Singapore — Giuvaierul lipsit de strălucire al Asiei

ZBANG! Ameninţătoare, porţile grele de oţel ale Închisorii pentru Femei Changi din Singapore s-au închis, trântindu-se cu zgomot în spatele unei firave văduve creştine în vârstă de 71 de ani. Fiind o Martoră a lui Iehova, ea a încercat să-i explice judecătorului poziţia ei: „Nu sunt o ameninţare pentru acest guvern“.

Zbang! După ea a intrat o bunicuţă de 72 de ani, tot creştină. Ce infracţiune comisese ea? Asupra ei s-au găsit patru publicaţii biblice ale Societăţii Watch Tower, precum şi un exemplar personal al Sfintei Biblii.

În total, 64 de cetăţeni din Singapore, având între 16 şi 72 de ani, au fost arestaţi şi condamnaţi. Dintre aceştia, 47 au refuzat din motive de conştiinţă să plătească amenzile impuse şi au fost închişi, perioada de detenţie variind între una şi patru săptămâni. Cum s-a putut întâmpla aşa ceva într-un oraş-stat pe care unii l-au descris ca fiind unul dintre cele mai bune locuri din lume în care ţi-ai putea dori să trăieşti? Cum s-a putut întâmpla aşa ceva într-un oraş-stat renumit în întreaga lume pentru stabilitatea lui economică, pentru dezvoltarea lui fenomenală şi pentru modernele clădiri, precum şi pentru declarata lui toleranţă religioasă?

Un oraş-stat modern

Mai întâi, să facem un scurt istoric al statului Singapore. Istoria modernă a acestui stat a început în 1819, odată cu sosirea lui Sir Thomas Stamford Raffles, venit din Marea Britanie. Raffles, un reprezentant al Companiei Indiilor Orientale, căuta o bază pentru operaţiunile din Orient. El a decis să studieze statul Singapore. Aşa a luat naştere o bază comercială care a avut un impact deosebit asupra dezvoltării Asiei Orientale până în zilele noastre.

Înainte de a-şi câştiga independenţa, Singapore era descris drept un oraş murdar. În prezent, nimeni nu mai spune despre Singapore că este murdar. Lucrurile stau exact invers. În ultimii 30 de ani, oraşul a fost refăcut aproape în întregime, iar acolo unde a fost posibil s-a păstrat stilul vechiului oraş fie renovând faţadele clădirilor vechi, fie integrând complet unele clădiri istorice în construcţii moderne. Singapore a devenit o răscruce a traficului maritim din Orient, având adesea ancorate în port, în acelaşi timp, nu mai puţin de 800 de nave. Echipamente moderne de înaltă tehnologie permit descărcarea uriaşelor containere de pe o navă şi apoi încărcarea acestora din nou în decurs de numai câteva ore. În centrul financiar al oraşului se vând şi se cumpără proprietăţi imobiliare la preţuri care ajung până la 60 000 $ pe metru pătrat.

Populaţia, în număr de aproximativ 3 400 000 de locuitori, este foarte variată, fiind formată din chinezi, malaezi, indieni, europeni şi alţii. Aici se vorbesc mandarina, un dialect al limbii chineze, malaeza, tamil şi engleza.

Datorită celor 83 de kilometri ai reţelei de transport în comun rapid de suprafaţă şi în subteran, Singapore se poate mândri cu una dintre cele mai moderne şi eficiente reţele de transport din lume. În tot oraşul sunt presărate o mulţime de parcuri pline de verdeaţă, care se integrează în peisajul construcţiilor moderne impozante. Un punct de atracţie care trebuie văzut de turistul venit pentru prima oară aici este Hotelul Raffles, complet renovat, în prezent declarat monument naţional datorită faptului că a fost construit în 1889. Apoi trebuie văzut şi centrul horticol şi botanic, care are o suprafaţă de 52 de hectare, dintre care 4 hectare reprezintă junglă ocrotită prin lege, unde cândva tigrii hoinăreau nestingheriţi.

Garantarea libertăţii religioase

Ca o împlinire a progresului său economic fără precedent, Singapore le promite libertate religioasă tuturor cetăţenilor săi. Din nefericire, Singapore nu şi-a îndeplinit promisiunea. Acest lucru s-a dovedit adevărat mai ales în cazul celor care se asociază cu congregaţia Martorilor lui Iehova.

În articolul 15, aliniatul 1, din Constituţia Republicii Singapore se garantează libertatea de închinare: „Fiecare persoană are dreptul de a-şi declara şi de a-şi practica şi propaga religia“.

