De la cititorii noştri
Distracţii Am 12 ani şi v-am scris pentru că vreau să vă spun că mi-a plăcut foarte mult articolul „Tinerii se întreabă . . . De ce alţi tineri se pot distra cum vor?“ (22 iulie 1996). Şi eu îmi puneam deseori această întrebare. La şcoala la care merg eu există posibilitatea de a participa la reuniuni, la dansuri şi la alte activităţi. Mi-am dorit de multe ori să particip. Însă articolul m-a ajutat să înţeleg că în faţa lui Iehova sunt răspunzătoare de alegerile pe care le fac. De aceea mă voi ataşa de prietenele mele creştine.
A. S., Statele Unite
Am avut momente când m-am simţit la fel ca [scriitorul biblic] Asaf, exact aşa cum aţi arătat în articol. Acest articol mi-a dat puterea suplimentară de care am nevoie ca să pot face faţă problemelor cu care mă confrunt la şcoală.
A. S., Japonia
Este adevărat că unii tineri simt că sunt lăsaţi pe dinafară sau că le lipseşte ceva fiindcă nu li se „permite“ să participe la reuniunile lumeşti. Însă nu toţi copiii Martorilor lui Iehova sunt de această părere! Personal, mă dezgustă multe dintre lucrurile care se petrec la o reuniune lumească, iar prietenele şi prietenii mei creştini sunt de acord cu mine. Noi — şi, cu siguranţă, mulţi alţii — nu simţim deloc că ne-ar lipsi ceva!
C. H., Statele Unite
Brewery Gulch Vă scriu ca să vă spun cât de mult mi-a plăcut articolul „Pe Brewery Gulch au crescut flori spirituale“ (22 iulie 1996). Acest articol mi-a evocat amintiri minunate din cele 21 de săptămâni pe care le-am petrecut în acel loc cu câţiva ani în urmă. Eram pentru prima dată departe de casă. Câteva dintre familiile despre care aţi vorbit în articol — familiile Smith, Griffin şi Pugh — mi-au devenit ca nişte mame, taţi, mătuşi şi unchi. Aceste persoane m-au ajutat să devin o creştină matură. După ce am citit articolul, mi s-a făcut dor să fiu din nou cu ei. Îmi amintesc de toţi cu multă dragoste şi recunoştinţă.
P. A., Statele Unite
Frunze de manioc Vă mulţumesc pentru articolul „Frunzele de manioc — hrana zilnică a milioane de oameni“ (8 iulie 1996). În Africa se apreciază foarte mult maniocul, deoarece de secole el este hrana noastră principală. Însă noi, nigerienii, nu ştim prea multe despre frunzele de manioc, deoarece mâncărurile noastre preferate, cum ar fi gari şi foo-foo, se fac din rădăcină. Mi s-a părut interesant faptul că în alte părţi ale lumii frunzele sunt folosite nu numai ca medicament, ci şi pentru pregătirea unor mâncăruri delicioase. Îi mulţumesc lui Iehova că a făcut maniocul!
J. S. E., Nigeria
Priorităţi schimbate Trebuie să vă mărturisesc că articolul „De ce alte lucruri au devenit mai importante pentru el“ (22 iulie 1996) m-a încurajat foarte mult. De peste 13 ani slujesc ca evanghelizatoare cu timp integral şi pot să vă spun că stabilirea unor priorităţi nu este întotdeauna un lucru uşor în lumea tot mai stresantă din prezent. Cu fiecare an ce trece, faptul de a rămâne în ministerul cu timp integral devine tot mai mult o adevărată provocare. Când mă gândesc la faptul că Jeremy a renunţat la o carieră recompensatoare ca administrator al unei rezervaţii naturale ca să devină ministru cu timp integral, acest fapt îmi întăreşte încă o dată convingerea că păstrarea ministerului pe primul loc în viaţa mea merită toate eforturile.
N. C., Statele Unite
Fereastră spre uter Recent am aflat că sunt însărcinată. Din cauza unei proceduri medicale neglijente, există pericolul să dau naştere unui copil cu deficienţe la naştere. Articolul „O fereastră spre uter“ (8 august 1996) m-a ajutat să iau hotărârea de a nu-mi avorta copilaşul. Am primit revista cu o săptămână înainte de a afla că sunt însărcinată.
M. C., Statele Unite
Dislexie Vă mulţumesc foarte mult pentru articolul „Cum se poate depăşi frustrarea creată de dislexie“ (8 august 1996). Întotdeauna am ştiut că ceva nu este în regulă cu mine, dar niciodată nu am ştiut despre ce este vorba. Nu de mult, un specialist în boala numită deficit atenţional mi-a spus că sunt bolnavă de dislexie. Acum învăţ să-mi folosesc degetele arătătoare ca un ajutor pentru citire.
P. C., Statele Unite