-vă copiii să facă faţă problemelor ivite la şcoală
ÎNRĂUTĂŢIREA condiţiilor existente în lume ne afectează pe toţi, inclusiv pe copiii noştri. Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, a prezis cu exactitate că în zilele noastre „vor fi timpuri grele“, iar „oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău“ (2 Timotei 3:1–5, 13). Astfel, şcolarizarea din zilele noastre ridică multe probleme, deoarece elevii se luptă cu situaţii pe care părinţii lor nu le-au întâlnit decât rareori. Ce pot face părinţii pentru a-şi ajuta copiii să facă faţă acestor situaţii?
Presiunile din partea colegilor
Majoritatea copiilor se confruntă uneori cu presiunea exercitată de colegi. Un elev de liceu din Franţa se plânge: „Părinţii şi societatea fac tot ce pot, dar nu este suficient. Tinerii delincvenţi îi antrenează şi pe alţi tineri. . . . Părinţii care nu-şi supraveghează copiii nu sunt părinţi“.
Părinţii responsabili încearcă să-şi ajute copiii să dezvolte calităţi spirituale care să le dea puterea lăuntrică de a depăşi influenţa răufăcătoare a colegilor. „Am depus eforturi sincere pentru a ne ajuta copiii să dobândească respect de sine — explică un tată —, astfel încât ei să nu considere necesar să aibă aprobarea colegilor. Dacă imitarea altor copii nu va fi pentru ei un lucru important, le va fi mai uşor să spună «nu» atunci când vor trebui să o facă.“ Pentru a-şi învăţa copiii cum trebuie să rezolve situaţiile dificile, acest părinte organizează în familie jocuri cu situaţii dificile asemănătoare celor ce s-ar putea ivi la şcoală demonstrând cum anume pot fi ele soluţionate. Fiţi un sprijin pentru copiii voştri şi ajutaţi-i să dezvolte siguranţă de sine.
Un limbaj murdar
Deoarece valorile morale se află pretutindeni în declin, limbajul murdar devine un lucru din ce în ce mai obişnuit. În multe ţări, el poate fi auzit în mod frecvent la emisiunile TV transmise la orele de vârf. Astfel, pe terenurile şcolilor, pe coridoare şi în sălile de clasă se pot auzi mereu obscenităţi.
Unii profesori justifică înjurăturile pe care le folosesc argumentând că, în felul acesta, elevii îşi formează o părere personală cu privire la o astfel de vorbire. Dar această mentalitate nu face decât să le permită elevilor să-şi însuşească aceste expresii degradante ca parte a unui limbaj cotidian acceptat.
Un părinte înţelept explică într-un mod amabil de ce nu este permisă în familie rostirea unor astfel de cuvinte. De asemenea, el poate să împiedice această problemă a limbajului murdar din timpul orelor verificând programa şcolară pentru a vedea după ce cărţi va învăţa copilul său. Dacă vreuna dintre cărţile alese conţine un limbaj murdar sau descrie scene imorale, el poate, eventual, să-i ceară profesorului să opteze pentru o altă carte care să aibă un conţinut acceptabil. O abordare echilibrată a acestei chestiuni este o dovadă de înţelepciune. — Filipeni 4:5.
Imoralitate şi droguri
În urma unor sondaje s-a constatat că mulţi părinţi recunosc că sunt „prea timizi sau se simt prea jenaţi ca să abordeze acasă problema sexualităţii“. În schimb, ei lasă şcolii răspunderea de a le furniza copiilor lor informaţii exacte cu privire la acest subiect. Dar ziarul londonez The Sunday Times relatează că, potrivit opiniei unui profesor cu experienţă, numărul neobişnuit de mare al adolescentelor însărcinate este o chestiune „mai mult de moralitate decât de ignorare a metodelor de contracepţie“. Părinţii sunt cei mai în măsură să stabilească normele de conduită pe care să le pretindă copiilor lor.
Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa consumului de droguri. Lipsa unei îndrumări părinteşti agravează lucrurile. „Cu cât viaţa familială i se pare copilului mai puţin atrăgătoare, cu atât mai mult el are tendinţa de a-i găsi substituţi. Drogurile constituie adesea unul dintre aceşti substituţi“, remarcă publicaţia Francoscopie 1993. „Este greu să fii părinte“, subliniază Micheline Chaban-Delmas, preşedinta fundaţiei Toxicomanie et Prévention Jeunesse (Toxicomania şi Ocrotirea Tineretului). „Trebuie să fii în permanenţă vigilent; drogurile sunt deseori o modalitate de alertare a părinţilor că ceva nu merge. Dacă adolescentul are impresia că tatăl şi mama sa nu îi acordă atenţie, în momentul în care i se oferă droguri acestea i se vor părea o soluţie magică la problemele lui.“
Un părinte canadian explică modul în care el şi soţia sa se interesează în mod concret de ceea ce face fiica lor adolescentă la şcoală: „O ducem pe Nadine cu maşina la şcoală şi o luăm de la şcoală. De obicei, în drum spre casă vorbim despre ce a făcut în ziua respectivă. Dacă descoperim vreo problemă serioasă, fie că discutăm imediat cu ea despre lucrul respectiv, fie că deschidem discuţia cu ocazia cinei sau în cadrul unei conversaţii familiale“. În mod asemănător, puteţi să-i arătaţi copilului vostru că vă preocupaţi în mod sincer de el şi că îl iubiţi păstrând deschise căile de comunicare.