Articolul 15, aliniatul 3, din Constituţie garantează următoarele: „Fiecare grupare religioasă are dreptul:

a) să-şi administreze propriile treburi religioase;

b) să aibă şi să întreţină instituţii pentru scopuri religioase sau caritabile;

c) să achiziţioneze şi să deţină proprietăţi şi să le întreţină şi să le administreze în conformitate cu legea“.

Martorii lui Iehova fac parte din comunitatea din Singapore începând din 1936. Timp de mulţi ani, ei au ţinut întruniri cu regularitate la nivel de congregaţie, în propria lor Sală a Regatului, aflată pe strada Exeter 8, chiar peste drum de o piaţă aglomerată. Congregaţia a prosperat, aducându-şi în acelaşi timp contribuţia sa unică la stabilitatea vieţii din comunitate.

Martorii lui Iehova în interdicţie

Lucrurile s-au schimbat pe 12 ianuarie 1972. În conformitate cu capitolul 109 din Documentul Guvernamental pentru Interdicţie, a fost emis un ordin de expulzare, prin care li se cerea misionarului creştin Norman David Belloti şi soţiei sale, Gladys, care locuiau de 23 de ani în Singapore, să părăsească ţara. Acesta a fost urmat imediat de un ordin prin care se anula înregistrarea legală a Congregaţiei Martorilor lui Iehova din Singapore. În decurs de câteva ore, Sala Regatului a fost sechestrată de poliţie, care a pătruns înăuntru distrugând uşa din faţă. Aproape în acelaşi timp s-a dat un ordin oficial prin care toată literatura Societăţii Watch Tower era interzisă. Astfel, pentru Martorii lui Iehova a început o perioadă de interdicţie.

Sala Regatului a fost vândută apoi de către guvern, acest lucru făcând parte din măsurile arbitrare luate de acesta fără nici o notificare — fără audiere, fără proces, fără posibilitatea de a răspunde.

Pentru a justifica această interdicţie totală, guvernul din Singapore a atras atenţia de repetate ori asupra faptului că Martorii lui Iehova nu participă la serviciul militar. Recent, pe 29 decembrie 1995, dl K. Kesavapany, reprezentantul permanent al Republicii Singapore la Naţiunile Unite în Geneva, a declarat următoarele într-o scrisoare adresată excelenţei sale Ibrahim Fall, secretar-general adjunct pentru Drepturile Omului la Naţiunile Unite în Geneva:

„Interdicţia impusă de guvernul meu mişcării Martorilor lui Iehova izvorăşte din considerente de securitate naţională. Existenţa în continuare a acestei mişcări va prejudicia bunăstarea publică şi buna ordine din Singapore. După anularea înregistrării legale a Martorilor lui Iehova a fost necesar să se interzică toate publicaţiile acestora pentru a întări interdicţia impusă mişcării şi pentru a limita răspândirea şi propagarea convingerilor lor“.

În legătură cu declaraţia referitoare la pericolul care ameninţă securitatea naţională a Republicii Singapore, ar trebui precizat faptul că numărul tinerilor care refuză serviciul militar este de aproximativ cinci persoane pe an. Singapore dispune de o forţă militară cu un efectiv de circa 300 000. Guvernul Republicii Singapore a refuzat să discute chiar şi problema serviciului civil naţional pentru această mână de persoane în cauză.

Interdicţie făţişă

După mai mulţi ani de toleranţă instabilă, în 1992 s-a deschis un nou capitol al îngrădirii făţişe a drepturilor omului, odată cu arestarea mai multor persoane — acuzate că deţin literatură interzisă de Documentul Publicaţiilor Nedorite. În 1994, Societatea Watch Tower l-a trimis în Singapore pe W. Glen How, Q.C. în vârstă de 75 de ani, avocat şi Martor al lui Iehova toată viaţa sa. Statutul său, Q.C. (Queen’s Counsel) îi permitea să apară în faţa tribunalelor din Singapore. Avându-se în vedere faptul că în Constituţie se garantează libertatea religioasă, s-a făcut un recurs la Curtea Supremă din Singapore, în care s-a contestat şi validitatea arestărilor din 1992 şi a interdicţiei din 1972. Pe 8 august 1994, recursul a fost respins de judecătorul Yong Pung How de la Curtea Supremă din Singapore. Toate celelalte eforturi întreprinse pentru a face recurs la această decizie au fost fără succes.

