Lumea multicoloră a recifelor de corali
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU DIN PAPUA-NOUA GUINEE
RECIFELE de corali se întind, practic, de-a lungul întregii coaste a ţării Papua-Noua Guinee. În vremurile apuse marinarii aproape că le considerau o piedică. Însă, pentru cei care au explorat apele care le înconjoară, recifele de corali deschid poarta spre o lume de o imensă frumuseţe, culoare şi linişte: Un adevărat caleidoscop subacvatic!
Încercarea de a surprinde pe peliculă această lume subacvatică este cu adevărat dificilă. Aceasta în primul rând pentru că sub apă obiectele par amplasate la aproximativ trei sferturi din distanţa la care se află în realitate, ceea ce face ca focalizarea să fie dificilă. Apa absoarbe, dispersează şi refractă lumina. Culorile se pot schimba şi ele foarte mult, în funcţie de vreme, de poziţia soarelui, de prezenţa algelor şi a planctonului, de adâncimea apei şi de felul şi culoarea fundului mării. Şi, pe deasupra, apa, subiectul care urmează să fie fotografiat şi fotograful însuşi sunt în continuă mişcare!
Chiar şi aşa, unii fotografi au avut un oarecare succes în această privinţă. Fotografiile pe care le vedeţi aici au fost făcute în timpul unor incursiuni subacvatice. Să vă facem cunoştinţă cu patru dintre fascinantele creaturi subacvatice surprinse pe peliculă sub valuri.
Fotografia numărul 1 vi-l prezintă pe un frumos locuitor al adâncurilor, ghiocul, sau kauri tigrat (Cypraea tigris). Acest nume este neobişnuit având în vedere faptul că modelul splendid de pe cochilia lui este sub formă de pete, nu de dungi. Aici, kauri tigrat este ca la el acasă, deoarece se hrăneşte pe corali şi spongieri. Chinezii din antichitate erau atât de impresionaţi de el, încât îi foloseau cochilia ca monedă de schimb. Aici, în Papua-Noua Guinee, în unele pieţe ale băştinaşilor cochiliile de kauri se mai folosesc şi astăzi ca monedă de mică valoare. Însă, în cea mai mare parte, locuitorii de aici le strâng pur şi simplu pentru frumuseţea lor strălucitoare.
În fotografia numărul 2 se vede viermele inelat, cu minunatele lui culori (Spirobranchus giganteus). El poate trăi pe corali morţi sau se poate adăposti în corali vii. Când stă nemişcat, arată ca o floare. Însă, când este flămând, îşi învârte tentaculele ca să formeze o „plasă“ cu care să prindă rapid bucăţelele de mâncare ce trec pe acolo. Când îşi mişcă tentaculele ca nişte pene, el se aseamănă cu un şir de dansatori în miniatură, care îşi flutură evantaiele. Acest exemplar nu are decât 10 milimetri. Însă fotograful trebuie să fie atent să nu facă vreo mişcare bruscă. La primul semn de pericol, cât ai clipi din ochi, aceste încântătoare miniaturi se retrag rapid în locuinţa lor coralieră.
În fotografia numărul 3 se vede un spongier. El se aseamănă puţin cu buretele sintetic ce pluteşte în cada voastră. De fapt, spongierul este un animal viu, nu o plantă. El este o îngrămădire poroasă de celule, care colaborează într-un mod aparte. În cartea The Undersea se spune că celulele spongierilor nici nu trăiesc împreună, nici nu sunt interdependente. Astfel, dacă un spongier viu este făcut bucăţi, fiecare bucăţică formează în cele din urmă un nou spongier. Chiar dacă celulele sunt despărţite unele de altele, ele se mişcă încoace şi încolo ca amibele până când ajung una lângă cealaltă şi formează noi spongieri.
Spre deosebire de o plantă, care îşi pregăteşte singură hrana, spongierul îşi „vânează“ hrana. El se mişcă prin apa din jur şi o filtrează ca să extragă din ea materia organică. La fel ca oricare alt animal, el îşi digeră hrana şi elimină deşeurile. Spongierii pot fi găsiţi prinşi de stâncile sau de scoicile de pe fundul mării.
În sfârşit, în fotografia numărul 4 se vede umila moluscă. Molusca este o vieţuitoare sedentară şi poate fi găsită cu uşurinţă pe recifele de corali sau stând pur şi simplu pe fundul mării. Majoritatea moluştelor se hrănesc filtrând planctonul din apă. Moluştei i se mai spune şi moluscă bivalvară deoarece are două cochilii, sau valve. Acestea sunt prinse una de alta printr-un ligament şi sunt deschise şi închise de doi muşchi puternici. Când trebuie să se mişte, molusca se deschide deasupra, iar piciorul ei cărnos iese puţin în afară. Dar ia să se apropie un duşman, că se şi retrage în cochilia ei şi „tace mâlc“!
Aceste fotografii ne prezintă doar o infimă parte din priveliştile minunate ce pot fi admirate în mările de corali, un alt loc care ne dezvăluie înţelepciunea creatoare a lui Iehova. — Romani 1:20.
[Legenda fotografiilor de la pagina 16, 17]
1. Kauri tigrat încă se mai foloseşte ca monedă
2. Aceste „flori“ sunt în realitate viermi inelaţi
3. Spongierul este un animal, nu o plantă
4. Molusca se hrăneşte cu plancton (se vede gura)