Teroarea şi violenţa
Teroarea este „una dintre cele mai insidioase probleme din şcoală“, afirmă Maureen O’Connor în cartea How to Help Your Child Through School (Cum să vă ajutaţi copilul în anii de şcoală). De asemenea, ea remarcă faptul că, „în ciuda multelor suferinţe pe care teroarea le cauzează victimelor, acestea nu sunt dispuse, deseori, să vorbească cu un adult despre acest lucru, de teamă să nu fie cotate drept «pârâcioase»“.
Din nefericire, unii profesori consideră actele de teroare drept un comportament normal, în timp ce mulţi alţii sunt de acord cu pedagogul Pete Stephenson care consideră că teroarea este „o formă de abuz“ şi susţine că „nu este spre binele agresorilor să li se permită să continue“.
Dar ce puteţi face atunci când copilul dumneavoastră este terorizat? „Prima măsură de apărare — scrie O’Connor — trebuie să fie comunitatea adulţilor în mijlocul căreia trăieşte [victima].“ Discutaţi în mod deschis lucrurile cu un profesor înţelegător. Acest lucru îi va da copilului convingerea că amândoi dezaprobaţi acest comportament agresiv. Multe şcoli au adoptat o atitudine clară împotriva terorii, iar profesorii vorbesc în mod deschis despre ea în clasă.
Natalie era terorizată din cauza religiei ei. Iată ce relatează ea: „Deoarece sunt Martoră a lui Iehova, eram insultată, iar lucrurile îmi erau uneori rupte în bucăţi“. Pentru a rezolva problema, ea a discutat în mod deschis lucrurile cu părinţii ei, care i-au sugerat să vorbească cu profesorii, ceea ce a şi făcut. „De asemenea, le-am telefonat părinţilor a doi dintre colegii care mă terorizau“, adaugă ea. „Deoarece am reuşit să le explic problema, lucrurile merg mult mai bine acum. În felul acesta mi-am câştigat nu numai încrederea profesorilor, ci şi a majorităţii colegilor.“
Uneori, părinţii descoperă că copilul lor este agresorul, nu victima. În acest caz, ei ar trebui să fie foarte atenţi la ceea ce se petrece acasă. „Copiii cu un comportament agresiv mai pronunţat provin de obicei din familii în care părinţii nu rezolvă aşa cum se cuvine conflictele“, relatează ziarul londonez The Times şi adaugă: „Comportamentul violent este un proces învăţat“.
În unele locuri, violenţa capătă proporţii alarmante. Când conflictele politice fac aproape imposibilă desfăşurarea cursurilor, copiii care vor să-şi păstreze neutralitatea au considerat uneori că este mai înţelept să stea acasă. În cazul în care conflictul izbucneşte în timp ce se află la şcoală, ei se strecoară cu prudenţă afară şi se întorc acasă până ce se restabileşte calmul.
Instruire necorespunzătoare
Când instruirea necorespunzătoare cauzează probleme, o bună comunicare între copil şi profesori poate fi utilă. „O încurajăm mereu pe fiica noastră să aibă o atitudine pozitivă faţă de ceea ce învaţă la şcoală“, spune o pereche căsătorită. Când profesorii nu reuşesc însă să prezinte în mod captivant un subiect, copiii se plictisesc repede. Dacă şi copilului dumneavostră i se întâmplă acest lucru, aţi putea să-l îndemnaţi să discute în particular cu profesorul!
Ajutaţi-vă copiii să-şi pregătească întrebările în aşa fel încât, atunci când li se va răspunde la ele, să le fie uşor nu numai să sesizeze ideile principale din lecţie, ci şi să înveţe cum anume pot să aplice cele învăţate. Acest lucru însă nu garantează în mod automat un interes sincer şi de durată faţă de materia respectivă. Interesul manifestat de copii depinde în mare măsură de exemplul dat de părinţi. Arătaţi-vă interesaţi, discutând cu copilul dumneavoastră despre lecţii şi oferindu-vă să-l ajutaţi să-şi efectueze temele de cercetare date de profesor.
La şcoală, există copii care provin din familii destrămate sau care sunt maltrataţi sau neglijaţi şi cărora, din acest motiv, le lipsesc încrederea şi respectul de sine. Ei stau laolaltă cu copii care poate trăiesc în condiţii mai bune. Majoritatea părinţilor îşi dau seama că trebuie să-şi ajute mai mult copiii să facă faţă problemelor ce se ivesc la şcoală. Dar ce se poate spune despre relaţiile dintre părinţi şi profesori? Ce fel de relaţii ar trebui ei să cultive şi cum?
[Chenarul/Fotografia de la pagina 7]
Este copilul dumneavoastră victima unui coleg violent?
EXPERŢII îi sfătuiesc pe părinţi să sesizeze la copiii lor eventuale indicii revelatoare. Manifestă ei vreo reţinere de a merge la şcoală, îşi evită colegii sau vin acasă bătuţi sau cu hainele rupte?
Încurajaţi-vă copilul să vă spună exact ce s-a întâmplat. Acest lucru vă va ajuta să vedeţi dacă problema constă într-adevăr în faptul că sunt terorizaţi. Dacă aşa stau lucrurile, discutaţi cu un profesor înţelegător.
Ajutaţi-vă copilul să depăşească această situaţie, sugerându-i să stea în apropierea unor colegi demni de încredere şi să evite locurile şi ocaziile când ar putea fi terorizaţi. Un copil înzestrat cu un sănătos simţ al umorului, care ştie cum să vorbească pentru a destinde atmosfera, va reuşi deseori să se descurce cu succes.
Nu fiţi exagerat de îngrijoraţi şi nu-l încurajaţi să se răzbune.