Pe la începutul anului 1995 se părea că acea contestare legală bazată pe Constituţia din Singapore declanşase luarea unor măsuri şi mai represive. În cadrul unui plan de tip militar, numit Operaţiunea Speranţă, agenţi secreţi de la Departamentul Criminalistică, Filiala Serviciilor Secrete, au întreprins raiduri împotriva mai multor grupuri mici de creştini care se întruneau în locuinţe particulare. Aproximativ 70 de ofiţeri însoţiţi de un personal de susţinere au condus aceste raiduri de tip comando, ceea ce a dus la arestarea a 69 de persoane. Toţi cei arestaţi au fost duşi la centre de interogare, unii fiind interogaţi întreaga noapte şi cu toţii învinuiţi că asistaseră la întruniri ale Martorilor lui Iehova şi că deţineau publicaţii cu caracter biblic. Unii au fost ţinuţi la izolare totală timp de 18 ore, nepermiţându-le nici măcar să le telefoneze familiilor lor.

Acuzaţiile împotriva străinilor au fost retrase. Însă 64 de persoane, care erau cetăţeni ai Republicii Singapore, au fost trimise în judecată spre sfârşitul anului 1995 şi începutul anului 1996. Toţi 64 au fost găsiţi vinovaţi. Dintre aceştia, 47 de persoane, având între 16 şi 72 de ani, nu au plătit amenzile în valoare de mii de dolari şi au fost trimişi în închisoare pentru o perioadă de una până la patru săptămâni.

Înainte de a fi trimişi în celulele lor, bărbaţii şi femeile au fost dezbrăcaţi complet şi au fost percheziţionaţi în faţa mai multor persoane. Unora dintre femei li s-a spus să-şi întindă braţele, să facă cinci genoflexiuni, să deschidă gura şi să ridice limba. Unei femei i s-a spus să-şi deschidă anusul cu degetele. În închisoare, unii dintre bărbaţi au fost nevoiţi să bea apă din rezervoarele de la WC. Unele femei tinere au fost tratate ca nişte criminale periculoase, fiind ţinute la izolare toată perioada în care şi-au executat întreaga sentinţă, şi li s-a dat jumătate din porţia de mâncare. Unii gardieni ai închisorii nu le-au permis Martorilor nici să aibă propria lor Biblie.

Dar să vedem câteva comentarii făcute de unele dintre femeile închise. Ceea ce dezvăluie declaraţiile acestor martori oculari se află în contrast total cu faţada curată a acestui oraş modern.

„Celula era murdară. Chiuveta şi WC-ul se aflau într-o stare deplorabilă. Erau slinoase şi murdare. Sub banca pe care stăteam era plin de pânză de păianjen şi de mizerie.“

„Mi s-a spus să mă dezbrac complet şi mi s-a dat un rând de haine pentru deţinuţi, o săpunieră (fără săpun) şi o periuţă de dinţi. Celelalte deţinute din celulă mi-au spus că deţinuţii care nu stau mult nu primesc pastă de dinţi şi nici hârtie igienică.“

„Eram 20 într-o celulă. WC-ul era de tip asiatic, adică trebuia să stai pe vine, iar peretele despărţitor îmi ajungea doar până la mijloc. Baia avea un singur duş şi o chiuvetă cu un robinet. Trebuia să facem baie în grupuri de câte şase — dimineaţa trebuia să ne spălăm într-o jumătate de oră toate femeile din celulă.“

În pofida traumei suferite în închisoare, cu toţii au considerat situaţiile prin care au trecut drept un privilegiu de a-i sluji lui Dumnezeu — indiferent de moment, de loc şi de împrejurări. Remarcaţi ceea ce a spus o adolescentă:

„Din momentul în care am păşit în închisoare mi-am repetat mereu motivul pentru care mă aflam acolo. În fiecare zi m-am rugat lui Iehova ca să-mi asculte rugăciunea şi să nu mă părăsească. Am simţit că mi-a răspuns la rugăciune, întrucât spiritul său cel sfânt m-a ajutat să suport totul. Numai atunci mi-am dat seama cât de aproape sunt de el, iar acest lucru m-a întărit foarte mult, ştiind că el are grijă de noi. Mă simt privilegiată că am putut să trec prin această încercare de dragul numelui său“.

Ziarele din întreaga lume au aflat de acest incident. Presa din Australia, Canada, Europa, Hong Kong, Malaysia, Statele Unite şi din alte părţi ale globului a dat publicităţii de repetate ori aceste evenimente. Ziarul canadian The Toronto Star a rezumat sentimentele de mânie ale acelor momente în titlul „O bunicuţă condamnată pentru că avea o Biblie“. Suntem de acord, în lume există multe probleme grave în care este vorba despre mult mai mulţi oameni, însă în acest caz întrebarea pe care o puneau plini de uimire oamenii de pretutindeni era aceeaşi: „În Singapore?“

Este greu de înţeles de ce o religie care activează fără restricţii, bucurându-se de deplina protecţie a legii în peste 200 de ţări de pe glob, trebuia să fie ţinta persecuţiei în Singapore. Este chiar mai greu de înţeles atunci când vedem că nici o altă religie din Singapore nu a fost tratată atât de iraţional şi de arbitrar.

