Frunzele de manioc — hrana zilnică a milioane de oameni
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN REPUBLICA CENTRAFRICANĂ
TOTUL a început aproximativ în anul 1600, când portughezii au adus maniocul din America de Sud în Africa. Se crede că maniocul este originar din Brazilia, întrucât cuvântul „manioc“ provine de la triburile tupiene din Valea Amazonului (Brazilia).
Rădăcinile acestei plante sunt foarte apreciate de africani. Ce se poate spune însă despre frunzele ei de culoare verde-închis? Unii le folosesc la tratarea rănilor deschise sau a varicelei. Totuşi, pentru cei mai mulţi dintre locuitorii Republicii Centrafricane sau ai altor ţări din Africa, frunzele constituie hrana zilnică, întrucât din ele se poate prepara o mâncare delicioasă. De fapt, unul dintre primele cuvinte pe care le învaţă misionarii trimişi aici de Societatea Watch Tower este ngunza. Această delicioasă fiertură din frunze de manioc este mâncarea tradiţională a Republicii Centrafricane, o mâncare pe care toţi vizitatorii Africii Centrale trebuie neapărat să o guste.
Majoritatea europenilor care trăiesc în Africa nu vor mânca niciodată o mâncare făcută din aceste frunze, întrucât ei consideră că acest fel de mâncare este pentru localnici, nu pentru străini. Dar oare cum stau lucrurile în realitate? În ţări precum Republica Centrafricană, Sierra Leone şi Zair, aceste frunze constituie un aliment nelipsit din hrana de fiecare zi a numeroase familii.
Când călătoreşti cu avionul sau cu un alt mijloc de transport prin Republica Centrafricană, ţi se dezvăluie înaintea ochilor o frumoasă ţară verde: copaci, tufişuri, păşuni şi, printre ele, mici terenuri cu manioc, cu frunzele lui caracteristice, de culoare verde-închis. Fiecare sătuleţ este înconjurat de terenuri cu manioc. Oamenii îl cultivă pe lângă casele lor şi chiar şi în Bangui, capitala ţării, poţi găsi manioc pe fiecare petec şi fâşie de pământ de lângă o vilă sau o arteră principală. Cu siguranţă, în această parte a lumii maniocul este un aliment de bază.
Gustaţi ngunza
La sosire, noii misionari sunt imediat invitaţi de prietenii lor la o porţie de ngunza. Aceasta este faimoasa mâncare din frunze de manioc. Femeile din partea locului ştiu cum să o prepare ca să fie delicioasă. Parcă fiecare femeie are propria-i reţetă. Unul dintre primele lucruri din domeniul artei culinare pe care fiecare fetiţă îl învaţă de la mama ei este cum să pregătească ngunza.
Cu mândrie, ele explică ce este şi cum se prepară ngunza. Femeile se simt flatate dacă arăţi interes faţă de această mâncare tradiţională. Înainte de toate, ele îţi vor spune că frunzele de manioc sunt ieftine şi că se găsesc din belşug în orice perioadă din an. Pe timp de criză economică sau inflaţie, frunzele de manioc joacă un rol important în hrănirea familiei. Şi nu uitaţi că în familiile africane există multe guri de hrănit şi multe stomacuri de umplut. Prepararea mâncării ngunza durează câteva ore. Înainte ca frunzele să poată fi mâncate, ele trebuie să-şi piardă gustul amar. Toxinele din ele sunt scoase prin procedeul tradiţional de preparare a mâncării, procedeu care implică tocarea şi fierberea îndelungată.
Uleiul cu care femeile din Africa prepară de obicei ngunza este uleiul de palmier. Uleiul de culoare roşu-închis este preparat pe plan local şi constituie un produs nelipsit din orice gospodărie. Ngunza cu puţin unt de arahide şi, facultativ, cu puţină ceapă şi usturoi, constituie una dintre mâncărurile obişnuite ale familiei. Ce puteţi servi în caz că aveţi musafiri? Trebuie să pregătiţi o ngunza specială, una de care aceştia să-şi aducă aminte cu plăcere. Ei bine, în cazul acesta, gazda va adăuga un ingredient preferat: peşte afumat sau felii de carne afumată de vită — plus mult usturoi, ceapă şi o cantitate îndestulată de unt de arahide, făcut de casă. Toate acestea se pun într-un vas mare. Ce mai trebuie adăugat? Răbdare, ca să fiarbă suficient.
Azi gazda noastră ne va servi ngunza cu orez. O porţie bună de orez şi deasupra un polonic sau două de ngunza fierbinte este un deliciu pentru africani şi pentru mulţi străini deopotrivă. Adăugaţi puţin ardei iute şi veţi şti ce înseamnă o ngunza. Iar un pahar de vin roşu vă va face să simţiţi şi mai bine savoarea acestei mâncări.
Ce-aţi spune de puţină ngukassa sau kanda?
Străbătând ţara de la răsărit la apus, veţi vedea că oamenii pregătesc ngunza în multe moduri. Dar de ngukassa aţi auzit? Într-o zi ploioasă şi rece, ngukassa, o ciorbă sau o fiertură din tot felul de legume sau de diferite plante de câmp, poate fi exact lucrul de care aveţi nevoie. Ulei de palmier, pătlagină, arahide, cartofi dulci (Ipomoea batatas), porumb şi, bineînţeles, câteva frunze de manioc, toate acestea se gătesc la un loc, însă fără sare, fără nici un dram de sare. În asta constă secretul! Ceea ce se obţine este o mâncare delicioasă şi hrănitoare. Iar în cazul în care mergeţi într-o excursie mai lungă, luaţi cu voi puţină kanda. Această mâncare se face din frunze de manioc tocate şi amestecate cu peşte afumat sau cu un alt fel de carne afumată. Kanda se pregăteşte înfăşurând compoziţia amintită mai înainte în frunze de manioc, care se ţin la afumat timp de câteva ore, până când se întăresc şi se usucă. Kanda poate fi păstrată câteva zile şi se poate servi cu o felie de pâine. Pentru cei care călătoresc, aceasta este mâncarea ideală.
Dacă vreodată veţi merge în Africa, ce-ar fi să gustaţi nişte manioc? Încercaţi . . . şi vă veţi alătura milioanelor de persoane care îl mănâncă cu plăcere!