Într-adevăr, un comandant adjunct al poliţiei care a condus raidurile împotriva Martorilor lui Iehova a recunoscut în faţa instanţei că era pentru prima oară când el şi ofiţerii săi primiseră ordinul să întrerupă o întrunire religioasă. Iată în continuare câteva fragmente din transcrierea unei stenograme:

Î (adresată martorului): Aveţi cunoştinţă despre vreo altă investigaţie şi urmărire condusă de Filiala Serviciilor Secrete împotriva vreunei grupări religioase neînregistrate, în afară de Martorii lui Iehova?

R: Din câte ştiu eu, nu.

După care interogatoriul continua astfel.

Î (adresată martorului): Aţi mai întreprins vreodată personal vreun raid asemănător împotriva vreunei grupări religioase mici, care se întruneşte într-o locuinţă şi care nu este înregistrată în Documentul Societăţilor?

R: Nu.

Chemare la acţiune

Atât Amnesty International, cât şi Asociaţia Internaţională a Baroului şi-au trimis propriii observatori speciali ca să urmărească cât de corect se desfăşoară procesele. Observatorul imparţial trimis de Amnesty International, Andrew Raffell, un avocat pledant din Hong Kong, a declarat următoarele: „Am scris în raportul meu că totul pare a fi o parodie de proces“. El a explicat în continuare că funcţionarii guvernamentali chemaţi ca martori nu au putut să explice curţii motivul pentru care literatura Martorilor lui Iehova era considerată nedorită. Raffell a enumerat câteva dintre publicaţiile biblice interzise, printre care Cum poţi găsi fericirea şi Încununează-ţi cu succes tinereţea. El a adăugat că acestea nu puteau fi considerate nedorite în nici o privinţă.

Observatorul trimis de Asociaţia Internaţională a Baroului, Cecil Rajendra, a declarat următoarele:

„De la început mi s-a părut că întregul proces nu era nimic mai mult decât o . . . farsă pusă în scenă sub pretextul de a demonstra lumii că democraţia se mai practică încă în Singapore.

Rezultatul era sigur şi nu fusese niciodată vreo urmă de îndoială, înainte, în timpul sau în finalul procesului, că toţi acuzaţii aveau să fie găsiţi vinovaţi.

Deşi procesul s-a desfăşurat într-un tribunal inferior, iar acuzaţiile au fost de fapt încălcări minore ale Documentului Societăţilor, atmosfera din jurul tribunalului era de teamă şi de intimidare.

Aceasta s-a datorat în mare măsură faptului că mai mult de 10 poliţişti în uniformă se aflau postaţi aici (6 înăuntru în sala de şedinţe şi 4 afară), iar mai mulţi ofiţeri ai serviciilor speciale îmbrăcaţi în haine civile şedeau în auditoriu“.

Comentând despre modul în care s-a desfăşurat procesul, Rajendra a spus în continuare:

„Modul în care judecătorul amintit mai înainte a condus procesul în timp ce eu mă aflam ca observator (precum şi pe tot parcursul întregului proces, după cum reiese din transcrierile făcute) lasă mult de dorit. . . . Contrar tuturor normelor unui proces drept, judecătorul a intervenit de repetate ori în favoarea acuzării şi nu i-a permis apărării să-i interogheze pe martorii acuzării în legătură cu unele probe aduse, de exemplu, versiunea King James a Bibliei, probă prezentată de acuzare pentru a demonstra că acuzaţii deţineau publicaţii interzise!“

Îngrijorarea la nivel internaţional generată de suprimarea drepturilor omului în Singapore a atins cote atât de mari, încât o revistă belgiană intitulată Human Rights Without Frontiers (Drepturile omului fără frontiere) a publicat un raport de 18 pagini care dezbătea în întregime atacul guvernului Republicii Singapore îndreptat împotriva Martorilor lui Iehova. Willy Fautré, redactor-şef al acestei reviste şi autorul editorialelor, a definit în modul cel mai succint posibil adevărata măsură a libertăţii omului într-un stat politic:

„Deşi libertatea religioasă este unul dintre cei mai buni indicatori ai situaţiei generale a libertăţii omului în oricare societate, foarte puţine organizaţii laice care se ocupă cu drepturile omului s-au implicat fie în procesul eliminării acestor forme de discriminare şi de intoleranţă bazate pe religie sau pe convingeri, fie în dezvoltarea unor strategii care vor păzi şi promova libertatea religioasă“.

Human Rights Without Frontiers a publicat pe ultima copertă a raportului lor o listă cu recomandări scrise cu litere aldine.

Martorii lui Iehova aduc foloase Republicii Singapore. Ei respectă drepturile semenilor lor şi nu vor comite nici o infracţiune împotriva acestora. Nici un cetăţean din Singapore nu trebuie să se teamă că locuinţa îi va fi spartă şi jefuită de vreun Martor al Iehova, nici că va fi atacat, bătut sau violat de Martori.

Ministerul lor public, efectuat în mod voluntar, întăreşte şi îmbunătăţeşte viaţa de familie şi îi încurajează pe oameni să fie buni cetăţeni. Ei conduc studii biblice gratuite cu toţi cei care doresc să cunoască principiile ziditoare ale Bibliei şi modul în care acestea se aplică în viaţa lor. Întrunirile lor pentru studierea Bibliei şi rugăciunea fac parte din instruirea lor creştină. Acest lucru i-a făcut să fie nişte cetăţeni exemplari.

Cetăţenii din Singapore care îşi respectă republica şi care doresc ca aceasta să aibă un viitor strălucit ar trebui să solicite guvernului să examineze din nou poziţia de drept pe care trebuie să o ocupe Martorii lui Iehova în societatea din Singapore. Este timpul să fie înlăturate sancţiunile impuse împotriva lor şi să le fie redat dreptul pe care îl au toţi cetăţenii: libertatea de închinare.

[Chenarul de la pagina 26]

Lumea urmăreşte

1. „Într-o seară din luna februarie, când poliţia din Singapore a făcut un raid fulger de tip militar în cinci locuinţe, 69 de bărbaţi, femei şi adolescenţi au fost arestaţi şi duşi la sediile poliţiei. Nu aşa ne aşteptăm să se încheie întrunirile pentru studierea Bibliei.“ — The Ottawa Citizen, Canada, 28 decembrie, 1995, pagina A10.

2. „Ar fi o adevărată satisfacţie pentru toţi cei care sunt preocupaţi de libertatea religioasă şi de drepturile legate de conştiinţă dacă guvernul Republicii Singapore ar amenda poziţia sa în legătură cu membrii acestui popor nevinovat şi inofensiv şi le-ar permite să-şi practice şi să-şi propage credinţa fără teamă şi fără piedici.“ — Bryan R. Wilson, profesor la Universitatea Oxford, Anglia.

3. „Într-o serie de procese care au declanşat proteste din partea grupurilor internaţionale care militează pentru drepturile civile, tribunalele din Singapore au condamnat, începând din noiembrie anul trecut, 63 de Martori ai lui Iehova.“ — Asahi Evening News, Japonia, 19 ianuarie 1996, pagina 3.

4. „Martorilor lui Iehova ar trebui să li se permită să se întrunească şi să-şi practice religia în mod paşnic, fără să existe ameninţarea că vor fi arestaţi sau închişi. Libertatea religioasă este un drept fundamental care este garantat de Constituţia Republicii Singapore.“ — Amnesty International, 22 noiembrie 1995.

5. Chan Siu-ching, preşedinta Comisiei pentru Pace şi Justiţie din Dioceza Catolică din Hong Kong, adresându-se într-o scrisoare lui Lee Kuan Yew, ministru în Cabinetul primului ministru, scrisoare datată 1 iunie 1995, declara următoarele: „Principala problemă este următoarea: Chiar dacă guvernul din Singapore consideră că cei care refuză serviciul militar violează legea şi trebuie acuzaţi, acei membri care doar participă la întruniri religioase cu scopul de a se închina nu ar trebui să aibă de suferit. . . .

Aşadar, noi adresăm următoarea cerere guvernului dumneavoastră:

1. să nu-i treacă sub interdicţie pe Martorii lui Iehova, ci să le permită acestora să se bucure de libertatea de închinare şi de libertatea conştiinţei;

2. să înceteze să-i mai acuze pe membrii organizaţiei Martorii lui Iehova care doar asistă la întruniri cu caracter religios;

3. să-i elibereze pe acei membri ai Martorilor lui Iehova care au fost recent arestaţi pentru simplul motiv că asistau la nişte activităţi religioase“.

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Martori ai lui Iehova la tribunal, după ce au fost puşi sub acuzaţie

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Această Martoră în vârstă de 71 de ani i-a spus judecătorului: „Nu sunt o ameninţare pentru acest guvern“. Cu toate acestea, ea a fost închisă